ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3992/2011

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală 162/F din 09 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.F. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că inițial, condamnatul a solicitat respingerea Sentinței penale nr. 1283 din 24 iulie 2008 a Judecătoriei Sector 4, iar ulterior, printr-un memoriu atașat la cauză s-a cerut revizuirea Sentinței penale nr. 1434 din 15 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Avându-se în vedere că prin Sentința penală nr. 1283/2008 a Judecătoriei Sector 4, nu s-a rezolvat fondul unei cauze penale ci o cerere de contopire, s-au analizat motivele invocate ulterior cu memoriu și anume aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., cât și reținerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, motive ce tind spre o reducere a pedepsei, care nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe, revizuentul A.F. a declarat apel arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) - e), C. pen. Prin Sentința penală nr. 116/A din 08 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelul condamnatului, apreciindu-se că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.F., întrucât nu se întemeiază pe cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat cu termen legal, recurs, revizuentul A.F., solicitând reducerea pedepsei.

Examinând recursul declarat în termen legal de revizuentul condamnat împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivul invocat, Înalta Curte apreciază recursul revizuentului-condamnat ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat, instanța de apel și-a însușit la rândul ei argumentele primei instanțe, reținând că solicitarea formulată de revizuent în sensul aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ce vizează reducerea pedepsei nu se circumscriu niciuneia din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege privind calea extraordinară a revizuirii prevăzută de art. 394 C. proc. pen. Având drept consecință respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, Înalta Curte nu poate reține aceeași critică formulată de inculpatul-revizuent condamnat ca motiv de recurs, deoarece aceasta nu se întemeiază pe dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., unde finalitatea acestei instituții este reprezentată de înlăturarea unei erori judiciare ce se întemeiază pe o hotărâre judecătorească definitivă. În raport de cele menționate, Înalta Curte consideră decizia pronunțată de instanța de apel ca fiind temeinică și legală sub toate aspectele. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul-condamnat A.F., împotriva Deciziei penale nr. 116/A din 08 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În conformitate cu art. 192 C. pen., îl va obliga pe revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul A.F. împotriva Deciziei penale nr. 116/A din 08 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2011.