ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3992/2011

Asupra recursului de

față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală 162/F din 09 februarie

2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.F.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că inițial, condamnatul a solicitat

respingerea Sentinței penale nr. 1283 din 24 iulie 2008 a Judecătoriei Sector

4, iar ulterior, printr-un memoriu atașat la cauză s-a cerut revizuirea

Sentinței penale nr. 1434 din 15 noiembrie 2004 a Tribunalului București,

secția a II-a penală.

Avându-se în vedere

că prin Sentința penală nr. 1283/2008 a Judecătoriei Sector 4, nu s-a rezolvat

fondul unei cauze penale ci o cerere de contopire, s-au analizat motivele

invocate ulterior cu memoriu și anume aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., cât și reținerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, motive ce tind

spre o reducere a pedepsei, care nu se încadrează în cazurile prevăzute de art.

394 C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, revizuentul A.F. a declarat apel arătând că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) - e), C. pen.

Prin Sentința penală

nr. 116/A din 08 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins apelul condamnatului, apreciindu-se că în mod corect instanța de fond a

respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.F.,

întrucât nu se întemeiază pe cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei

decizii a declarat cu termen legal, recurs, revizuentul A.F., solicitând

reducerea pedepsei.

Examinând recursul

declarat în termen legal de revizuentul condamnat împotriva deciziei instanței

de apel în raport cu motivul invocat, Înalta Curte apreciază recursul

revizuentului-condamnat ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei

rezultă că în mod judicios și motivat, instanța de apel și-a însușit la rândul

ei argumentele primei instanțe, reținând că solicitarea formulată de revizuent

în sensul aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ce vizează

reducerea pedepsei nu se circumscriu niciuneia din cazurile expres și limitativ

prevăzute de lege privind calea extraordinară a revizuirii prevăzută de art.

394 C. proc. pen.

Având drept

consecință respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, Înalta Curte nu

poate reține aceeași critică formulată de inculpatul-revizuent condamnat ca

motiv de recurs, deoarece aceasta nu se întemeiază pe dispozițiile art. 394 C.

proc. pen., unde finalitatea acestei instituții este reprezentată de

înlăturarea unei erori judiciare ce se întemeiază pe o hotărâre judecătorească

definitivă.

În raport de cele

menționate, Înalta Curte consideră decizia pronunțată de instanța de apel ca

fiind temeinică și legală sub toate aspectele.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul-condamnat

A.F., împotriva Deciziei penale nr. 116/A din 08 aprilie 2011 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

În conformitate cu

art. 192 C. pen., îl va obliga pe revizuent la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuentul A.F. împotriva Deciziei penale nr. 116/A din

08 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă

recurentul-revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 noiembrie 2011.