ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8319/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 145 din 8 februarie 2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul O.R.G., deținut în Penitenciarul Arad, în contradictoriu cu Ministerul Sănătății Publice, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale de 600.000 RON, întrucât nu i-a comunicat cuponul pentru efectuarea analizelor medicale gratuite din cadrul Programului național privind evaluarea stării de sănătate a populației în asistența medicală primară, împrejurare față de care se simte discriminat în raport cu cetățenii țării aflați în libertate.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că prin acțiunea sa, reclamantul a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului Ministerul Sănătății pentru fapta ilicită constând în discriminarea reclamantului în raport cu ceilalți cetățeni ai țării, prin netransmiterea către el, aflat în stare de detenție, a cuponului de analize medicale gratuite, fiind vorba despre o facilitate publică.

Tribunalul a stabilit că derularea programului privind evaluarea stării de sănătate a populației în asistența medicală primară, pus în aplicare prin Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 994/2007 și implementat prin sistemul caselor de asigurări de sănătate, s-a realizat în condiții de normalitate, neputându-se reține că ar fi avut loc o excludere a reclamantului de la beneficiul acestui program, concluzionându-se că nu a existat fapta ilicită a pârâtului - ca și condiție obligatorie a angajării răspunderii civile delictuale în temeiul art. 998 - 999 C. civ. și nici pretinsa faptă de discriminare de natură a atrage incidența prevederilor O.G. nr. 137/2000.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul, care a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie hotărârea primei instanțe, arătând că a fost citat doar la termenul din 2 noiembrie 2009 ultima oară în dosar, că nu i s-au comunicat răspunsurile (apărările) instituțiilor în cauză și că nu înțelege de ce pârâții - care recunosc faptul că au avut cunoștință de returnarea cuponului de la Oficiul Poștal întrucât el nu a fost găsit la domiciliu - nu au retrimis acest cupon după aceea către reclamant. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 84 A din 1 februarie 2011 a respins apelul ca nefondat. În considerentele deciziei s-a reținut că este nefondată critica apelantului privitoare la necitarea sa la toate termenele de judecare a cauzei în fond.

Verificând dosarul de fond, instanța a observat că pentru toate termenele de judecată acordate pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță, inclusiv pentru termenul ce a urmat celui din 2 noiembrie 2009 (despre care apelantul precizează că a fost ultimul pentru care ar fi fost citat), apelantul a fost citat cu respectarea prevederilor art. 90 alin. (6) C. proc. civ., respectiv prin administrația locului de deținere. Critica de necomunicare a apărărilor făcute în cauză de către pârâți a fost respinsă ca nefondată întrucât s-a constatat că întâmpinări în dosar au formulat doar pârâtul Ministerul Sănătății Publice și chemata în garanție C.N.A.S.; deși nu se fac mențiuni că reclamantului i s-ar fi comunicat întâmpinarea pârâtului Ministerul Sănătății Publice, totuși, la 25 noiembrie 2008 reclamantul cere, iar tribunalul îi acordă acestuia un termen în vederea studierii întâmpinării și formulării unui răspuns la excepțiile invocate.

De asemenea, cu citația emisă la 24 decembrie 2008, tribunalul i-a comunicat apelantului-reclamant întâmpinarea formulată de chemata în garanție C.N.A.S. Prin urmare, apelantului-reclamant i s-au asigurat toate condițiile unei judecăți echitabile, cu respectarea dreptului la apărare și a principiului egalității armelor. În ceea ce privește temeinicia și legalitatea modului de soluționare a cererii de chemare în judecată de către prima instanță, s-a apreciat că în mod corect tribunalul a stabilit - pe baza probelor administrate - că în cauză nu se regăsește ipoteza unei acțiuni discriminatorii din partea Ministerului Sănătății Publice - ca autoritate ce a inițiat și garantat implementarea programului privind evaluarea stării de sănătate a populației în asistența medicală primară, la adresa persoanei reclamantului.

Astfel, potrivit evidențelor C.A.S. Hunedoara, pentru apelantul-reclamant s-au tipărit și comunicat taloanele care permiteau prezentarea acestuia la medicul de familie sau la laboratorul de analize medicale, însă ele au fost returnate de către Oficiul Poștal Deva la 26 februarie 2008 Casei de Asigurări de Sănătate Hunedoara. S-a încercat din nou distribuirea taloanelor către destinatar prin intermediul asistenților sociali/comunitari de pe lângă Primăria Deva, această din urmă autoritate restituind la 19 ianuarie 2009 C.A.S. Hunedoara plicul destinat apelantului cu motivarea că distribuirea nu a fost posibilă întrucât acesta și-a schimbat domiciliul.

Prin urmare, nu numai că apelantul nu a fost discriminat în procesul de derulare a programului privind evaluarea stării de sănătate a populației, dar fapta ilicită reclamată de acesta - de netrimitere a cuponului de analize ce i-ar fi asigurat posibilitatea evaluării gratuite a stării sănătății sale - nici nu există, dovedindu-se în cauză contrariul. Întrucât însuși apelantul afirmă că se află încarcerat încă din data de 19 august 2001 - aspect confirmat și prin relațiile comunicate de Administrația Națională a Penitenciarelor - se înțelege că el nu a intrat în posesia cuponului de analize deoarece autoritățile nu au cunoscut starea sa de privare de libertate și nici locul deținerii sale, neputându-i-se asigura înmânarea cuponului la domiciliu, iar nu întrucât autoritățile cu atribuții în inițierea acestui program (Ministerul Sănătății Publice) și în derularea sa (C.N.A.S.) l-ar fi exclus de la beneficiul aplicării acestuia.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul susținând că nu a fost citat la soluționarea cauzei în fond și că a fost discriminat întrucât autoritățile trebuiau să verifice unde se afla la momentul distribuirii taloanelor care permiteau efectuarea analizelor medicale gratuite. Recurentul nu a indicat temeiul juridic al recursului, însă analiza criticilor formulate permite încadrarea acestora în punctul 9 al art. 304 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Analizând lucrările dosarului s-a constatat că, până la termenul din data de 2 noiembrie 2009, reclamantul a fost citat legal la locul de deținere, respectiv administrația Penitenciarului Arad.

După această dată, reclamantul a fost transferat în Penitenciarul Timișoara, fapt necunoscut de instanța de fond care a emis citația pentru termenul din 8 februarie 2010, când s-a judecat pricina în fond, tot către Penitenciarul Arad, însă, în urma diligențelor depuse de administrația acestui penitenciar, citația a fost îndreptată către Penitenciarul Timișoara, unde a ajuns la 6 ianuarie 2010 și s-a reîntors la dosar la 15 ianuarie 2010. Ca atare, pentru termenul din 8 februarie 2010, reclamantul a fost citat cu respectarea dispozițiilor art. 89 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că citația, sub sancțiunea nulității, se va înmâna părții cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată.

Potrivit art. 998 - 999 C. civ., pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală este necesar a exista o faptă ilicită săvârșită din culpă. Fapta ilicită reprezintă acea conduită prin care se încalcă o obligație generală prevăzută de lege de a nu aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane. În speță, pârâtul nu a comis nicio faptă ilicită întrucât programul privind evaluarea stării de sănătate a populației nu a prevăzut o normă potrivit căreia autoritățile implicate în implementarea lui să aibă obligația de a efectua cercetările necesare pentru a stabili dacă persoanele îndreptățite la primirea taloanelor și-au schimbat domiciliul și să comunice aceste taloane la noul domiciliu.

În consecință, neexistând fapta ilicită, nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală. Având în vedere aceste considerente recursul este nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.R.G. împotriva Deciziei nr. 84 A din 1 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2011.