ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3791/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4279 din 2

decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția nulității pentru lipsa capacității procesuale de

exercițiu invocată de Guvern, ca neîntemeiată; a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamanta F.A.C.A.S., și cererea de intervenție în interes

propriu formulată de intervenientul R.D., în contradictoriu cu pârâtul G.R., și

cu intervenienta A.N.R.P.; a constatat refuzul nejustificat al G.R. de soluționare

a cererilor reclamantei și intervenientului în interes propriu; a obligat

pârâtul G.R. să emită Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

modificate conform Legii nr. 1/2009, în termen de 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și totodată a respins capătul de

cerere privind obligarea pârâtului la daune cominatorii, ca neîntemeiat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin acțiunea formulată,

reclamanta F.A.C.A.S. în contradictoriu cu pârâtul G.R., a solicitat obligarea

pârâtului să modifice Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6

martie 1945 - 22 decembrie 1989 aprobate prin H.G. nr. 250/2007 precum și

obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei pe zi

de întârziere de la data pronunțării sentinței și până la emiterea Normelor

metodologice printr-o hotărâre de Guvern.

În motivarea

cererii, reclamanta a arătat că, prin Legea nr. 1/2009 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 10/2001, care a intrat în vigoare, la data de 06

februarie 2009, s-a prevăzut obligația Guvernului de a emite o hotărâre pentru

modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în termen de

30 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009.

Pârâtul G.R.

a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii pentru lipsa

capacității procesuale de exercițiu a reclamantei, și în subsidiar, a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Intervenientul

R.D. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat

obligarea pârâtului să emită o hotărâre de modificare a Normelor Metodologice

conform art. II din Legea nr. 1/2009.

A.N.R.P. a

formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului prin care a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Conform art.

49 și urm. C. proc. civ., instanța de fond a admis, în principiu, atât cererea

de intervenție în interes propriu cât și cererea de intervenție accesorie.

Cu privire

la excepția nulității pentru lipsa capacității procesuale de exercițiu invocată

de autoritatea pârâtă instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată în

raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

În speță, F.A.C.A.S.

se încadrează în categoria persoanelor vătămate în accepțiunea dată de Legea nr.

554/2004, întrucât invocă vătămarea prin actul administrativ atacat a

intereselor legitime ale destinatarilor Legii nr. 112/2005, prin lipsirea

acestora de beneficiul Legii nr. 1/2009.

De

asemenea, instanța de fond a apreciat că reclamanta și intervenientul dovedesc

vătămarea interesului legitim prin refuzul nejustificat al pârâtului de

executare a unei obligații legale.

Susținerile

pârâtului și ale intervenientului în interesul pârâtului în sensul că emiterea

normelor metodologice presupune parcurgerea unor etape prevăzute de Legea nr. 24/2000

pentru a se cunoaște impactul acestui act normativ asupra bugetului, nu au fost

primite.

Instanța de

fond a apreciat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea la

daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere în această etapă procesuală,

întrucât art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede ca, în etapa de

executare a hotărârii judecătorești, instanța să acorde reclamantei despăgubiri

de întârziere în cazul în care constată că pârâtul nu a executat hotărârea în

termen.

Împotriva

sentinței instanței de fond pârâtul G.R. și intervenienta A.N.R.P. au declarat

recurs.

Recurentul - pârât G.R. a invocat motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., subliniind că elaborarea

proiectului actului normativ, hotărâre de guvern, pentru adoptarea Normelor

metodologice în discuție presupune cunoașterea impactului social asupra

bugetului de stat consolidat și protejarea persoanelor beneficiare ale prevederilor

Legii nr. 1/2009, astfel că acest proiect a fost supus dezbaterii publice pe

site-ul oficial al A.N.R.P. și transmis, totodată, pentru formularea de

observații ministerelor interesate: Ministerul Justiției și Ministerul

Finanțelor Publice. Procedura prevăzută de H.G. nr. 561/2009, pentru aprobarea

Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea,

avizarea și prezentarea […] proiectele de acte normative […] în vederea

adoptării/aprobării, este una laborioasă, acesta justificând întârzierea în

emiterea acestui proiect de act normativ.

Cererea de recurs formulată de

intervenienta A.N.R.P. a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că nu se poate reține existența

unui refuz nejustificat din partea G.R. de a emite Normele în condițiile în

care Camera Deputaților, inițiator al proiectului de lege, nu a oferit

recurentului - pârât posibilitatea legală de a estima termenul în care aceste norme

pot fi adoptate prin hotărâre de guvern, cu respectarea principiului constituțional

al separației puterilor în stat.

De asemenea, recurenta a precizat că

la adoptarea hotărârii de guvern trebuie să se țină seama de actuala conjunctură

economică internă, și de politica de restrângere a cheltuielilor bugetare, de abordare

prudentă a nivelului bugetului general consolidat (aspecte menționate în adresa

nr. 189615 din 16 decembrie 2009 a Ministerul Finanțelor Publice), pentru că ignorarea

acestor aspecte ar conduce la inaplicabilitatea actului normativ și chiar la

grave prejudicii pentru persoanele beneficiare al Legii nr. 1/2009.

Prin întâmpinarea formulată față de

ambele cereri de recurs, intimatul - intervenient R.D. a reiterat apărările

aduse și în fața instanței de fond, cu accent pe îngrădirea dreptului său de proprietate

prin nepunerea în aplicare a Legii nr. 1/2009 ca efect al refuzului G.R. de a

emite Normele metodologice de aplicare a acestei legi.

Intimatul - intervenient solicită și

obligarea recurentului - pârât la plata de despăgubiri (evaluate la suma de 75.000

euro) pentru daunele morale și materiale ce i-au fost aduse prin pasivitatea G.R.

în emiterea normelor.

F.A.C.A.S. a apreciat, prin

întâmpinarea depusă, că sentința Curții de Apel București este temeinică și

legală.

Asociația „A.” a formulat cerere de

intervenție în interesul intimatei - reclamante F.A.C.A.S., înțelegând astfel

să susțină apărările acesteia, iar cererea a fost încuviințată în principiu de Înalta

Curte în conformitate cu art. 52 alin. (1) C. proc. civ., în ședința publică de

la 23 septembrie 2010.

Examinând cauza, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că (M. Of., nr. 640/13.10.2010) s-a publicat H.G. nr. 923/2010

pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Demersul judiciar al reclamantei F.A.C.A.S.

declarat la 12 mai 2009 în fața Curții de Apel București a fost justificat de nerespectarea

termenului prevăzut de art. II din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea Normelor

de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, respectiv a termenului de 30 de zile

ce curge de la data de 6 februarie 2009, data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009

pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001.

În acest context, în mod corect

instanța de fond a constatat incidența art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

și prin sentința civilă nr. 4279 din 2 decembrie 2009 a obligat G.R. să respecte obligația legală ce-i incumbă.

Având în vedere însă că în fața instanței

de control judiciar s-a făcut dovada că normele metodologice au fost emise în

conformitate cu modificările aduse prin Legea nr. 1/2009, pentru aplicarea

unitară a Legii nr. 10/2001, Înalta Curte constată la rândul său că nu mai este

oportună verificarea motivelor de nelegalitate expuse prin cele două cereri de recurs,

acestea rămânând fără obiect prin îndeplinirea obligației stabilite în sarcina Guvernului,

prin art. II din Legea nr. 1/2009.

Pentru cele prezentate rezumativ mai

înainte, cererea de intervenție accesorie formulată de A.A. va fi admisă în

fond, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cererile de recurs vor

fi respinse ca rămase fără obiect.

În privința cererii de acordare de

daune morale și materiale evaluate de intimatul - intervenient R.D. la suma de 75.000

euro, se observă că o astfel de cerere a fost formulată pentru prima oară în

recurs, că Înalta Curte nu are competența de a judeca în primă instanță, decât în

cazurile expres prevăzute de lege, ceea ce în cazul de față nu se regăsește,

iar o altă abordare ar presupune încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție.

Așa fiind, pentru eventualele prejudicii

suferite cel în cauză se poate adresa instanței doar în condițiile prevăzute de

Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite,

în fond, cererea de intervenție formulată de A.A.

Respinge

recursurile declarate de G.R. și de A.N.R.P. împotriva sentinței civile nr. 4279

din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca rămase fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2010.