ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3106/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 451 din data de 02 decembrie 2009, Tribunalul Constanta a dispus în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul M.A. - fiul lui V. și M., la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani și pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului M.A. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, de la 12 februarie 2009 la data de 17 februarie 2009. Constată că nu s-au formulat pretenții civile în cauză.

Pentru a se pronunța, în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele: Potrivit procesului-verbal aflat la fila 3, încheiat la data de 12 februarie 2009, organele de poliție au fost sesizate telefonic cu privire la o altercație ce avusese loc pe str. S. între C.G. și fiul concubinei acestuia, M.A. S-a găsit în locuința victimei cuțitul cu mâner din lemn de culoare roșiatică cu care fusese înjunghiată, iar atât aceasta cât și inculpatul prezentau urme brun roșiatice pe haine, acesta din urmă punând la dispoziția organelor de poliție hainele pentru analize (conform procesului-verbal de la fila 27). La fața locului a venit și o ambulanță care a acordat primele îngrijiri medicale victimei pe care a și transportat-o la Spitalul Clinic Județean Constanta.

A rezultat din declarațiile părților și ale martorilor că în seara zilei de 11 februarie 2009 inculpatul M.A. însoțit de concubina sa P.C., s-au deplasat la locuința mamei inculpatului - pe str. S., unde se afla și concubinul mamei, C.G. Toți cei patru au consumat băuturi alcoolice atât înainte de a se întâlni cât și împreună, astfel că pe fondul băuturilor ingerate, în cursul nopții între M.A. și C.G. a izbucnit un conflict spontan, în urma căruia inculpatul, care avea în mână un cuțit cu care tăia o felie de brânză, l-a înjunghiat pe cel din urmă. Potrivit raportului de constatare medico-legală din 09 martie 2009 întocmit de S.M.L. Constanța numitul C.G. prezintă leziuni de violență la nivelul capului, toracelui, abdomenului, care au putut fi produse cu corpuri dure tăietoare-înțepătoare (posibil cuțit), necesitând 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Leziunile de violență i-au pus victimei viața în pericol prin hemoperitonită consecutivă plăgilor înjunghiate abdominale. Cu privire la cauza ce a generat înjunghierea și modul în care s-a derulat conflictul părțile au versiuni parțial diferite. Concubina inculpatului, martora P.C. a susținut că în momentul în care inculpatul s-a îndreptat către frigider, C.G. care stătea pe pat cu mama inculpatului, l-a lovit pe acesta cu palma peste față. Inculpatul a ripostat iar mama sa a intervenit între cei doi spre a-i despărți, moment în care martora susține că a ieșit din camera fiindu-i teamă și a apelat serviciul 112. Deși martora încearcă să acrediteze ideea că nu era în încăpere în momentele esențiale pentru stabilirea modului de desfășurare a conflictului, faptul că aceasta chema salvarea dovedește că știe exact ce s-a întâmplat.

Într-o nouă declarație dată pe parcursul urmăririi penale martora susține că după ce au băut și au dansat, concubinul său i-a reproșat mamei sale modul în care l-a crescut, fapt ce l-a determinat pe C.G. să îl apuce pe M.A. cu mâna la gură, să-i dea apoi drumul, acțiuni în urma cărora inculpatul a luat cuțitul din bucătărie și l-a pus pe masă. C.G. s-a ridicat apoi și i-a dat două palme inculpatului peste față reproșându-i modul în care se adresează mamei sale. Pe moment conflictul părea se fi stins însă după ieșirea martorei din cameră a reizbucnit, fără ca această să poată relata ce s-a întâmplat. Cu prilejul audierii de către instanță, martora susține că după ce C.G. și-a lovit concubina de 2 ori, cu palma și piciorul, i-a cerut inculpatului să se bată, punându-i mâna în bărbie și dându-i capul pe spate, acesta din urmă având în mână cuțitul cu care curăța un castravete.

Imediat apoi martora spune că a fugit de frică și nu știe ce s-a întâmplat. Martora S.M., date fiind relațiile de rudenie respectiv de concubinaj pe care le avea cu inculpatul respectiv cu partea vătămată s-a prevalat de dispozițiile legale, refuzând să dea declarație. Pe data de 12 februarie 2009, cu prilejul audierii la parchet inculpatul susține că agresarea părții vătămate a fost determinată de intenția acesteia de a pălmui pe mama inculpatului. Întrucât cei doi se certau, inculpatul susține că a intervenit să-i despartă. Mama sa și concubinul acesteia au ieșit din încăpere și după ce acesta din urmă a revenit în cameră, a început să se certe cu inculpatul, înjurându-l, spunându-i ceva ce nu-și amintește, cuvinte ce l-au determinat să ia cuțitul și să îl lovească.

Inculpatul mai susține că intenția sa era de a speria nu de a omorî. Aceleași aspecte sunt învederate și în fața instanței, susținând că partea vătămată i-a dat mamei sale o palmă peste cap și pentru a aplana conflictul dintre cei doi, inculpatul le-a cerut să iasă din cameră, însă cererea sa l-a nemulțumit pe C.G. și l-a determinat să-l lovească pe inculpat iar apoi să se arunce asupra acestuia, motiv pentru care inculpatul susține că s-a apărat, fără să-și dea seama că în mână are cuțitul. Partea vătămată C.G. susține la început (pe 12 februarie 2008) că inițial a exista un conflict verbal între inculpat și mama lui după care inculpatul l-a înjunghiat. Într-o altă declarație din 24 aprilie 2008, partea vătămată indică drept cauză a conflictului gluma făcută de inculpat care și-a manifestat dorința de a săruta pe C.G.

pe gură, pentru a vedea „cum pupă mama sa un buzat”. Partea vătămată s-a opus împingându-l cu mâna înapoi pentru ca imediat apoi inculpatul să ia un cuțit în mână și să-l lovească de mai multe ori în zona abdomenului, a toracelui și la cap. în declarația dată în fața instanței, C.G. susține că incidentul a fost declanșat de acea glumă, de încercarea inculpatului de a-l apuca de haine fapt ce l-a determinat să-l îmbrâncească pe M.A. iar apoi pe acesta să lovească pe partea vătămată cu cuțitul, de șase ori. Martorele P.M. și C.N. au fost alertate de mama inculpatului după rănirea părții vătămate astfel că acestea în mod direct nu au mai perceput incidentul ci doar faptul că inculpatul ținea ceva alb, cearșaf sau prosop, la gâtul lui C.G.

pentru a opri sângerarea. Din examinarea tuturor acestor declarații, instanța apreciază că nu a existat un conflict real și substanțial între părți ci doar unul conjunctural, pe fondul consumului mare de alcool de către părți și martore. Deși inculpatul pe parcursul procesului penal alături de concubina sa P.C. încearcă să acrediteze ideea că lovirea părții vătămate este urmarea unei acțiuni provocatorii venite din partea lui C.G., constând în agresiuni îndreptate împotriva lui S.M. dar și a inculpatului, aceste declarații diferă mult atât între ele, cronologic, cât raportând susținerile inculpatului la cele ale martorului. În realitate, inculpatul era mult prea beat ca să știe ce s-a întâmplat, așa cum susține inițial.

Pe măsură ce timpul s-a scurs de la data incidentului, în flecare nouă declarație inculpatul a simțit nevoia să "pluseze" afirmând că l-a deranjat cearta dintre mama sa și concubinul acesteia iar ulterior lovirea mamei de către C.G. ba chiar și acțiunea victimei îndreptată împotriva sa l-au determinat să reacționeze violent. Martora P.C. nu reușește să redea în mod logic ce s-a întâmplat, prezentându-l de flecare dată pe C.G. stând și în pat dar în același timp aflându-se în picioare lângă inculpat și lovind pe acesta. De altfel, pe parcursul urmăririi penale martora a susținut că partea vătămată - a agresat pe inculpat nu și pe concubina, din contră, singurul conflict verbal care a implicat-o pe S.M.

a fost generat de inculpat. Doar în faza judecății, martora, în intenția susținerii concubinului său, relatează despre lovituri cu palma și piciorul aplicate de C.G. mamei inculpatului, despre care nici măcar M.A. nu vorbește. Rezultă așadar vinovăția inculpatului privind agresarea părții vătămate C.G., fără ca materialul probator administrat să poată susțină existența vreunei provocări sau legitime apărări. Având în vedere că inculpatul a vizat zone vitale ale organismului victimei și numărul mare de lovituri aplicate nu se poate reține apărarea inculpatului că a dorit doar să sperie pe victimă, în realitatea existând intenția de a suprima viața lui C.G.

În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.A., criticând-o pentru nelegalitate, în esență pentru greșita condamnare întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare, prevăzut de art. 44 alin. (3) C. pen., respectiv în forma legitimei apărări disproporționate, disproporție rezultată din tulburarea sau temerea inc. generată de atacul părții vătămate. Verificând sentința apelată con fart. 371 C. proc. pen., curtea a apreciat că apelul este fondat, însă pe alte motive decât cele invocate de către apelant, sentința apelată fiind legală însă netemeinică.

S-a reținut că, deși se constată că într-adevăr inculpatul a aplicat mai multe lovituri părții vătămate în zone vitale cu un corp înțepător tăietor, se constată că există elemente specifice de fapt atât anterioare cât și ulterioare săvârșirii faptei din care se poate reține că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și că, chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși infracțiuni. Astfel, instanța de apel reține că anterior producerii incidentului, partea vătămată avea o relație strânsă apropiată de cea familială (concubinaj) cu mama inculpatului vizitându-se în mod frecvent, relație care a supraviețuit în aceleași condiții și după săvârșirea faptei și ulterior vindecarea părții vătămate.

De asemenea se reține că incidentul s-a produs în raport de o rezoluție infracțională de tip spontan, iar în momentul conștientizării rezultatului vătămător, respectiv când a perceput gravitatea rănilor produse inculpatul a încercat să acorde primul ajutor victimei. Poziția părții vătămate este în sensul continuării, raporturile apropiate cu anturajul inculpatului, declarând că l-a iertat și nu insistă în tragerea la răspundere penală. Poziția inculpatului cu ocazia judecării apelului denotă o conștientizare evidentă a gravității faptei săvârșite, pe fondul executării prin reținere și arest preventiva 5 zile din pedeapsă și în contextul în care în cea. un an de la săvârșirea faptei acesta nu a mai avut incidente cu partea vătămată.

Întrucât din datele susmenționate rezultă atitudinea de regret și conștientizare a inculpatului și refacerea relațiilor sociale și familiale în care este implicat și partea vătămată, curtea a apreciat că sunt incidente dispozițiile, art. 86 C. pen., pedeapsa aplicată fiind închisoarea de 4 ani, fără ca inculpatul să fi fost condamnat anterior iar pronunțarea condamnării constitui un avertismente pentru acesta. Ca atare pentru acest motiv de netemeinicie și strict limitat la acesta Curtea a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința apelată și rejudecând a dispus aplicarea dispozițiilor art. 86 1 alin. (1) și (2) C. pen.

coroborat cu art. 71 alin. (5) C. pen., în sensul suspendării executării sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, atât a pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicate inculpatului, prin sentința apelată cât și pedepselor accesorii dispuse, pe un termen de încercare de 6 ani compus din durata pedepsei de 4 ani la care se adaugă perioada de 2 ani stabilită de instanță în condițiile art. 86 2 C. pen. Împotriva deciziei s-a exercitat calea de atac a recursului de către Parchet. Se consideră că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică pentru următoarele: inculpatului M.A. i s-a aplicat o pedeapsă greși individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

- motiv casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este un mod de individualizare a pedepsei și, ca atare, trebuie dispusă ținând cont de criteriile prevăzute în mod imperativ și cumulativ în art. 72 C. pen. iar, la stabilirea modului de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel nu a ținut seama, în mod corespunzător, de elementele susmenționate.

Instanța de recurs reține următoarele: Într-adevăr inculpatul a aplicat mai multe lovituri părții vătămate în zone vitale cu un corp înțepător tăietor. Din probatoriile administrate în cauză, în condițiile în care se constată că inculpatul a inițiat șicane verbale la adresa părții vătămate și a generat o conduită violentă a acesteia anterior aplicării de către inculpat a mai multor lovituri cu un corp înțepător tăietor, este de constatat că nu se poate reține vreo cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, întrucât nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 44 alin. (2) C. pen., în sensul că nu se poate reține lipsa de justețe a acțiunii părții vătămate de a-l împinge pe inculpat ușor în scopul de a-l împiedica pe acesta să-l sărute, act de altfel nepotrivit între persoane de același sex.

în plus gestul părții vătămate deși implica contactul fizic, nu putea produce o stare de tulburare sau temere atât de însemnată încât să constituie premiza conținută de disp. art. 44 alin. (3) C. pen. Așadar prima instanță în mod legal a pronunțat condamnarea inculpatului și a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev de art. 74 lit. a) C. pen., și în mod temeinic a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia.

Sub acest ultim aspect - singurul criticat în recurs (vizând modalitatea de executare), cu mențiunea că inculpatul s-a mulțumit în a constata că nu va executa efectiv pedeapsa, fără a declara calea de atac ordinară ultimă pusă la dispoziție; este de consemnat că nu s-a acordat de instanța de apel semnificația cuvenită modalității în care a fost comisă fapta de tentativă la omor de către inculpat, prin aplicarea unui număr mare de lovituri în zone vitale organismului părții vătămate, respectiv la nivelul capului, torace, abdomenului, leziuni ce au fost produse cu un cuțit de bucătărie, având dimensiunile lamei de 21 cm și lățimea de 3,5 cm la bază, și care au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale, punându-i victimei viața în primejdie prin hemoperitonita consecutiv plăgilor înjunghiate abdominale.

Totodată, nu s-au avut în vedere nici starea avansată de ebrietate în care se afla inculpatul la momentul comiterii faptei, nici valorile sociale lezate prin activitatea infracțională a inculpatului, respectiv viața și integritatea persoanei, și nici urmarea ce s-ar fi putut produce, și anume decesul părții vătămate, care a fost internată în Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța în stare de comă, doar prin intervenția chirurgicală fiindu-i salvată viața. Toate aceste elemente erau de natură să formeze convingerea instanței de apel că, pentru reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, nu se impunea schimbarea modalității de executare a pedepsei, or această pedeapsă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prev. și ped.

de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. cu reținerea disp. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., trebuie să fie executată prin privare de libertate, așa cum în mod corect a stabilit instanța Tribunalul Constanta. Așadar, în funcție de cele subliniate, se va admite recursul Parchetului, se va casa decizia atacată și se va menține sentința Tribunalului Constanța, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Atitudinea părții vătămate C.G. de iertare, chiar reală fiind, și continuarea raporturilor apropiate cu anturajul inculpatului, nu pot determina schimbarea modalității de executare a pedepsei, așa cum în mod greșit a apreciat Curtea de Apel Constanța.

Atitudinea sinceră, de regret a inculpatului, precum și lipsa antecedentelor penale ale acestuia a justificat aplicarea de către prima instanță, prin corecta individualizare potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., a unei pedepse de doar 4 ani închisoare, situată sub limita minimă prevăzută de lege în cazul tentativei la omor, pedeapsă cu privire la care s-a apreciat în mod temeinic și legal, că urmează a fi executată în condiții de detenție, scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen., neputându-se realiza decât prin izolarea definitivă a inculpatului față de membrii societății. Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 17/ P din 04 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul M.A. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 451 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Constanța, secția penală. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.A., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2010.