ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2356/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 48/ A din 11 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 666/109/2007, Curtea de Apel Pitești, secția senală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 160 a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.S.R. (fiul lui D.F. și M.). Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, examinând în principiu cererea de liberare provizorie sub control, judiciar formulată de inculpat, a constatat că sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 160 2 C. proc.

pen., în sensul că legea pedepsește infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată cu o pedeapsă mai mică de 18 ani închisoare. Cu privire la temeinicia cererii, s-a constatat că inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, iar împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, așa cum rezultă din actul de sesizare al primei instanțe și sentința pronunțată în cauză demonstrează că lăsarea în liberate a inculpatului ar prejudicia în mod grav valorile și relațiile sociale care formează obiectul ordinii publice. S-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136 alin. (2) C. proc. pen., deoarece liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este o măsură adecvată scopului pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă, respectiv buna desfășurare a procesului penal și apărarea valorilor care formează conținutul ordinii publice.

Elementele de circumstanțiere personală invocate de inculpat au fost apreciate ca nefiind suficiente pentru a justifica liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, întrucât aceasta nu conferă garanțiile necesare că starea de libertate nu va influența în mod negativ soluționarea cauzei penale. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.S.R., în termen legal, solicitând casarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Concluziile reprezentantului parchetului, ale apărătorului recurentului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică, recursul fiind nefondat pentru considerentele care urmează: Inculpatul G.S.R. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin Rechizitoriul nr. 2D/ P din 6 martie 2007 al Ministerului Public, D.I.I.C.OT., biroul teritorial Argeș, alături de alți inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpat prin încheierea nr. 3/ CC din data de 13 ianuarie 2007 a Tribunalului Argeș, secția penală, apreciindu-se că acesta se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen. În baza acestei încheieri a fost emis mandatul de arestare preventivă din 13 ianuarie 2007 pe o durată de 29 de zile, de la 13 ianuarie 2007 până la 10 februarie 2007, fiind prelungit ulterior potrivit dispozițiilor legale.

Cu privire la dispoziția de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, înalta Curte constată că, formal, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160 b C. proc. pen., ceea ce nu presupune însă că inculpatul este îndreptățit în mod automat să fie pus în libertate provizorie. Din analiza dispozițiilor art. 160 2 C. proc. pen. rezultă că arestarea provizorie este o măsură facultativă și nu una obligatorie, inculpatul având doar vocația la beneficiul liberării provizorii. Pe de altă parte, se reține că legea nu prevede care sunt criteriile ce urmează a fi avute în vedere la examinarea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie, însă, în opinia Curții, instanța trebuie să se raporteze la gravitatea faptei, la circumstanțele concrete ale cauzei, la urmările produse și datele ce-l caracterizează pe inculpat.

Instanța are posibilitatea de a refuza liberarea dacă se apreciază că detenția provizorie este absolut necesară pentru realizarea scopului procesului penal. Raportând datele speței la dispozițiile cuprinse în legislația internă, corelate cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte apreciază - în acord cu dispoziția instanței de fond - că la acest moment este insuficientă instituirea față de inculpat a controlului judiciar, neputându-se realiza scopul măsurilor preventive, astfel cum este reglementat prin art. 136 C. proc. pen.

Restrângerea dreptului la libertate al recurentului inculpat apare ca fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și cu scopul urmărit, acela al ocrotirii ordinii publice și de drept, măsura fiind necesară într-o societate democratică pentru salvgardarea interesului public și a încrederii societății în instituțiile statului de drept, pentru asigurarea bunei desfășurării a cercetării judecătorești, fără riscul influențării cursului procesului. Pentru aceste considerente, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului G.S.R.. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.S.R. împotriva încheierii din 11 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 666/109/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2010.