ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1096/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1096/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 24/ F din data de 04 martie 2009, Curtea de

Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 205/46/2009, a respins, ca nefondată, cererea

de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.

M.I.,

aflat în Arestul I.P.J. Argeș, obligându-l pe inculpat la 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

În motivarea cererii inculpatul a arătat că sunt îndeplinite

condițiile prevăzută de art. 160

1

și art. 160

2

C. proc. pen., privind

admiterea unei astfel de cereri.

A menționat că are cunoștință de condițiile în care se acordă

liberarea provizorie și în cazul în care solicitarea sa, va fi admisă va

respecta toate condițiile impuse de instanță.

În susținerea orală a cererii sale prin intermediul apărătorului

ales, inculpatul a susținut că instanța trebuie să verifice îndeplinirea

condițiilor formale prevăzute de lege privind admisibilitatea cererii, iar în legătură cu temeinicia unei astfel de cereri la care se referă textul de lege,

jurisprudența în materie a relevat că sunt avute în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzută de art. 160

1

și art. 160

2

C. proc. pen. În opinia

petiționarului dreptul de apreciere al instanței cu privite la temeinicia „cererii

de liberare provizorie sub control judiciar nu se referă și la alte aspecte

rezultate din administrarea probatoriului în cauză, sau cele privitoare la

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, ci exclusiv la aprecierea

îndeplinirii condițiilor prevăzute de textele de lege mai sus menționate.

De asemenea, a susținut în motivarea orală a cererii sale că

scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și dacă se va admite

cererea pe care a formulat-o.

Din probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat

următoarele:

Prin încheierea nr. l /F/GC din data de 21 februarie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 175/46/2009, s-a dispus

arestarea preventivă a inculpatului M.M.l. pe o perioadă de 29

de zile, începând cu data de 21 februarie 2009, până la data de 21 martie

2009.

S-a avut în vedere faptul că inculpatul este cercetat penal

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 5 alin. (l),

art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește situația de fapt, s-a reținut că inculpatul,

ofițer de poliție cu gradul profesional de subcomisar în cadrul I.P.J. Argeș –

B.C.P., i-a pretins denunțătorului R.R. suma

de 1.000 Euro în scopul obținerii unei soluții favorabile în dosarul în care

este cercetat și pentru a nu se mai extinde cercetările penale față de el. La

data de 20 februarie 2009, inculpatul M.M.I. a fost surprins în

flagrant primind de la denunțător suma arătată mai sus.

Instanța a considerat că se justifică luarea măsurii arestării

preventive împotriva inculpatului, invocând ca temei juridic dispozițiile

art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Inculpatul a fost audiat, a declarat că își însușește cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de apărătorul său și că

susține această cerere având în vedere comportarea anterioară foarte bună pe care a avut-o, cariera profesională deosebită, faptul că a fost

recompensat cu diferite distincții și apreciază că dacă va fi lăsat în libertate

nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

În legătură cu susținerile inculpatului privind cererea de liberare

provizorie sub control judiciar, curtea a constatat următoarele:

Acordarea liberării condiționate sub control judiciar nu este un

drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile

legale în materie.

Astfel, dispozițiile art. 160

1

alin. (l) C. proc. pen.,

precizează că liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată de

către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al instanței asupra

cererii în raport cu probele administrate în cauză.

În același sens, dispozițiile art. 160

85

C. proc. pen., fac

distincție între condițiile formale prevăzute de lege privind cererea de

liberare provizorie sub control judiciar, iar pe de altă parte, temeinicia

acesteia.

Intenția legiuitorului de a realiza o astfel de distincție rezultă și

din dispozițiile art. 160

8

C. proc. pen., care reglementează

examinarea și admiterea în principiu a unei astfel de cereri. O astfel de analiză, în cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar are în

vedere îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de dispozițiile art. 160

2

alin. (

1) și (2) C. proc. pen.

Prin urmare, temeinicia cererii de liberare provizorie sub control

judiciar se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în

cauză, precum și din verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art. 136

alin. (2) C. proc. pen.

În speță, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile formale ale

legii privind cererea formulată de inculpat, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa în faza de urmărire penală,

nu depășește 1 8 ani închisoare.

În ceea ce privește temeinicia cererii formulate de inculpat,

curtea a constatat următoarele:

Petiționarul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de

corupție care are un impact social deosebit asupra valorilor și relațiilor

sociale ce formează conceptul de ordine publică.

Mai mult, calitatea sa de ofițer de poliție cu atribuții de

cercetare penală, implică o reacție adecvată din partea autorităților statului față de comiterea unor fapte de corupție, reținute în sarcina inculpatului în

această fază a procesului penal.

Potrivit dispozițiilor art. I36 alin. (2) C. proc. pen.

, liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată dacă

scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin admiterea unei

astfel de cereri.

În cauză, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost

luată invocându-se ca temei dispozițiile art. I48 lit. f) C. proc. pen.,

în principal aspectul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol

pentru ordinea publică.

Din datele existente până în prezent în dosarul cauzei, a

rezultat că inculpatul, anterior comiterii faptei pentru care este acuzat, a

avut o comportare bună și și-a exercitat în bune condițiuni atribuțiile de

serviciu.

Aceste aspecte nu sunt însă suficiente, pentru a ajunge la

concluzia că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv

buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii

de ordine publică.

Dat fiind, natura infracțiunii săvârșită de către inculpat,

împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, dar și calitatea profesională

pe care a avut-o inculpatul, a rezultat că până la acest moment în care se

examinează cererea sa, nu sunt suficiente elemente cu caracter probator,

potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată scopului pentru care a fost aplicată inculpatului măsura

arestării preventive.

În plus, în cauză, în această fază a procesului penal, urmează să se administreze și alte probe, inclusiv audieri de martori.

S-a apreciat că există date din care rezultă necesitatea de a-l

împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului în primul rând

prin influențarea martorilor care urmează să fie audiați de către organul de

urmărire penală.

În raport cu aceste considerente și în temeiul dispozițiile art. 160

83

alin. (6) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.

În baza dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a

fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a formulat recurs

inculpatul M.M.l., iar în susținerea orală a cererii sale prin intermediul apărătorului ales, inculpatul a învederat faptul că instanța

trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de lege privind

admisibilitatea cererii, iar în legătură cu temeinicia unei astfel de cereri la

care se referă textul de lege, jurisprudența în materie a relevat că sunt

avute în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzută de art. 160

1

și art. 160

2

C. proc. pen.

În opinia acestuia dreptul de apreciere al instanței cu

privite la temeinicia „cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu se referă și la alte aspecte rezultate din administrarea probatoriului în cauză,

sau cele privitoare la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, ci

exclusiv la aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute de textele de lege mai

sus menționat”.

Examinând recursul declarat de inculpatul M.M.

l., Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (5) C. proc. pen. și art. 160

1

C. proc. pen., în

tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv

poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe

cauțiune.

Același drept este prevăzut de art. 23 alin. (10) din Constituția

României.

Înalta Curte constată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.M.l. îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, atât

condiția pozitivă prevăzută de art. 160

2

alin. (1) C. pen., infracțiunea

de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 5 alin. (l), art. 6 și art. 7

din Legea nr. 78/2000 fiind o infracțiune intenționată pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani cât și cerințele

negative prevăzute de art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit textului de lege menționat „liberarea provizorie nu se

acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l

împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau

că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin

influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea

mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”.

Examinând piesele dosarului de urmărire penală, Înalta Curte

constată că nu există niciun fel de date care să justifice temerea că

inculpatul ar săvârși alte infracțiuni dacă s-ar afla în libertate.

Acesta nu are antecedente penale, este cunoscut în societate

ca o persoană integră, cu o conduită ireproșabilă, a avut o activitate

meritorie timp de 19 ani, iar în ipoteza în care ar survenit o modificare a acestor temeiuri sau dacă acestea ar înceta sunt

incidente alte instituții procesuale (înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă sau revocarea măsurii arestării preventive).

Așa cum a statuat și instanța supremă, liberarea provizorie sub

control judiciar presupune, chiar prin ipoteză, menținerea temeiurilor arestării preventive

.

Sub acest aspect este de observat faptul că dispozițiile legale

care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar nu cuprind nicio referire explicită la un astfel de impediment care să facă

inaplicabilă această instituție.

În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza

aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Înalta Curte consideră că aceasta

trebuie să se raporteze atât la elemente care țin de circumstanțele concrete ale cauzei cât, mai ales, la datele care circumstanțiază

persoana inculpatului.

În ceea ce privește natura și pericolul social al faptei, este

adevărat că infracțiunea de care este acuzat inculpatul, în măsura în

care se va dovedi că există și a fost săvârșită cu vinovăție de acesta,

este gravă, afectând imaginea și credibilitatea poliției, dar natura și

gravitatea faptei nu pot constitui criterii care să îl excludă de plano pe

inculpat de la beneficiul legal și constituțional al liberării provizorii.

A considera că o persoană acuzată de o faptă de o anumită

gravitate trebuie arestată preventiv și menținută în această stare

până la soluționarea fondului cauzei, fără posibilitatea de a fi pusă în

libertate în cursul procedurii este nepermis, fiind contrar legii.

De asemenea, Înalta Curtea apreciază că

poziția procesuală a inculpatului care recunoaște și regretă faptul că

în calitate de ofițer de poliție cu gradul profesional de subcomisar în cadrul

I.P.J. Argeș, B.C.P., i-a pretins denunțătorului R.

R. suma de 1.000 Euro în scopul obținerii unei soluții favorabile în

dosarul în care era cercetat și pentru a nu se mai extinde cercetările

penale față de el, constituie un argument pentru a admite cererea de

liberare provizorie sub control judiciar, cât și faptul că din susținerile

inculpatului precum și a înscrisului aflat la dosar, acesta și-a prezentat demisia din structurile M.A.I.

Așadar, în opinia Înaltei Curți, o mare pondere în aprecierea

temeiniciei unei cereri de liberare provizorii sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. în acest sens s-a pronunțat C.E.

D.O. care a statuat că la menținerea unei persoane în

detenție instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la

gravitatea faptelor ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, domiciliul său,

profesia, resursele materiale, legăturile cu familia (cauza N.

C. Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968).

În speță, cu privire la persoana inculpatului M.M.l.,

Înalta Curte reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente

penale, are un domiciliu stabil, este absolvent de studii superioare, a

avut o activitate meritorie timp de 19 ani, a fost brevetat pentru această activitate și are o familie închegată, familie ce trebuie susținută chiar și financiar de către inculpat.

În concluzie, Înalta Curte constată nu numai îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii

de liberare provizorie dar apreciază că, raportat la datele concrete ale

cauzei și la persoana inculpatului, aceasta este și întemeiată scopul

măsurii arestării preventive (asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală,

judecată sau executarea pedepsei) putând fi realizat și prin lăsarea în

libertate a inculpatului, cu restrângerea unor drepturi și libertăți prin

instituirea unor obligații stricte în sarcina acestuia și atragerea atenției

că în caz de încălcare cu rea-credință a acestor obligații va fi din nou

arestat.

Așa fiind, Înalta Curtea va admite recursul declarat de inculpatul M.M.l., împotriva încheierii de ședință nr. 24/ F din data de 04 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția p

enală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul

nr. 205/46/2009.

Va casa încheierea recurată și rejudecând: Va admite cererea

de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.M.l.

În baza art. 160

2

și 160

2a

C. proc. pen., va dispune

liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului M.M.

l.

În baza art. 160

2

alin. (3) C. proc. pen., va dispune ca

pe timpul liberării provizorii inculpatul M.M.l. să respecte următoarele obligații:

- să nu depășească teritoriul național al României;

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz,

la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la I.P.J. Argeș desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este

chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a

dispus măsura;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie

de arme.

În baza art. 160

2

alin. (3

1

) C. proc. pen., va impune

inculpatului M.M.l. ca pe timpul liberării provizorii să

respecte următoarele obligații:

- să nu se apropie de denunțătorul D.R.

și să nu comunice cu acesta direct sau indirect;

- să nu exercite profesia de ofițer de poliție.

În baza art. 160

2

alin. (3

2

) C. proc. pen., va atrage

atenția inculpatului M.M.l. că în caz de încălcare cu

rea-credință a obligațiilor care-i revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

Va atrage atenția inculpatului M.M.l. asupra

dispozițiilor art. 160

10

lit. a) și b) C. proc. pen., cu privire la

revocarea liberării.

Va dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului M.

M.l. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 5

din 21 februarie 2009, emis de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 175/46/2009.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului

inculpatului vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei

până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.M.l.,

împotriva încheierii de ședință nr. 24/ F din data de 04 martie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în dosarul nr. 205/46/2009.

Casează încheierea recurată și rejudecând:

Admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.M.l.

În baza art. 160

2

, 160

2a

C. proc. pen., dispune

liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului M.M.

l.

În baza art. 160 alin. (3) C. proc. pen., dispune ca pe timpul liberării provizorii inculpatul M.M.l. să respecte

următoarele obligații:

a) să nu depășească teritoriul național al României;

b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz,

la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la I.P.J. Argeș

desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

d)

să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a

dispus măsura;

e)

să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie

de arme.

În baza art. 160

2

alin. (3

1

) C. proc. pen.,

impune

inculpatului M.M.l. ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații:

- să nu se apropie de denunțătorul D.R.

și să nu comunice cu acesta direct sau indirect;

să nu exercite profesia de ofițer de poliție.

În baza art. 160

2

alin. (3

2

) C. proc. pen., atrage atenția

inculpatului M.M.l. că în caz de încălcare cu rea-

credință a obligațiilor care-i revin se va lua față de acesta măsura

arestării preventive.

Atrage atenția inculpatului M.M.l. asupra

dispozițiilor art. 160

10

lit. a) și b) C. proc. pen., cu privire la

revocarea liberării.

Dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului M.M.l. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 5

din 21 februarie 2009, emis de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 175/46/2009.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului

inculpatului rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu suma de 100 lei

până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2009.