ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4301/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 16 decembrie 2009, Curtea de

Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza

art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea

de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.C.F.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a obligat inculpatul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel a reținut următoarele:

La data de 15 decembrie 2009, Curtea

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost

învestită cu soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar

formulată de inculpatul M.C.F.

În motivarea cererii, s-a arătat că

sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160

2

C. proc. pen.,

solicitând admiterea cererii și punerea sa de îndată în libertate, susținând că

nu există nici o probă certă împotriva sa, că are un copil minor în întreținere

și că, dacă va fi pus în libertate, se va prezenta la toate termenele de

judecată și se va supune obligațiilor impuse.

La aceeași dată, instanța de fond,

printre altele, a menținut în temeiul art. 300

1

C. proc. pen. și

măsura arestării preventive a inculpatului M.C.F.

Față de dispozițiile art. 160

2

C. proc. pen., având în vedere că de la data de 15 decembrie 2009, când

instanța s-a pronunțat asupra menținerii măsurii arestării preventive, nu au

intervenit elemente noi, față de infracțiunea de lipsire de libertate în mod

ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. proc. pen. și de șantaj, prevăzută

de art. 194 alin. (2) C. proc. pen., săvârșite în formă continuată, pentru care

a fost trimis în judecată inculpatul alături de alți coinculpați și, nu în

ultimul rând, că în cauză nu s-a început administrarea probatoriilor, s-a

constatat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive a inculpatului și se impune în continuare privarea de libertate a

acestuia. Curtea a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta

pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere

desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor

pentru care este judecat, astfel că o eventuală liberare provizorie, chiar și

sub control judiciar nu ar fi oportună la acest moment procesual.

În legătură cu circumstanțele personale

menționate legate de lipsa antecedentelor penale și de faptul că în

întreținerea sa se află un copil minor, Curtea a constatat că acestea nu sunt

criterii esențiale, care să justifice liberare provizorie, câtă vreme toți

inculpații invocă în apărare aceste împrejurări, iar în contextul întăririi

atitudinii de combatere a infracționalității, manifestarea de clemență din

partea instanței judecătorești față de cei prinși și deduși judecății, ar

echivala cu un act de injustiție socială.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de liberare

provizorie sub control judiciar.

Înalta Curte, examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 160

2

alin.

(1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în

cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor

intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18

ani, iar în baza alin. (2) al aceluiași text, liberarea provizorie sub control

judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea

de a-l împiedica pe inculpat sau învinuit să săvârșească alte infracțiuni sau

că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor

părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau

prin alte asemenea fapte.

Liberarea provizorie este unul din

mijloacele de realizare a scopului măsurilor preventive care constă în

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii

învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la

executarea pedepsei (art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen.).

Așa cum rezultă din analizarea

dispozițiilor legale, atunci când instanța are a se pronunța asupra stării de

arest a unei persoane, trebuie întotdeauna să se ghideze după criteriile

prevăzute de lege, cum sunt cele prezentate de art. 136 C. proc. pen., care

arată că la alegerea unei măsuri preventive în general trebuie să se țină cont

de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea,

vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia

măsura.

Deși, în mod formal, la condițiile

liberării provizorii, legea prevede în mod expres, doar anumite condiții care

trebuie îndeplinite, din analiza de ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile

în materie rezultă și o condiție subînțeleasă, și anume aceea că lăsarea în

libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică.

Procedura liberării presupune mai

multe etape de verificare, într-un final instanța având să se pronunțe asupra

temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizată în raport cu motivul

pentru care persoana a fost privată de libertate.

Acordarea liberării provizorii este

facultativă, este atributul instanței și lăsată la aprecierea acesteia, de unde

rezultă că cererea poate fi respinsă nu numai în situația în care se constată

că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, ci și în

situația în care instanța apreciază că punerea în libertate a inculpatului nu e

oportună.

Faptul că inculpatul îndeplinește

formal condițiile de admisibilitate în principiu nu conferă acestuia un drept

absolut de a fi liberat provizoriu, ci doar o vocație la aceasta.

Pe lângă circumstanțele personale

ale inculpatului, instanța trebuie să aibă în vedere și modul, împrejurările

concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, gradul de pericol social al

faptei comise, relațiile cărora li s-a adus atingere, impactul pe care fapta

comisă l-a avut asupra membrilor comunității și asupra credibilității

populației cu privire la activitatea organelor judiciare.

În speță, inculpatul M.C.F. este

cercetat pentru infracțiunile de șantaj și lipsire de libertate în mod ilegal,

săvârșite în formă continuată, constând în aceea că în cursul anului 2008,

inculpatul a împrumutat-o pe partea vătămată D.S. cu sumele de 5.500 euro și,

respectiv, 1.500 dolari S.U.A., până la achitarea integrală a sumei, acesta din

urmă trebuind să-i achite inculpatului o dobândă de 550 euro și 150 dolari. În

vederea achitării dobânzilor fixate, în cursul lunii decembrie 2008, inculpatul

a exercitat, în mod repetat, acte de violență și amenințare asupra părții

vătămate D.S., amenințându-l că-i va incendia autovehiculul, iar la 11

decembrie 2008, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri, chiar în incinta

Primăriei Comunei Bascov, l-a constrâns să urce într-un autoturism, lipsindu-l

în mod ilegal de libertate și s-a deplasat în zona Lacului Budeasa, unde i-a

aplicat mai multe lovituri cu un corp contondent, amenințându-l, totodată că-l

va incendia cu benzină dacă nu-l va împuternici printr-o procură să ridice în

locul său o sumă de bani pe care partea vătămată o avea de încasat de la

Primăria Comunei Bascov.

Totodată, la data de 21 noiembrie

2008, inculpatul a fost prezent în biroul inculpatului C.L.G. și împreună cu

inculpatul D.C.C., i-au aplicat părții vătămate mai multe lovituri, urmare

cărora aceasta a suferit leziuni traumatice vindecabile în 14 zile de la

producere. S-a reținut să această ultimă activitate infracțională a fost

desfășurată de inculpat la sugestia inculpatului C.L.G., care avea de recuperat

de la partea vătămată suma de 42.000 euro, pentru care până la achitarea

integrală, cel din urmă trebuia să primească o dobândă lunară de 5.200 euro.

Se constată că faptele săvârșite de

inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social care rezultă din

modalitatea în care inculpatul a desfășurat activitatea infracțională.

La analiza temeiniciei cererii de

liberare provizorie trebuie avute în vedere circumstanțele concrete ale

săvârșirii faptei, rezonanța socială a acesteia și dacă scopul pentru care s-a

dispus arestarea preventivă poate fi atins și prin liberarea provizorie.

Natura și gravitatea infracțiunilor

săvârșite reclamă menținerea stării de arest a inculpatului. Asemenea fapte

neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și

ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

La aprecierea pericolului concret

pentru ordinea publică trebuie avut în vedere nu numai riscul ca inculpatul să

săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea

adevărului, ci și reacția colectivității față de infracțiunile comise care,

prin rezonanța lor, creează o stare de indignare, de insecuritate, stimulând

temerea că organele judiciare nu reacționează destul de ferm împotriva unor

manifestări infracționale cu un mare grad de pericol.

În concret, speța de față nu a

intrat în sfera cercetării judecătorești, astfel încât urmează a fi audiați

inculpatul, dar și martorii care au perceput nemijlocit activitatea

infracțională a acestuia, existând temerea că inculpatul va încerca să

zădărnicească aflarea adevărului întrucât are locul de muncă pe raza comunei

Bascov, unde activează ca profesor de educație fizică și sport în cadrul școlii

gimnaziale.

Luate în mod singular, elementele ce

caracterizează persoana inculpatului (vârsta acestuia, lipsa antecedentelor

penale, împrejurarea că este absolvent a două facultăți și că are în

întreținere un copil minor) i-ar putea fi favorabile, dar acestea nu pot avea

un rol covârșitor față de gradul ridicat de pericol social și de gravitatea

faptelor pentru care inculpatul a fost arestat.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge

ca nefondat recursul declarat.

Conform art. 192 alin. (1) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.C.F. împotriva Încheierii din 16 decembrie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 1562/46/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 decembrie 2009.