ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4301/2009

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea de ședință din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.C.F. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: La data de 15 decembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost învestită cu soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.C.F.

În motivarea cererii, s-a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160 2 C. proc. pen., solicitând admiterea cererii și punerea sa de îndată în libertate, susținând că nu există nici o probă certă împotriva sa, că are un copil minor în întreținere și că, dacă va fi pus în libertate, se va prezenta la toate termenele de judecată și se va supune obligațiilor impuse. La aceeași dată, instanța de fond, printre altele, a menținut în temeiul art. 300 1 C. proc. pen. și măsura arestării preventive a inculpatului M.C.F. Față de dispozițiile art. 160 2 C. proc. pen., având în vedere că de la data de 15 decembrie 2009, când instanța s-a pronunțat asupra menținerii măsurii arestării preventive, nu au intervenit elemente noi, față de infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. proc.

pen. și de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (2) C. proc. pen., săvârșite în formă continuată, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul alături de alți coinculpați și, nu în ultimul rând, că în cauză nu s-a început administrarea probatoriilor, s-a constatat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și se impune în continuare privarea de libertate a acestuia. Curtea a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este judecat, astfel că o eventuală liberare provizorie, chiar și sub control judiciar nu ar fi oportună la acest moment procesual.

În legătură cu circumstanțele personale menționate legate de lipsa antecedentelor penale și de faptul că în întreținerea sa se află un copil minor, Curtea a constatat că acestea nu sunt criterii esențiale, care să justifice liberare provizorie, câtă vreme toți inculpații invocă în apărare aceste împrejurări, iar în contextul întăririi atitudinii de combatere a infracționalității, manifestarea de clemență din partea instanței judecătorești față de cei prinși și deduși judecății, ar echivala cu un act de injustiție socială. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în baza alin. (2) al aceluiași text, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat sau învinuit să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Liberarea provizorie este unul din mijloacele de realizare a scopului măsurilor preventive care constă în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei (art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen.). Așa cum rezultă din analizarea dispozițiilor legale, atunci când instanța are a se pronunța asupra stării de arest a unei persoane, trebuie întotdeauna să se ghideze după criteriile prevăzute de lege, cum sunt cele prezentate de art. 136 C. proc. pen., care arată că la alegerea unei măsuri preventive în general trebuie să se țină cont de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.

Deși, în mod formal, la condițiile liberării provizorii, legea prevede în mod expres, doar anumite condiții care trebuie îndeplinite, din analiza de ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie rezultă și o condiție subînțeleasă, și anume aceea că lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică. Procedura liberării presupune mai multe etape de verificare, într-un final instanța având să se pronunțe asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizată în raport cu motivul pentru care persoana a fost privată de libertate. Acordarea liberării provizorii este facultativă, este atributul instanței și lăsată la aprecierea acesteia, de unde rezultă că cererea poate fi respinsă nu numai în situația în care se constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, ci și în situația în care instanța apreciază că punerea în libertate a inculpatului nu e oportună.

Faptul că inculpatul îndeplinește formal condițiile de admisibilitate în principiu nu conferă acestuia un drept absolut de a fi liberat provizoriu, ci doar o vocație la aceasta. Pe lângă circumstanțele personale ale inculpatului, instanța trebuie să aibă în vedere și modul, împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, gradul de pericol social al faptei comise, relațiile cărora li s-a adus atingere, impactul pe care fapta comisă l-a avut asupra membrilor comunității și asupra credibilității populației cu privire la activitatea organelor judiciare. În speță, inculpatul M.C.F. este cercetat pentru infracțiunile de șantaj și lipsire de libertate în mod ilegal, săvârșite în formă continuată, constând în aceea că în cursul anului 2008, inculpatul a împrumutat-o pe partea vătămată D.S.

cu sumele de 5.500 euro și, respectiv, 1.500 dolari S.U.A., până la achitarea integrală a sumei, acesta din urmă trebuind să-i achite inculpatului o dobândă de 550 euro și 150 dolari. În vederea achitării dobânzilor fixate, în cursul lunii decembrie 2008, inculpatul a exercitat, în mod repetat, acte de violență și amenințare asupra părții vătămate D.S., amenințându-l că-i va incendia autovehiculul, iar la 11 decembrie 2008, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri, chiar în incinta Primăriei Comunei Bascov, l-a constrâns să urce într-un autoturism, lipsindu-l în mod ilegal de libertate și s-a deplasat în zona Lacului Budeasa, unde i-a aplicat mai multe lovituri cu un corp contondent, amenințându-l, totodată că-l va incendia cu benzină dacă nu-l va împuternici printr-o procură să ridice în locul său o sumă de bani pe care partea vătămată o avea de încasat de la Primăria Comunei Bascov.

Totodată, la data de 21 noiembrie 2008, inculpatul a fost prezent în biroul inculpatului C.L.G. și împreună cu inculpatul D.C.C., i-au aplicat părții vătămate mai multe lovituri, urmare cărora aceasta a suferit leziuni traumatice vindecabile în 14 zile de la producere. S-a reținut să această ultimă activitate infracțională a fost desfășurată de inculpat la sugestia inculpatului C.L.G., care avea de recuperat de la partea vătămată suma de 42.000 euro, pentru care până la achitarea integrală, cel din urmă trebuia să primească o dobândă lunară de 5.200 euro. Se constată că faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social care rezultă din modalitatea în care inculpatul a desfășurat activitatea infracțională.

La analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, rezonanța socială a acesteia și dacă scopul pentru care s-a dispus arestarea preventivă poate fi atins și prin liberarea provizorie. Natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite reclamă menținerea stării de arest a inculpatului. Asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avut în vedere nu numai riscul ca inculpatul să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, ci și reacția colectivității față de infracțiunile comise care, prin rezonanța lor, creează o stare de indignare, de insecuritate, stimulând temerea că organele judiciare nu reacționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale cu un mare grad de pericol. În concret, speța de față nu a intrat în sfera cercetării judecătorești, astfel încât urmează a fi audiați inculpatul, dar și martorii care au perceput nemijlocit activitatea infracțională a acestuia, existând temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului întrucât are locul de muncă pe raza comunei Bascov, unde activează ca profesor de educație fizică și sport în cadrul școlii gimnaziale.

Luate în mod singular, elementele ce caracterizează persoana inculpatului (vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că este absolvent a două facultăți și că are în întreținere un copil minor) i-ar putea fi favorabile, dar acestea nu pot avea un rol covârșitor față de gradul ridicat de pericol social și de gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost arestat. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat. Conform art. 192 alin. (1) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.F. împotriva Încheierii din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1562/46/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 decembrie 2009.