ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2411/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului,constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 august

2005 contestatorul B.N. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata

S.C. P. S.A., să desființeze Decizia nr. 286/2005 emisă în temeiul Legii nr.

10/200, și să oblige intimata să-i respecte dreptul de proprietate prevăzut de

constituție și reglementat de Legea nr. 10/2001.

În motivarea

contestației, contestatorul a susținut că prin notificarea nr. 268 din 15

octombrie 2001 a solicitat despăgubirea cu suma de 200.000.000 ROL pentru

suprafața de 0,75 ha, în punctul Islaz-Băbeni, teren pe care se află amplasat

atelierul mecanic și atelierul electric al S.C. P. S.A.

Prin Sentința civilă

nr. 107 din 24 ianuarie 2006 Tribunalul București, secția a III-a civilă a

respins contestația ca inadmisibilă, întrucât terenul în litigiu nu intră sub

incidența Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel contestatorul B.N., invocând greșita soluționare a

cauzei în baza excepției inadmisibilității acțiunii fără a se pronunța pe fondul

cauzei și fără a analiza probele aflate la dosar.

Prin Decizia civilă

nr. 158 din 12 martie 2007 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a

admis apelul contestatorului, a desființat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin

Sentința civilă nr. 1370 din 4 septembrie 2008, Tribunalul București, secția a

IV-a civilă a admis în parte contestația formulată de contestatorul B.N., a

anulat Decizia nr. 286 din 4 iulie 2005 emisă de intimata S.C. P. S.A. și a

obligat-o pe aceasta din urmă să propună măsuri reparatorii prin echivalent

pentru terenul în suprafață de 1308 m.p., situați în incinta atelierului

mecanic și electric, pct. „Islaz-Băbeni”, județul Vâlcea; a fost respinsă

cererea contestatorului privind acordarea de măsuri reparatorii pentru

suprafața de teren de 3700 m.p., și respectiv 2492 m.p., situat în pct.

„Islaz-Băbeni”.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul, a reținut, că în speță, contestatorul B.N. este persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 1308 m.p.,

situat în incinta atelierului electric, pct. ”Islaz-Băbeni”, iar calitatea de

unitate deținătoare o are intimata.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel contestatorul invocând nelegalitatea și netemeinicia

ei întrucât în mod greșit instanța a admis în parte contestația și nu pentru

întreaga suprafață de 0,75 ha, astfel cum rezultă din probele aflate la dosare,

inclusiv din expertiza tehnică întocmită de R.S.A.

A mai arătat că prin

hotărârea comisiei județene nr. 53 din 13 septembrie 1991 i s-a restituit

dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1,29 ha + 0,75 ha, pentru

alte suprafețe decât cele care fac obiectul prezentei contestații aflate în

pct. ”Peste râu”, „la ogradă” și „Calul de lemn”.

A mai susținut apelantul,

că instanța de fond i-a încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la

protecția proprietății, prevăzute de art. 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.

Prin Decizia nr. 41/A

din 24 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost respins ca

nefondat apelul declarat de contestatorul B.N. împotriva Sentinței civile nr.

1370 din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a.

Pentru a decide

astfel, curtea de apel, a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

suprafața de 3700 m.p., curtea a constatat că aceasta a fost făcută trecută în

titlu de proprietate 2460, teren 10, parcela nr. 11, astfel încât în mod corect

nu a fost admis acest capăt de cerere.

Au fost înlăturate

susținerile apelantului că, în speță ar fi vorba de alte suprafețe de teren

deținute de autorul său, iar pe de altă parte nu a făcut dovada că suprafața de

teren solicitată ar fi mai mare decât cea stabilită prin Hotărârea nr. 53 a

comisiei județene, respectiv 1,29 ha + 0,75 ha.

Curtea, a constatat

că instanța de fond nu a ignorat expertiza tehnică, cum greșit susține

reclamantul, dimpotrivă, rezultă concluzia că din suprafața de 0,75 ha, teren

situat în pct. „La islaz”, 3700 m.p. au fost cuprinși în titlul de proprietate

nr. 2460, fiind identificată suprafața de 3800 m.p., din care 1308 m.p. teren

este situat în incinta atelierului mecanic și electric, iar restul de 2492 m.p.

teren este situat în extravilan, fiind ocupat de o sondă petrolieră, fiind

incidente dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei din

urmă decizii a declarat recurs contestatorul B.N. invocând motivele prevăzute

de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile

de nelegalitate recurentul a susținut că, în mod greșit ambele instanțe au

admis doar în parte contestația, ignorând probele aflate la dosar și aplicând

eronat dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Recurentul a mai

criticat hotărârile atacate întrucât acestea nu cuprind motivele pe care se

sprijină și mai mult cuprinde motive contradictorii și străine de natura

pricinii, fiindu-i încălcat accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Față de cele expuse,

recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului, modificarea în

totalitate a hotărârii instanței de apel și de fond, admiterea contestației

astfel cum a fost formulată.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul

declarat de contestatorul B.N. este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Cu privire la primul

motiv de recurs formulat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care

recurentul apreciază că decizia atacată este lipsită de temei legal și a fost

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, Înalta Curte constată că

acesta este nefondat.

Prin Hotărârea

comisiei județene nr. 53 din 13 noiembrie 1991 s-a stabilit dreptul de

proprietate al contestatorului pentru două suprafețe de teren (1,29 ha + 0,75

ha) teren.

Din expertiza tehnică

depusă și efectuată în cauza de față rezultă că suprafața de 3700 m.p. a fost

inclusă în titlul de proprietate nr. 2460, iar diferența de 3800 m.p., ce nu a

făcut obiectul reconstituirii se compune din 2492 m.p. teren situat în

extravilan, regimul său juridic fiind reglementat de Legea nr. 1/2000, iar

pentru suprafața de 1308 m.p., situată în incinta atelierului mecanic,

contestatorului i se va propune măsuri reparatorii prin echivalent.

Nefondată este și

critica referitoare la nemotivarea hotărârii întrucât instanța de apel a expus

considerentele care au fundamentat interpretarea actelor deduse judecății și

care au condus la pronunțarea soluției atacate.

Față de cele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul contestatorului va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva Deciziei nr. 41 A din

24 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 aprilie 2010.

Procesat

de GGC - NN