ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2411/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 5 august 2005 contestatorul B.N. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata S.C. P. S.A., să desființeze Decizia nr. 286/2005 emisă în temeiul Legii nr. 10/200, și să oblige intimata să-i respecte dreptul de proprietate prevăzut de constituție și reglementat de Legea nr. 10/2001. În motivarea contestației, contestatorul a susținut că prin notificarea nr. 268 din 15 octombrie 2001 a solicitat despăgubirea cu suma de 200.000.000 ROL pentru suprafața de 0,75 ha, în punctul Islaz-Băbeni, teren pe care se află amplasat atelierul mecanic și atelierul electric al S.C.

P. S.A. Prin Sentința civilă nr. 107 din 24 ianuarie 2006 Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins contestația ca inadmisibilă, întrucât terenul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul B.N., invocând greșita soluționare a cauzei în baza excepției inadmisibilității acțiunii fără a se pronunța pe fondul cauzei și fără a analiza probele aflate la dosar. Prin Decizia civilă nr. 158 din 12 martie 2007 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul contestatorului, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, prin Sentința civilă nr. 1370 din 4 septembrie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis în parte contestația formulată de contestatorul B.N., a anulat Decizia nr. 286 din 4 iulie 2005 emisă de intimata S.C.

P. S.A. și a obligat-o pe aceasta din urmă să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 1308 m.p., situați în incinta atelierului mecanic și electric, pct. „Islaz-Băbeni”, județul Vâlcea; a fost respinsă cererea contestatorului privind acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de teren de 3700 m.p., și respectiv 2492 m.p., situat în pct. „Islaz-Băbeni”. Pentru a hotărî astfel, tribunalul, a reținut, că în speță, contestatorul B.N. este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 1308 m.p., situat în incinta atelierului electric, pct. ”Islaz-Băbeni”, iar calitatea de unitate deținătoare o are intimata.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul invocând nelegalitatea și netemeinicia ei întrucât în mod greșit instanța a admis în parte contestația și nu pentru întreaga suprafață de 0,75 ha, astfel cum rezultă din probele aflate la dosare, inclusiv din expertiza tehnică întocmită de R.S.A. A mai arătat că prin hotărârea comisiei județene nr. 53 din 13 septembrie 1991 i s-a restituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1,29 ha + 0,75 ha, pentru alte suprafețe decât cele care fac obiectul prezentei contestații aflate în pct. ”Peste râu”, „la ogradă” și „Calul de lemn”. A mai susținut apelantul, că instanța de fond i-a încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la protecția proprietății, prevăzute de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.

Prin Decizia nr. 41/A din 24 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul B.N. împotriva Sentinței civile nr. 1370 din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a. Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește suprafața de 3700 m.p., curtea a constatat că aceasta a fost făcută trecută în titlu de proprietate 2460, teren 10, parcela nr. 11, astfel încât în mod corect nu a fost admis acest capăt de cerere. Au fost înlăturate susținerile apelantului că, în speță ar fi vorba de alte suprafețe de teren deținute de autorul său, iar pe de altă parte nu a făcut dovada că suprafața de teren solicitată ar fi mai mare decât cea stabilită prin Hotărârea nr. 53 a comisiei județene, respectiv 1,29 ha + 0,75 ha.

Curtea, a constatat că instanța de fond nu a ignorat expertiza tehnică, cum greșit susține reclamantul, dimpotrivă, rezultă concluzia că din suprafața de 0,75 ha, teren situat în pct. „La islaz”, 3700 m.p. au fost cuprinși în titlul de proprietate nr. 2460, fiind identificată suprafața de 3800 m.p., din care 1308 m.p. teren este situat în incinta atelierului mecanic și electric, iar restul de 2492 m.p. teren este situat în extravilan, fiind ocupat de o sondă petrolieră, fiind incidente dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs contestatorul B.N. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ. Dezvoltând criticile de nelegalitate recurentul a susținut că, în mod greșit ambele instanțe au admis doar în parte contestația, ignorând probele aflate la dosar și aplicând eronat dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Recurentul a mai criticat hotărârile atacate întrucât acestea nu cuprind motivele pe care se sprijină și mai mult cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, fiindu-i încălcat accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil. Față de cele expuse, recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii instanței de apel și de fond, admiterea contestației astfel cum a fost formulată. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatorul B.N. este nefondat pentru considerentele ce urmează: Cu privire la primul motiv de recurs formulat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., prin care recurentul apreciază că decizia atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Prin Hotărârea comisiei județene nr. 53 din 13 noiembrie 1991 s-a stabilit dreptul de proprietate al contestatorului pentru două suprafețe de teren (1,29 ha + 0,75 ha) teren. Din expertiza tehnică depusă și efectuată în cauza de față rezultă că suprafața de 3700 m.p. a fost inclusă în titlul de proprietate nr. 2460, iar diferența de 3800 m.p., ce nu a făcut obiectul reconstituirii se compune din 2492 m.p. teren situat în extravilan, regimul său juridic fiind reglementat de Legea nr. 1/2000, iar pentru suprafața de 1308 m.p., situată în incinta atelierului mecanic, contestatorului i se va propune măsuri reparatorii prin echivalent.

Nefondată este și critica referitoare la nemotivarea hotărârii întrucât instanța de apel a expus considerentele care au fundamentat interpretarea actelor deduse judecății și care au condus la pronunțarea soluției atacate. Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul contestatorului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva Deciziei nr. 41 A din 24 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2010. Procesat de GGC - NN