ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 727/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 727/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față,
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 48 din 22 septembrie 2011, pronunțată
de Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie,
inculpatul R.V.
a fost condamnat la
16 ani închisoare și 4 ani interzicere a
drepturilor prev. de art. 64 lit. a)
teza
a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol,
prevăzute
de art. 197 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.
320
1
din Legea nr. 202/2010.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.
71 C. pen. și art. 64 lit. a), teza II-a și lit. b) C. pen.
A fost dedusă din
pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării
preventive a inculpatului cu
începere de la 19 mai 2011, menținându-
i-se
starea de arest.
S-a luat act că
partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost
obligat la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200
lei reprezentând onorariu apărătorului
desemnat
din oficiu.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că:
În cursul lunii aprilie 2011,
inculpatul R.V., aflat sub
influența
băuturilor alcoolice, a observat-o pe nepoata sa – G.M.L.
, în vârstă de 5 ani - în curte, jucându-se cu
verișorul ei,
de aceeași vârstă, și, hotărând să întrețină cu ea raport
sexual oral a ademenit-o într-o cameră a locuinței sale unde, profitând de imposibilitatea
acesteia de a se apăra, a întreținut cu ea raport sexual oral.
Ulterior, după o perioadă de
aproximativ 2-3 săptămâni, când partea vătămată G.M.L. a venit din nou la
locuința inculpatului pentru a se juca cu verișorii săi, inculpatul a atras-o
în grajdul din curte, unde, din nou, cu ea a întreținut un raport sexual oral.
La 18 mai 2011, în jurul orelor 13,00,
partea vătămată G.M.L., împreună cu fratele său mai mic, au mers din nou la
domiciliul bunicii materne, unde se afla și inculpatul. Aici în baza aceleiași
rezoluții infracționale, inculpatul R.V. a invitat-o pe partea vătămată în
grajd, promițându-i că o va plimba cu căruța și îi va arăta unde doarme
măgarul, intenționând însă să o agreseze din nou sexual. Partea vătămată nu a
fost de acord, însă inculpatul a luat-o de mână, a intrat în grajd și a închis
ușa, spunându-le celorlalți copii să se joace în curte. Inculpatul a prins-o pe
partea vătămată cu mâna de maxilar, forțând-o să deschidă gura și a întreținut
raport sexual cu ea, până când, auzindu-i pe ceilalți copii strigând la ușă, a
lăsat-o să plece.
Partea vătămată G.M.L. a mers la
domiciliul bunicii sale paterne, numita B.I., în grija căreia se afla,
povestindu-i cele întâmplate, iar aceasta din urmă a sesizat organele de
poliție.
După comiterea faptei, fiindu-i teamă
de consecințe, inculpatul a plecat de la domiciliu.
Conform raportului de constatare
medico-legală nr. 2040/AI din 14 iunie 2011, partea vătămată G.M.L., în vârstă
de 5 ani, este virgină și nu a prezentat leziuni traumatice pe corp.
Astfel, instanța de fond a apreciat
că, în drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă anterior,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 197 alin.
(1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei s-au avut
în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., împrejurările în care a fost săvârșită
fapta, vârsta extrem de fragedă a părții vătămate, traumele psihice pe care
aceasta Ie-a suferit, precum și persoana inculpatului (tânăr, care deși provine
dintr-o mediu educațional precar , nu a mai suferit alte condamnări ).Totuși,
pe lângă acestea, instanța de fond a avut în vedere și calitatea inculpatului
în raport cu victima (fratele mamei părții vătămate), precum și perseverența sa
infracțională, în sensul că a violat-o pe partea vătămată în repetate rânduri,
la intervale
diferite de timp, apreciindu-se
că o pedeapsă situată spre maximul
special
prevăzut de lege pentru infracțiunea de viol prevăzută de art.
197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea
prevederilor dispozițiilor art.
320
1
din Legea nr. 220/2010, cu executare în regim de detenție, va
contribui
la asigurarea scopului general și special al prevenției sociale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
apel, în termen legal, inculpatul R.V., criticând hotărârea pentru
netemeinicie, deoarece instanța de fond a făcut o greșită individualizare a
pedepsei, în condițiile în care nu a reținut și
circumstanțe atenuante
în favoarea sa, iar pedeapsa, deși cauza s-a
judecat potrivit procedurii simplificate, este prea mare.
Curtea de Apel Craiova, secția penală
și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 238 din 15 noiembrie 2011 a
admis apelul declarat de inculpatul R.V. a desființat sentința
apelată, pe latura penală și a redus pedeapsa
principală aplicată inculpatului - de la 16 ani închisoare la 10 ani
închisoare.
Au fost menținute
celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost menținută prevenția și dedusă
prevenția la zi.
Cheltuielile
judiciare, în sumă de 210, lei au rămas în sarcina
statului.
Pentru a decide astfel instanța de
apel a apreciat că, deși inculpatul - care este major - este unchiul victimei
și a întreținut de două ori raport sexual oral cu aceasta, comportamentul
acestuia
după comiterea faptei a fost însă
unul de regret și de conștientizare
reală
a faptelor comise, deoarece, de teama consecințelor acestor
fapte și-a părăsit domiciliul, a mers la locuința
martorei P.V., căreia i-a spus ce a făcut și i-a cerut permisiunea să doarmă la
ea, ca
să nu fie agresat de tatăl părții vătămate.
Totodată, pe parcursul urmăririi
penale inculpatul și-a recunoscut fapta, a fost cooperant și a relatat în
amănunt
împrejurările în care a fost comisă,
astfel încât cercetarea penală s-a încheiat rapid, iar în momentul sesizării
instanței, inculpatul a cerut ca
judecata
să se desfășoare fără să se mai administreze probe noi,
recunoscându-și
vinovăția.
Curtea a
constatat, pe de altă parte, că inculpatul nu are
antecedente penale, este necăsătorit,
are o instrucție medie - 8 clase, iar din probe nu rezultă că, anterior
faptelor, inculpatul ar fi
avut un
comportament necorespunzător în familie și societate.
Împotriva acestei din urmă decizii,
Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel
Craiova a declarat, în termen legal, prezentul recurs,
solicitând
casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, pentru
motivele expuse pe larg în practicaua
deciziei
[caz de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
].
Recursul nu este
nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului,
rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate,
fapta și
vinovăția inculpatului și au făcut
o încadrare corespunzătoare în
dispozițiile legii penale.
Verificând
hotărârile atacate, respectiv, actele și lucrările de la
dosar, Înalta Curte constată că
instanța de apel a făcut o corectă
aplicare
în speță a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate,
acordând semnificația cuvenită atât pericolului
social concret al faptei
reținute în sarcina inculpatului cât și datelor
ce caracterizează
persoana acestuia -
tânăr, 22 ani, fără antecedente penale, și-a recunoscut fără ezitări fapta și a
colaborat cu organele de anchetă.
O reindividualizare a pedepsei, astfel
cum solicită Parchetul,
nu se justifică ,
scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52
C. pen., putând fi realizat prin executarea
pedepsei aplicate de
instanța de apel - 10 ani închisoare fiind
suficienți pentru formarea
unei atitudini
corecte față de ordinea de drept și față de regulile de
conviețuire
socială.
Față de considerentele ce precedă,
avându-se în vedere și
faptul că, verificându-se
decizia atacată în raport cu prevederile art.
385
9
alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența
altor
motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca
recursul declarat în cauză să fi respins, ca
nefondat, în temeiul art.
385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cheltuielile judiciare
rămânând în sarcina statului, iar onorariul
apărătorului desemnat din
oficiu, în
sumă de 200 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului
Justiției.
P
ENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Craiova
împotriva deciziei penale nr. 238 din
15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția
penală și pentru
cauze cu minori, privind pe inculpatul R.V.
Deduce din
pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și
arestării
preventive de la 19 mai 2011, la 14 martie 2012.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei,
se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 14 martie 2012.