ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.03.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 727/2012

HOTĂRÂRE
14.03.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 727/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 48 din 22 septembrie 2011, pronunțată

de Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie,

inculpatul R.V.

a fost condamnat la

16 ani închisoare și 4 ani interzicere a

drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza

a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol,

prevăzute

de art. 197 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

320

1

din Legea nr. 202/2010.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

71 C. pen. și art. 64 lit. a), teza II-a și lit. b) C. pen.

A fost dedusă din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive a inculpatului cu

începere de la 19 mai 2011, menținându-

i-se

starea de arest.

S-a luat act că

partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200

lei reprezentând onorariu apărătorului

desemnat

din oficiu.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că:

În cursul lunii aprilie 2011,

inculpatul R.V., aflat sub

influența

băuturilor alcoolice, a observat-o pe nepoata sa – G.M.L.

, în vârstă de 5 ani - în curte, jucându-se cu

verișorul ei,

de aceeași vârstă, și, hotărând să întrețină cu ea raport

sexual oral a ademenit-o într-o cameră a locuinței sale unde, profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra, a întreținut cu ea raport sexual oral.

Ulterior, după o perioadă de

aproximativ 2-3 săptămâni, când partea vătămată G.M.L. a venit din nou la

locuința inculpatului pentru a se juca cu verișorii săi, inculpatul a atras-o

în grajdul din curte, unde, din nou, cu ea a întreținut un raport sexual oral.

La 18 mai 2011, în jurul orelor 13,00,

partea vătămată G.M.L., împreună cu fratele său mai mic, au mers din nou la

domiciliul bunicii materne, unde se afla și inculpatul. Aici în baza aceleiași

rezoluții infracționale, inculpatul R.V. a invitat-o pe partea vătămată în

grajd, promițându-i că o va plimba cu căruța și îi va arăta unde doarme

măgarul, intenționând însă să o agreseze din nou sexual. Partea vătămată nu a

fost de acord, însă inculpatul a luat-o de mână, a intrat în grajd și a închis

ușa, spunându-le celorlalți copii să se joace în curte. Inculpatul a prins-o pe

partea vătămată cu mâna de maxilar, forțând-o să deschidă gura și a întreținut

raport sexual cu ea, până când, auzindu-i pe ceilalți copii strigând la ușă, a

lăsat-o să plece.

Partea vătămată G.M.L. a mers la

domiciliul bunicii sale paterne, numita B.I., în grija căreia se afla,

povestindu-i cele întâmplate, iar aceasta din urmă a sesizat organele de

poliție.

După comiterea faptei, fiindu-i teamă

de consecințe, inculpatul a plecat de la domiciliu.

Conform raportului de constatare

medico-legală nr. 2040/AI din 14 iunie 2011, partea vătămată G.M.L., în vârstă

de 5 ani, este virgină și nu a prezentat leziuni traumatice pe corp.

Astfel, instanța de fond a apreciat

că, în drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă anterior,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei s-au avut

în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., împrejurările în care a fost săvârșită

fapta, vârsta extrem de fragedă a părții vătămate, traumele psihice pe care

aceasta Ie-a suferit, precum și persoana inculpatului (tânăr, care deși provine

dintr-o mediu educațional precar , nu a mai suferit alte condamnări ).Totuși,

pe lângă acestea, instanța de fond a avut în vedere și calitatea inculpatului

în raport cu victima (fratele mamei părții vătămate), precum și perseverența sa

infracțională, în sensul că a violat-o pe partea vătămată în repetate rânduri,

la intervale

diferite de timp, apreciindu-se

că o pedeapsă situată spre maximul

special

prevăzut de lege pentru infracțiunea de viol prevăzută de art.

197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea

prevederilor dispozițiilor art.

320

1

din Legea nr. 220/2010, cu executare în regim de detenție, va

contribui

la asigurarea scopului general și special al prevenției sociale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel, în termen legal, inculpatul R.V., criticând hotărârea pentru

netemeinicie, deoarece instanța de fond a făcut o greșită individualizare a

pedepsei, în condițiile în care nu a reținut și

circumstanțe atenuante

în favoarea sa, iar pedeapsa, deși cauza s-a

judecat potrivit procedurii simplificate, este prea mare.

Curtea de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 238 din 15 noiembrie 2011 a

admis apelul declarat de inculpatul R.V. a desființat sentința

apelată, pe latura penală și a redus pedeapsa

principală aplicată inculpatului - de la 16 ani închisoare la 10 ani

închisoare.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A fost menținută prevenția și dedusă

prevenția la zi.

Cheltuielile

judiciare, în sumă de 210, lei au rămas în sarcina

statului.

Pentru a decide astfel instanța de

apel a apreciat că, deși inculpatul - care este major - este unchiul victimei

și a întreținut de două ori raport sexual oral cu aceasta, comportamentul

acestuia

după comiterea faptei a fost însă

unul de regret și de conștientizare

reală

a faptelor comise, deoarece, de teama consecințelor acestor

fapte și-a părăsit domiciliul, a mers la locuința

martorei P.V., căreia i-a spus ce a făcut și i-a cerut permisiunea să doarmă la

ea, ca

să nu fie agresat de tatăl părții vătămate.

Totodată, pe parcursul urmăririi

penale inculpatul și-a recunoscut fapta, a fost cooperant și a relatat în

amănunt

împrejurările în care a fost comisă,

astfel încât cercetarea penală s-a încheiat rapid, iar în momentul sesizării

instanței, inculpatul a cerut ca

judecata

să se desfășoare fără să se mai administreze probe noi,

recunoscându-și

vinovăția.

Curtea a

constatat, pe de altă parte, că inculpatul nu are

antecedente penale, este necăsătorit,

are o instrucție medie - 8 clase, iar din probe nu rezultă că, anterior

faptelor, inculpatul ar fi

avut un

comportament necorespunzător în familie și societate.

Împotriva acestei din urmă decizii,

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel

Craiova a declarat, în termen legal, prezentul recurs,

solicitând

casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, pentru

motivele expuse pe larg în practicaua

deciziei

[caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

].

Recursul nu este

nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate,

fapta și

vinovăția inculpatului și au făcut

o încadrare corespunzătoare în

dispozițiile legii penale.

Verificând

hotărârile atacate, respectiv, actele și lucrările de la

dosar, Înalta Curte constată că

instanța de apel a făcut o corectă

aplicare

în speță a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate,

acordând semnificația cuvenită atât pericolului

social concret al faptei

reținute în sarcina inculpatului cât și datelor

ce caracterizează

persoana acestuia -

tânăr, 22 ani, fără antecedente penale, și-a recunoscut fără ezitări fapta și a

colaborat cu organele de anchetă.

O reindividualizare a pedepsei, astfel

cum solicită Parchetul,

nu se justifică ,

scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52

pedepsei aplicate de

instanța de apel - 10 ani închisoare fiind

suficienți pentru formarea

unei atitudini

corecte față de ordinea de drept și față de regulile de

conviețuire

socială.

Față de considerentele ce precedă,

avându-se în vedere și

faptul că, verificându-se

decizia atacată în raport cu prevederile art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența

altor

motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca

recursul declarat în cauză să fi respins, ca

nefondat, în temeiul art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

rămânând în sarcina statului, iar onorariul

apărătorului desemnat din

oficiu, în

sumă de 200 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului

Justiției.

P

ENTRU

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova

împotriva deciziei penale nr. 238 din

15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru

cauze cu minori, privind pe inculpatul R.V.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și

arestării

preventive de la 19 mai 2011, la 14 martie 2012.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei,

se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 14 martie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 592/2010
ca pedeapsă accesorie. În temeiul art. 350 alin. (1), art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. i-a fost computat din pedeapsa inculpat
ÎCCJ 2011-10-12
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3553/2011
Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 56 din 3 decembrie 2009 a Tribunalului Dolj a fost condamnat inculpatul C.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol prev. de art. 20 C.
ÎCCJ 2012-02-23
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 563/2012
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. În baza art. 346 C. proc. pen., rap.la art. 14 C. proc. pen
ÎCCJ 2011-10-20
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3688/2011
. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului S.I.E. S-a luat act de împrejurarea că partea vătămată - prin reprezentantul său legal - nu s-a constituit parte civilă și s-a constatat că părții vătămate minore nu i-a fost produs
ÎCCJ 2012-11-21
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3832/2012
țile responsabile civilmente a fost obligat la 500 RON daune morale către partea vătămată C.A.M. și la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că la data de 19 iunie 2010
Sursă