ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 727/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 48 din 22 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie, inculpatul R.V. a fost condamnat la 16 ani închisoare și 4 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 din Legea nr. 202/2010. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a), teza II-a și lit. b) C. pen. A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului cu începere de la 19 mai 2011, menținându- i-se starea de arest.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că: În cursul lunii aprilie 2011, inculpatul R.V., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a observat-o pe nepoata sa – G.M.L. , în vârstă de 5 ani - în curte, jucându-se cu verișorul ei, de aceeași vârstă, și, hotărând să întrețină cu ea raport sexual oral a ademenit-o într-o cameră a locuinței sale unde, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, a întreținut cu ea raport sexual oral. Ulterior, după o perioadă de aproximativ 2-3 săptămâni, când partea vătămată G.M.L.

a venit din nou la locuința inculpatului pentru a se juca cu verișorii săi, inculpatul a atras-o în grajdul din curte, unde, din nou, cu ea a întreținut un raport sexual oral. La 18 mai 2011, în jurul orelor 13,00, partea vătămată G.M.L., împreună cu fratele său mai mic, au mers din nou la domiciliul bunicii materne, unde se afla și inculpatul. Aici în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul R.V. a invitat-o pe partea vătămată în grajd, promițându-i că o va plimba cu căruța și îi va arăta unde doarme măgarul, intenționând însă să o agreseze din nou sexual. Partea vătămată nu a fost de acord, însă inculpatul a luat-o de mână, a intrat în grajd și a închis ușa, spunându-le celorlalți copii să se joace în curte.

Inculpatul a prins-o pe partea vătămată cu mâna de maxilar, forțând-o să deschidă gura și a întreținut raport sexual cu ea, până când, auzindu-i pe ceilalți copii strigând la ușă, a lăsat-o să plece. Partea vătămată G.M.L. a mers la domiciliul bunicii sale paterne, numita B.I., în grija căreia se afla, povestindu-i cele întâmplate, iar aceasta din urmă a sesizat organele de poliție. După comiterea faptei, fiindu-i teamă de consecințe, inculpatul a plecat de la domiciliu. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 2040/AI din 14 iunie 2011, partea vătămată G.M.L., în vârstă de 5 ani, este virgină și nu a prezentat leziuni traumatice pe corp. Astfel, instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., împrejurările în care a fost săvârșită fapta, vârsta extrem de fragedă a părții vătămate, traumele psihice pe care aceasta Ie-a suferit, precum și persoana inculpatului (tânăr, care deși provine dintr-o mediu educațional precar , nu a mai suferit alte condamnări ).Totuși, pe lângă acestea, instanța de fond a avut în vedere și calitatea inculpatului în raport cu victima (fratele mamei părții vătămate), precum și perseverența sa infracțională, în sensul că a violat-o pe partea vătămată în repetate rânduri, la intervale diferite de timp, apreciindu-se că o pedeapsă situată spre maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea prevederilor dispozițiilor art. 320 1 din Legea nr. 220/2010, cu executare în regim de detenție, va contribui la asigurarea scopului general și special al prevenției sociale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul R.V., criticând hotărârea pentru netemeinicie, deoarece instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei, în condițiile în care nu a reținut și circumstanțe atenuante în favoarea sa, iar pedeapsa, deși cauza s-a judecat potrivit procedurii simplificate, este prea mare. Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 238 din 15 noiembrie 2011 a admis apelul declarat de inculpatul R.V. a desființat sentința apelată, pe latura penală și a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului - de la 16 ani închisoare la 10 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A fost menținută prevenția și dedusă prevenția la zi. Cheltuielile judiciare, în sumă de 210, lei au rămas în sarcina statului. Pentru a decide astfel instanța de apel a apreciat că, deși inculpatul - care este major - este unchiul victimei și a întreținut de două ori raport sexual oral cu aceasta, comportamentul acestuia după comiterea faptei a fost însă unul de regret și de conștientizare reală a faptelor comise, deoarece, de teama consecințelor acestor fapte și-a părăsit domiciliul, a mers la locuința martorei P.V., căreia i-a spus ce a făcut și i-a cerut permisiunea să doarmă la ea, ca să nu fie agresat de tatăl părții vătămate.

Totodată, pe parcursul urmăririi penale inculpatul și-a recunoscut fapta, a fost cooperant și a relatat în amănunt împrejurările în care a fost comisă, astfel încât cercetarea penală s-a încheiat rapid, iar în momentul sesizării instanței, inculpatul a cerut ca judecata să se desfășoare fără să se mai administreze probe noi, recunoscându-și vinovăția. Curtea a constatat, pe de altă parte, că inculpatul nu are antecedente penale, este necăsătorit, are o instrucție medie - 8 clase, iar din probe nu rezultă că, anterior faptelor, inculpatul ar fi avut un comportament necorespunzător în familie și societate. Împotriva acestei din urmă decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, pentru motivele expuse pe larg în practicaua deciziei [caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. ]. Recursul nu este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale. Verificând hotărârile atacate, respectiv, actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare în speță a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, acordând semnificația cuvenită atât pericolului social concret al faptei reținute în sarcina inculpatului cât și datelor ce caracterizează persoana acestuia - tânăr, 22 ani, fără antecedente penale, și-a recunoscut fără ezitări fapta și a colaborat cu organele de anchetă.

O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită Parchetul, nu se justifică , scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de apel - 10 ani închisoare fiind suficienți pentru formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției. P ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 238 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul R.V. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 19 mai 2011, la 14 martie 2012. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2012.