ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2935/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 240 de la 20 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul cu nr. 9892/101/2012, în temeiul art. 320 1 alin. (3) C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de inculpatul M.I., în baza art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. și s-a dispus ca judecata să aibă loc în condițiile art. 320 1 alin. (2) C. proc. pen., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În baza art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.I.

la 8 ani închisoare, cu interzicerea - ca pedeapsă accesorie - a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.; În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, care s-a dispus a fie va executa în conformitate cu dispozițiile art. 66 C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate dispusă prin sentința penală nr. 44 din 12 ianuarie2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin nerecurare (8 luni); în baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate dispusă prin sentința penală nr. 288 din 08 februarie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin nerecurare (2 ani, pedeapsă rezultantă).

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.I. să execute pedeapsa de 8 ani închisoare (aplicată pentru fapta de viol comisă în data de 22 septembrie 2012), cumulată cu pedepsele de 8 luni (stabilită prin sentința penală nr. 44 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin) și de 2 ani (stabilită prin sentința penală nr. 288 din 08 februarie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin); în final, s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 23 septembrie 2012, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus menținerea inculpatului în stare de arest. În baza art. 7 alin. (1) și (2) rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, a fost obligat inculpatul M.I. ca, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să se supună prelevării de probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. În baza art. 14 rap. la art. 998-999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul M.I. să plătească părții civile M.D.S. - reprezentată legal de M.E., suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale. În temeiul art. 191 alin. (1) din C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.031,05 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 481,05 lei stabilită prin rechizitoriu pentru faza de urmărire penală, iar suma de 550 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de stat în faza de judecată, inclusiv suma de 150 lei ce reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, precum și suma de 300 lei reprezentând contravaloarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată, sumă ce s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 497/P/2012 din 08 noiembrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.I., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen.

cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., constând în fapt în aceea că în data de 22 septembrie 2012, în jurul orelor 22:24, P.V. a sesizat, prin S.N.U.A.U. 112, faptul că nepoata sa, M.D.M., minoră de 12 ani, a fost violată de un vecin pe nume M.I. În urma probelor administrate în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că, la data de 22 septembrie 2012, inculpatul M.I., în timp ce efectua serviciul de pază la SC M. SA Tr. Severin, a chemat-o la el pe partea vătămată M.D.M., rugând-o să meargă la un bloc din apropierea sediului societății și să anunțe o doamnă să vină până la inculpat. Partea vătămată a revenit la inculpat, i-a spus acestuia că nu a găsit-o pe doamna respectivă, iar în acel moment, inculpatul a încuiat ușa gheretei în care efectua serviciul de pază și, prin constrângere și profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra și de a-și exprima voința, a întreținut relații sexuale normale și anale cu aceasta.

După consumarea actului sexual normal și anal, victima a fost lăsată să plece acasă, unde i-a povestit unchiului ei, P.V., că a fost supusă unei agresiuni sexuale. Potrivit raportului medio-legal nr. 713 din 26 octombrie 2012 întocmit de S.M.L. Mehedinți, minora M.D.M. este virgină, însă la examenul microscopic al secreției vaginale, s-au evidențiat spermatozoizi, care pot proveni în urma unui raport sexual incomplet; prezintă leziune intravaginală, produsă în urma unui raport sexual sau a introducerii de corpuri dure în vagin; leziunile anale s-au putut produce prin introducerea de corp dur în anus, posibil raport sexual anal; leziunile perineale s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure cu margini ascuțite, leziunile traumatice cutanate s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure și nu necesită zile de îngrijiri medicale, iar dezvoltarea psihosomatică a minorei este corespunzătoare vârstei.

Inițial, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestei fapte (ce a reieșit cu prisosință din toate celelalte probe administrate în cauză), însă pe parcursul cercetărilor penale și al avansării anchetei, acesta a revenit cu noi precizări și, în final, după trimiterea sa în judecată, în fața instanței, a recunoscut săvârșirea faptei, în modalitatea descrisă în rechizitoriu. Deși în raportul medico - legal nr. 713 din 26 octombrie 2012 emis de S.M.L. Mehedinți s-a menționat că numita M.D.M. este virgină, instanța de fond a constatat că acest lucru nu-i poate profita inculpatului (de exemplu pentru a se reține în sarcina acestuia săvârșirea unei tentative la infracțiunea de viol), întrucât același act medical a menționat că, la examenul microscopic al secreției vaginale, a evidențiat spermatozoizi care pot proveni în urma unui raport incomplet, ambele leziuni (intravaginală și anală) putând fi consecința unui raport sexual.

La încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile Deciziei nr. III/2005 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție într-un recurs în interesul legii (publica în M. Of. 867 din 27 septembrie 2005), potrivit căreia „prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 din Codul penal, se înțelege orice modalitate de a obține satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de același sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința ” . Din probele aflate la dosarul cauzei a reieșit că inculpatul avea cunoștință de vârsta fragedă a minorei, întrucât locuia în vecinătate și avea o relație bună cu familiei acesteia, iar dezvoltarea psihosomatică a victimei este corespunzătoare vârstei de 12 ani.

Deși din actele de la dosarul cauzei a reieșit că inculpatul M. se afla în stare avansată de ebrietate, în cauză nu s-au putut reține în favoarea acestuia dispozițiile art. 49 C. pen. (întrucât acesta nu era în stare de beție involuntară completă) și nici dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. (întrucât chiar și în această stare inculpatul a avut reprezentarea faptelor comise, cu atât mai mult cu cât a amenințat-o pe victimă că va pune câini pe ea dacă nu este de acord să întrețină relații intime). Astfel, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului M.I., săvârșită în condițiile mai sus expuse, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., pentru care a fost condamnat, iar în temeiul art. 320 1 alin. (3) C. proc.

pen., s-a admis cererea formulată de inculpat în baza art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. și s-a dispus ca judecata să aibă loc în condițiile art. 320 1 alin. (2) C. proc. pen., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.I., prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta comisă, dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmările nefaste pe care o astfel de faptă le produce asupra unei persoane minore, aflată în plin proces de creștere și de maturitate psihosomatică, conduita procesuală a inculpatului, precum și de celelalte date ce țin de conduita anterioară a acestui inculpat (în sensul că era angajat ca agent de pază la o societate comercială din Dr.

Tr. Severin, iar anterior a mai suferit condamnări pentru săvârșirea altor infracțiuni, în cauză fiind incidente și dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.). Din fișa de cazier și din copiile sentințelor de la filele 44 - 51 din dosar, instanța de fond a reținut că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală. Astfel, prin sentința penală nr. 44 din 12 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. Severin în Dosarul nr. 12537/225/2010, a fost condamnat la 8 luni închisoare, pentru săvârșirea la data de 12 martie 2010 a infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(7) C. proc. pen.; prin aceeași sentință s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare; sentința a rămas definitivă la data de 25 ianuarie 2011, prin nerecurare.

Ulterior, la data de 16 iunie 2011, în termenul de încercare mai sus menționat, inculpatul M.I. a săvârșit cu intenție noi infracțiuni, iar prin sentința penală nr. 288 din 08 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. Severin în Dosarul nr. 16342/225/2011, s-a dispus condamnarea acestuia la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2005 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(7) C. proc. pen. și art. 33-34 C. pen., astfel că, în final, s-a dispus ca inculpatul M. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în condițiile art. 81-82 C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani; hotărârea a rămas definitivă la data de 21 februarie 2012, prin nerecurare.

Astfel, s-a constatat de către instanța de fond că noile infracțiuni au fost comise în stare de recidivă post - condamnatori și în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 44/2011, însă prin sentința penală nr. 288/2012 s-a omis a se face aplicația disp. art. 83 din C. pen., astfel că inculpatul M. a beneficiat de o nouă suspendare condiționată pentru noile infracțiuni săvârșite. La data de 05 septembrie 2011, inculpatul M.I. a săvârșit alte două noi infracțiuni intenționate, iar prin sentința penală nr. 2252 din 31 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. Severin în Dosarul nr. 4435/225/2012, s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) rap.

la art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen. și de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, ambele cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) - (7) C. proc. pen. și art. 33-34 C. pen.; prin aceeași sentință s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate aplicate prin sentințele penale nr.44/2011 și 288/2012 (mai sus menționate) și contopirea pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare doar cu pedeapsa de 8 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 44/2011), dispunându-se ca, în final, acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 2,6 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare.

În aceste condiții, s-a constatat că infracțiunea de viol dedusă judecății (din data de 22 septembrie 2012), a fost comisă în stare de recidivă post - condamnatori și în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 44 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin nerecurare (8 luni) și prin sentința penală nr. 288 din 08 februarie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin definitivă prin nerecurare (2 ani, pedeapsă rezultantă), motiv pentru care instanța de fond a făcut aplicația disp. art. 83 C. pen., dispunând revocarea suspendărilor condiționate acordate anterior și executarea tuturor acestor pedepse alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, în final inculpatul M. urmând a executa o pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că fapta inculpatului Mărculescu a cauzat în mod indiscutabil traume psihice victimei M.D.S., care, aflată la o vârstă fragedă, fără voia sa, a fost obligată să întrețină cu inculpatul raporturi intime normale și anale, iar pe de altă parte, la ultimul termen de judecată inculpatul a fost de acord să achite despăgubirile solicitate de partea civilă, astfel că, în baza art. 14 rap. la art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatului să plătească părții civile - prin reprezentant legal M.E. - suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - în termenul prevăzut de lege - inculpatul M.I., solicitând desființarea sentinței și, în rejudecare, reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, în sensul reținerii de circumstanțe atenuante și aplicării unei sancțiuni sub minimul special prevăzut de lege În motivarea apelului, s-a arătat că instanța de fond a aplicat o pedeapsă excesivă, raportat la criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., în principal în raport de pericolul social concret produs în cauză, infracțiunea producând consecințe vătămătoare minime asupra părții vătămate, în condițiile în care raportul de expertiză medico-legală arată că leziunile produse minorei sunt de proveniență incertă; totodată, au fost evidențiate circumstanțele personale favorabile constând în statutul inculpatului de persoană angajată în muncă, care își întreținea familia și, totodată, că în momentul comiterii infracțiunii se afla în stare de beție.

Prin decizia penală nr. 106 din 01 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul M.I. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova) împotriva sentinței penale nr. 240 de la 20 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul cu nr. 9892/101/2012. S-a desființat în parte sentința, pe latură penală. S-a desființat pedeapsa rezultantă, în pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și pedepsele de: 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Dr. .Tr. Severin; 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 288/2012 a Judecătoriei Dr.

Tr. Severin, pentru care s-a revocat suspendarea condiționată, conform art. 83 C. pen. S-a constatat că prin sentința penală nr. 2252/2012 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin, definitivă prin decizia penală nr. 143 din 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicată prin sentința penală nr. 44/2011 și sentința penală nr. 288/2012 ale Judecătoriei Dr. Tr. Severin, conform art. 85 C. pen. S-a înlăturat aplicarea art. 83 C. pen., reținut în prezenta cauză. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 2252/2012 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin, în pedepsele componente și sporurile (2) de câte 6 luni închisoare, aplicate conform art. 34 alin. (1) lit. b) teza finală C. pen.

și art. 39 alin. (1) teza finală C. pen. S-a constatat incidența art. 36 alin. (1) C. pen., în privința infracțiunilor judecate prin sentința penală nr. 2252/2012 și sentința penală nr. 288/2012 ale Judecătoriei Dr. Tr. Severin, față de infracțiunea judecată în prezenta cauză. S-a constatat incidența art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., în privința infracțiunilor: a) prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 și prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, judecate prin sentința penală nr. 288/2012 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin; b) prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen. și prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, judecate prin sentința penală nr. 2252/2012 a Judecătoriei Dr.

Tr. Severin; c) infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen., judecată în prezenta cauză, față de pedeapsa de 8 luni închisoare aplic, prin sentința penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin. În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin, în pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa din prezenta cauză, cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 2252/2012 și sentința penală nr. 288/2012 ale Judecătoriei Dr.

Tr. Severin, în pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., la care s-au adăugat cele 2 sporuri de câte 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 2252/2012, conform art. 34 alin. (1) lit. b) teza finală și art. 39 alin. (1) teza finală C. pen., în total urmând ca inculpatul M.I. să execute pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apelantul inculpat M.I., trimis în judecată - în stare de arest preventiv - pentru comiterea infracțiunii de viol asupra minorei M.M.D., în vârstă de 12 ani, faptă prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., a fost judecat în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. ca efect al manifestării de voință consemnată în procesul-verbal încheiat la 03 decembrie 2012, cu ocazia ascultării inculpatului (fila 31), în sensul că recunoaște în întregime situația de fapt descrisă în rechizitoriu, nu contestă probele administrate în faza de urmărire penală și nu solicită probe în apărare. S-a reținut că, în aceste condiții, criticile invocate de apelantul - inculpat privitor la reaprecierea pericolului social concret al infracțiunii, din perspectiva provenienței incerte a leziunilor prezentate de partea vătămată la examinarea medico-legală, ale cărei concluzii au fost consemnate în raportul medico-legal din 26 octombrie 2012 întocmit de S.M.L. Mehedinți (fila 34 - dosar urmărire penală), nu pot fi examinate în prezenta cale de atac.

De altfel, din examinarea înscrisului invocat, s-a reținut că partea vătămată a prezentat leziuni intravaginală care pot fi consecința unui raport sexual și, de asemenea, și leziuni anale care se puteau produce în condițiile unui raport sexual anal, aspecte definitorii pentru existența infracțiunii de viol. Totodată, s-a reținut că numai în cazul leziunilor traumatice cutanate și leziunilor perineale, medicul legist a indicat ca mecanism de producere lovirea cu corpuri dure, ceea ce, de asemenea, pledează pentru un raport sexual realizat împotriva voinței părții vătămate și caracteristic infracțiunii de viol.

În ceea ce privește celelalte critici ale apelantului - inculpat, referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, prin aplicarea de circumstanțe personale atenuante, s-a constatat că nu sunt fondate, deoarece atât pericolul social concret al faptei, cât și periculozitatea inculpatului, implicit necesitatea aplicării unei pedepse eficiente, în vederea înlăturării riscului comiterii de noi infracțiuni și pentru a asigura reinserția socială a inculpatului, au fost corect evaluate de către instanța de fond.

Astfel, circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii demonstrează că inculpatul a acționat în stare de beție voluntară, deși se afla la locul de muncă, efectuând serviciul de pază la SC M. SA Drobeta Turnu Severin, determinând pe minoră să intre în ghereta unde efectua serviciul de pază, deoarece inculpatul era cunoștință apropiată, fiind coleg de școală și în relații bune cu unchiul minorei, ceea ce demonstrează o totală lipsă de respect pentru relațiile interumane dezvoltate în cadrul unei comunități, precum și o conduită profund imorală, în condițiile în care inculpatul are vârsta de 37 de ani, iar minora vârsta de 12 ani.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, după cum urmează: prin sentința penală nr. 44 din 12 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosar nr. 12537/225/2010, definitivă prin nerecurare la 25 ianuarie 2011, a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, conform art. 81-83 C. pen., pentru comiterea inf. prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002; prin sentința penală nr. 288 din 08 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosar nr. 16342/225/2011, definitivă prin nerecurare la 21 februarie 2012, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, conform art. 81-83 C. pen., pentru infracțiunile prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002 (pentru care s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare) și prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 (pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare); prin sentința penală nr. 2252 din 31 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosar nr. 4435/225/2012, definitivă prin decizia penală nr. 143 din 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, sporită la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor concurente prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen. (pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare) și prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002 (pentru care s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare), fiind contopite și pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 44/2011 și nr. 288/2012 ale Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ca efect al anulării suspendării condiționate, sporul aplicat fiind de 6 luni închisoare, ca efect al contopirii pedepsele conform art. 36 alin. (2) C. pen. și de 6 luni închisoare, ca efect al contopirii pedepselor conform art. 39 alin. (1) C. pen. (față de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 44/2011).

Față de aceste împrejurări, s-a constatat că în speță nu pot fi reținute circumstanțe personale atenuante, conform art. 74 lit. a) - c) C. pen., deoarece inculpatul este recidivist, nu a depus diligente pentru înlăturarea consecințelor faptei produse asupra părții vătămate, față de care a fost obligat la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei, iar atitudinea procesuală a fost oscilantă, în faza urmăririi penale inculpatul înțelegând să se prevaleze de prevederile art. 70 C. proc. pen., iar în faza cercetării judecătorești a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și a beneficiat de reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime. De asemenea, s-a constatat că în speță nu s-au relevat alte împrejurări care să poată fi reținute drept circumstanțe judiciare atenuante, conform art. 74 alin. (2) C. pen.

(precum: starea de boală, situația familială deosebită, regretul sincer pentru fapta comisă). Instanța de apel a reținut însă o critică de nelegalitate referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, din perspectiva aplicării art. 83 C. pen. pentru suspendarea condiționată dispusă prin sentințele penale nr. 44/2011 și 288/2012 ale Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pentru care apelul inculpatului va fi admis și se va trece la rejudecarea cauzei conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., după desființarea în parte - sub aspectul laturii penale - a sentinței.

Astfel, s-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză fiind săvârșită la data de 22 septembrie 2012, constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, în raport de pedepsele de 8 luni aplicate prin sentința penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 288/2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, precum și că se află în stare de concurs real cu infracțiunile judecate prin sentința penală nr. 2252/2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova.

Cum însă, prin sentința penală nr. 2252/2012 s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate pentru fiecare dintre pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 44/2011 și nr. 288/2012 ale Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, în prezenta cauză nu mai sunt operante dispozițiile art. 83 C. pen., care reglementează revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru infracțiunile săvârșite în cadrul termenului de încercare al suspendării.

Tot astfel, în acord cu interpretarea dată acestor dispoziții prin Decizia în interesul Legii nr. 42/2008, se reține că, în cauză, infracțiunile judecate prin sentința penală nr. 288/2012, sentința penală nr. 2252/2012, sunt concurente între ele (faptele fiind săvârșite la 16 iunie 2011 și respectiv la 05 septembrie 2011) și sunt săvârșite după rămânerea definitivă a condamnării aplicată prin sentința penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ceea ce determină incidența art. 37 lit. a) C. pen., însă prin sentința penală nr. 2252/2012, intrată în putere de lucru judecat, suspendarea condiționată a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 44/2011 a fost anulată, urmând a fi reținută ca atare în prezenta cauză.

în privința infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., judecată în prezenta speță, urmează să se rețină incidența art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., în raport de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, dar și incidența art. 36 alin. (1) C. pen. în privința infracțiunilor judecate prin sentința penală nr. 2252/2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severi, respectiv infracțiunile prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, săvârșite la data de 05 septembrie 2011, dar și față de infracțiunile judecate prin sentința penală nr. 288/2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, respectiv infracțiunile prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002 și art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, săvârșite la data de 16 iunie 2011, deoarece există autoritate de lucru judecat a aplicării art. 36 alin. (2) C. pen. prin sentința penală nr. 2252 din 31 octombrie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin (definitivă prin decizia penală nr. 143 din 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova). În consecință, reținând că Tribunalul Mehedinți, în prezenta cauză, a aplicat art. 83 C. pen. anterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 2252 din 31 octombrie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin (definitivă prin decizia penală nr. 143 din 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova), dar că până la soluționarea apelului hotărârea a intrat în putere de lucru judecat în ceea ce privește aplicarea art. 85 C. pen.

- anularea suspendării condiționate pentru pedepsele de: 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 44/2011 și 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 288/2012 ale Judecătoriei Drobeta Turnu Severin , apelul inculpatului a fost admis și s-a procedat la rejudecarea cauzei pe latură penală. Împotriva deciziei menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și reducerea cuantumului pedepsei, prin reținerea de circumstanțe atenuante. Examinând recursul declarat de inculpat, prin prisma criticilor invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Prin dispozițiile legii menționate, s-a realizat o nouă limitare a efectului parțial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția legiuitorului fiind aceea de a restrânge doar la chestiuni de drept controlul judiciar realizat prin intermediul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel. Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., se constată că recurentul inculpat și-a motivat recursul doar oral, în ziua judecății, încălcându-și obligația prevăzută de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, Înalta Curte, având în vedere prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen. și ale art. 385 9 alin. (3) din același cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu pe cel reglementat de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticii recurentului. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste acest aspect, critica inculpatului nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., nefiind invocate aspecte referitoare la încălcarea unor dispoziții legale, ci vizează greșita individualizare a pedepsei, care nu mai poate face obiectul analizei în cadrul recursului declarat împotriva hotărârii date în apel, ca urmare a modificărilor aduse, prin Legea nr. 2/2013, cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Fată de cele reținute si neidentificând niciuna din situațiile care pot fi încadrate în celelalte cazuri ce pot fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat. Conform art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 106 din 01 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 23 septembrie 2012 la 01 octombrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 01 octombrie 2013.