ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2935/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2935/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 240 de la 20

decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți

în Dosarul cu nr. 9892/101/2012, în

temeiul art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen., s-a admis cererea

formulată de inculpatul M.I., în baza art. 320

1

alin. (1) C. proc.

pen. și s-a dispus ca judecata să aibă loc în condițiile art. 320

1

alin.

(2) C. proc. pen., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

În baza art. 197 alin. (1) și (3) teza

I C. pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la 8 ani închisoare, cu

interzicerea - ca pedeapsă accesorie - a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.;

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, care s-a

dispus a fie va executa în conformitate cu dispozițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus

revocarea beneficiului suspendării condiționate dispusă prin sentința penală

nr. 44 din 12 ianuarie2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă

prin nerecurare (8 luni); în baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea

beneficiului suspendării condiționate dispusă prin sentința penală nr. 288 din 08

februarie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin nerecurare

(2 ani, pedeapsă rezultantă).

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a

dispus ca inculpatul M.I. să execute pedeapsa de 8 ani închisoare (aplicată

pentru fapta de viol comisă în data de 22 septembrie 2012), cumulată cu

pedepsele de 8 luni (stabilită prin sentința penală

nr.

44 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin) și de 2 ani

(stabilită prin sentința penală nr. 288 din 08 februarie 2012 a Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin); în final, s-a dispus ca inculpatul să execute o

pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C.

proc. pen. rap. la 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea

preventivă începând cu data de 23 septembrie 2012, la zi, iar în baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., s-a dispus menținerea inculpatului în stare de arest.

În baza art. 7 alin. (1) și (2) rap.

la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, a fost obligat inculpatul M.I.

ca, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să se supună prelevării de

probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 14 rap. la art. 998-999 C.

civ., s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul M.I. să plătească

părții civile M.D.S. - reprezentată legal de M.E., suma de 10.000 lei, cu titlu

de daune morale.

În temeiul art. 191 alin. (1) din C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.031,05 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 481,05 lei stabilită prin

rechizitoriu pentru faza de urmărire penală, iar suma de 550 lei reprezentând

contravaloarea cheltuielilor efectuate de stat în faza de judecată, inclusiv suma

de 150 lei ce reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, precum

și suma de 300 lei reprezentând contravaloarea onorariului apărătorului

desemnat din oficiu pentru partea vătămată, sumă ce s-a dispus a fi avansată

din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 497/P/2012 din 08 noiembrie 2012, s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.I., în stare de arest preventiv,

pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza

I C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., constând în fapt în aceea că în

data de 22 septembrie 2012, în jurul orelor 22:24, P.V. a sesizat, prin S.N.U.A.U.

112, faptul că nepoata sa, M.D.M., minoră de 12 ani, a fost violată de un vecin

pe nume M.I.

În urma probelor administrate în

cursul urmăririi penale, s-a stabilit că, la data de 22 septembrie 2012,

inculpatul M.I., în timp ce efectua serviciul de pază la SC M. SA Tr. Severin,

a chemat-o la el pe partea vătămată M.D.M., rugând-o să meargă la un bloc din

apropierea sediului societății și să anunțe o doamnă să vină până la inculpat.

Partea vătămată a revenit la inculpat,

i-a spus acestuia că nu a găsit-o pe doamna respectivă, iar în acel moment,

inculpatul a încuiat ușa gheretei în care efectua serviciul de pază și, prin

constrângere și profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra și de a-și

exprima voința, a întreținut relații sexuale normale și anale cu aceasta.

După consumarea actului sexual normal

și anal, victima a fost lăsată să plece acasă, unde i-a povestit unchiului ei, P.V.,

că a fost supusă unei agresiuni sexuale.

Potrivit raportului medio-legal nr.

713 din 26 octombrie 2012 întocmit de S.M.L. Mehedinți, minora M.D.M. este

virgină, însă la examenul microscopic al secreției vaginale, s-au evidențiat

spermatozoizi, care pot proveni în urma unui raport sexual incomplet; prezintă

leziune intravaginală, produsă în urma unui raport sexual sau a introducerii de

corpuri dure în vagin; leziunile anale s-au putut produce prin introducerea de

corp dur în anus, posibil raport sexual anal; leziunile perineale s-au produs

prin lovire cu sau de corpuri dure cu margini ascuțite, leziunile traumatice

cutanate s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure și nu necesită zile de

îngrijiri medicale, iar dezvoltarea psihosomatică a minorei este

corespunzătoare vârstei.

Inițial, inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea acestei fapte (ce a reieșit cu prisosință din toate celelalte probe

administrate în cauză), însă pe parcursul cercetărilor penale și al avansării

anchetei, acesta a revenit cu noi precizări și, în final, după trimiterea sa în

judecată, în fața instanței, a recunoscut săvârșirea faptei, în modalitatea

descrisă în rechizitoriu.

Deși în raportul medico - legal nr.

713 din 26 octombrie 2012 emis de S.M.L. Mehedinți s-a menționat că numita M.D.M.

este virgină, instanța de fond a constatat că acest lucru nu-i poate profita

inculpatului (de exemplu pentru a se reține în sarcina acestuia săvârșirea unei

tentative la infracțiunea de viol), întrucât același act medical a menționat

că, la examenul microscopic al secreției vaginale, a evidențiat spermatozoizi

care pot proveni în urma unui raport incomplet, ambele leziuni (intravaginală

și anală) putând fi consecința unui raport sexual.

La încadrarea juridică a faptei,

instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile Deciziei nr. III/2005

pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție într-un recurs în interesul

legii (publica în M. Of. 867 din 27 septembrie 2005), potrivit căreia „prin act

sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat la infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 197 din Codul penal, se înțelege orice modalitate de a obține

satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând

asupra

sexului, între persoane de sex diferit sau de același sex, prin constrângere

sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima

voința

”

.

Din probele aflate la dosarul cauzei a

reieșit că inculpatul avea cunoștință de vârsta fragedă a minorei, întrucât

locuia în vecinătate și avea o relație bună cu familiei acesteia, iar

dezvoltarea psihosomatică a victimei este corespunzătoare vârstei de 12 ani.

Deși din actele de la dosarul cauzei a

reieșit că inculpatul M. se afla în stare avansată de ebrietate, în cauză nu

s-au putut reține în favoarea acestuia dispozițiile art. 49 C. pen. (întrucât

acesta nu era în stare de beție involuntară completă) și nici dispozițiile art.

74 alin. (2) C. pen. (întrucât chiar și în această stare inculpatul a avut

reprezentarea faptelor comise, cu atât mai mult cu cât a amenințat-o pe victimă

că va pune câini pe ea dacă nu este de acord să întrețină relații intime).

Astfel, instanța de fond a reținut că

fapta inculpatului M.I., săvârșită în condițiile mai sus expuse, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzute de art. 197 alin.

(1) și (3) teza I C. pen., pentru care a fost condamnat, iar în temeiul art.

320

1

alin. (3) C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de

inculpat în baza art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. și s-a dispus ca

judecata să aibă loc în condițiile art. 320

1

alin. (2) C. proc. pen.,

numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La individualizarea pedepsei aplicată

inculpatului M.I., prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă

prevăzute de lege pentru fapta comisă, dispozițiile art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmările

nefaste pe care o astfel de faptă le produce asupra unei persoane minore,

aflată în plin proces de creștere și de maturitate psihosomatică, conduita

procesuală a inculpatului, precum și de celelalte date ce țin de conduita

anterioară a acestui inculpat (în sensul că era angajat ca agent de pază la o

societate comercială din Dr. Tr. Severin, iar anterior a mai suferit condamnări

pentru săvârșirea altor infracțiuni, în cauză fiind incidente și dispozițiile

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.).

Din fișa de cazier și din copiile

sentințelor de la filele 44 - 51 din dosar, instanța de fond a reținut că

inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală. Astfel, prin sentința

penală nr. 44 din 12 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. Severin în

Dosarul nr. 12537/225/2010, a fost condamnat la 8 luni închisoare, pentru

săvârșirea la data de 12 martie 2010 a infracțiunii

prevăzute

de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320

1

alin.

(1)-(7) C. proc. pen.; prin aceeași sentință s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, care

constituie termen de încercare; sentința a rămas definitivă la data de 25

ianuarie 2011, prin nerecurare.

Ulterior, la data de 16 iunie 2011, în

termenul de încercare mai sus menționat, inculpatul M.I. a săvârșit cu intenție

noi infracțiuni, iar prin sentința penală nr. 288 din 08 februarie 2012

pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. Severin în Dosarul nr. 16342/225/2011, s-a

dispus condamnarea acestuia la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și la 2 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G.

nr. 195/2005 cu aplicarea art. 320

1

alin. (1)-(7) C. proc. pen. și

art. 33-34 C. pen., astfel că, în final, s-a dispus ca inculpatul M. să execute

pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în condițiile art. 81-82 C. pen.,

stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani; hotărârea a rămas definitivă la

data de 21 februarie 2012, prin nerecurare.

Astfel, s-a constatat de către

instanța de fond că noile infracțiuni au fost comise în stare de recidivă post

- condamnatori și în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr.

44/2011, însă prin sentința penală nr. 288/2012 s-a omis a se face aplicația

disp. art. 83 din C. pen., astfel că inculpatul M. a beneficiat de o nouă suspendare

condiționată pentru noile infracțiuni săvârșite.

La data de 05 septembrie 2011,

inculpatul M.I. a săvârșit alte două noi infracțiuni intenționate, iar prin

sentința penală nr. 2252 din 31 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr.

Severin în Dosarul nr. 4435/225/2012, s-a dispus condamnarea acestuia la o

pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin.

(1) lit. i) C. pen. și de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, ambele cu

aplicarea art. 320

1

alin. (1) - (7) C. proc. pen. și art. 33-34 C.

pen.; prin aceeași sentință s-a dispus anularea beneficiului suspendării

condiționate aplicate prin sentințele penale nr.44/2011 și 288/2012 (mai sus

menționate) și contopirea pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare

doar cu pedeapsa de 8 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr.

44/2011), dispunându-se ca, în final, acest inculpat să execute pedeapsa cea

mai grea, de 2,6 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni

închisoare.

În aceste condiții, s-a constatat că

infracțiunea de viol dedusă judecății (din data de 22 septembrie 2012), a fost

comisă în stare

de recidivă post - condamnatori și în

termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 44 din 12 ianuarie 2011

a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin nerecurare (8 luni) și

prin sentința penală nr. 288 din 08 februarie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu

Severin definitivă prin nerecurare (2 ani, pedeapsă rezultantă), motiv pentru

care instanța de fond a făcut aplicația disp. art. 83 C. pen., dispunând

revocarea suspendărilor condiționate acordate anterior și executarea tuturor

acestor pedepse alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, în final

inculpatul M. urmând a executa o pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare.

Sub aspectul laturii civile a cauzei,

instanța de fond a reținut, pe de o parte, că fapta inculpatului Mărculescu a

cauzat în mod indiscutabil traume psihice victimei M.D.S., care, aflată la o

vârstă fragedă, fără voia sa, a fost obligată să întrețină cu inculpatul

raporturi intime normale și anale, iar pe de altă parte, la ultimul termen de

judecată inculpatul a fost de acord să achite despăgubirile solicitate de

partea civilă, astfel că, în baza art. 14 rap. la art. 998-999 C. civ., a fost

obligat inculpatului să plătească părții civile - prin reprezentant legal M.E.

- suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel - în termenul prevăzut de lege - inculpatul M.I., solicitând desființarea

sentinței și, în rejudecare, reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului,

în sensul reținerii de circumstanțe atenuante și aplicării unei sancțiuni sub

minimul special prevăzut de lege

În motivarea apelului, s-a arătat că

instanța de fond a aplicat o pedeapsă excesivă, raportat la criteriile de

individualizare prev. de art. 72 C. pen., în principal în raport de pericolul

social concret produs în cauză, infracțiunea producând consecințe vătămătoare

minime asupra părții vătămate, în condițiile în care raportul de expertiză

medico-legală arată că leziunile produse minorei sunt de proveniență incertă;

totodată, au fost evidențiate circumstanțele personale favorabile constând în

statutul inculpatului de persoană angajată în muncă, care își întreținea

familia și, totodată, că în momentul comiterii infracțiunii se afla în stare de

beție.

Prin decizia penală nr. 106 din 01

aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de

inculpatul M.I. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova)

împotriva sentinței penale nr. 240 de la 20 decembrie 2012, pronunțată de

Tribunalul

Mehedinți în Dosarul cu nr. 9892/101/2012. S-a desființat în parte sentința, pe

latură penală.

S-a desființat pedeapsa rezultantă, în

pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și pedepsele de: 8 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Dr. .Tr. Severin; 2

ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 288/2012 a Judecătoriei Dr.

Tr. Severin, pentru care s-a revocat suspendarea condiționată, conform art. 83 C.

pen.

S-a constatat că prin sentința penală

nr. 2252/2012 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin, definitivă prin decizia penală

nr. 143 din 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, a fost anulată

suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicată prin sentința penală

nr. 44/2011 și sentința penală nr. 288/2012 ale Judecătoriei Dr. Tr. Severin,

conform art. 85 C. pen.

S-a înlăturat aplicarea art. 83 C.

pen., reținut în prezenta cauză.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă

aplicată prin sentința penală nr. 2252/2012 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin, în

pedepsele componente și sporurile (2) de câte 6 luni închisoare, aplicate

conform art. 34 alin. (1) lit. b) teza finală C. pen. și art. 39 alin. (1) teza

finală C. pen.

S-a constatat incidența art. 36 alin.

(1) C. pen., în privința infracțiunilor judecate prin sentința penală nr.

2252/2012 și sentința penală nr. 288/2012 ale Judecătoriei Dr. Tr. Severin,

față de infracțiunea judecată în prezenta cauză.

S-a constatat incidența art. 37 alin.

(1) lit. a) C. pen., în privința infracțiunilor: a) prev. de art. 87 alin. (5)

din O.U.G. nr. 195/2002 și prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002,

judecate prin sentința penală nr. 288/2012 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin; b)

prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen. și prev. de art. 86 alin.

(2) din O.U.G. nr. 195/2002, judecate prin sentința penală nr. 2252/2012 a

Judecătoriei Dr. Tr. Severin; c) infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și alin.

(3) teza I C. pen., judecată în prezenta cauză, față de pedeapsa de 8 luni

închisoare aplic, prin sentința penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Dr. Tr.

Severin.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a

contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin, în pedeapsa

rezultantă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap.

la art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa

din prezenta cauză, cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 2252/2012 și

sentința

penală nr. 288/2012 ale Judecătoriei

Dr. Tr. Severin, în pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., la care s-au

adăugat cele 2 sporuri de câte 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală

nr. 2252/2012, conform art. 34 alin. (1) lit. b) teza finală și art. 39 alin.

(1) teza finală C. pen., în total urmând ca inculpatul M.I. să execute pedeapsa

principală de 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II a, lit. b) C. pen., pe o durată de

2 ani.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței apelate.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că apelantul inculpat M.I., trimis în judecată - în stare de

arest preventiv - pentru comiterea infracțiunii de viol asupra minorei M.M.D.,

în vârstă de 12 ani, faptă prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C.

pen., a fost judecat în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C.

proc. pen. ca efect al manifestării de voință consemnată în procesul-verbal

încheiat la 03 decembrie 2012, cu ocazia ascultării inculpatului (fila 31), în

sensul că recunoaște în întregime situația de fapt descrisă în rechizitoriu, nu

contestă probele administrate în faza de urmărire penală și nu solicită probe

în apărare.

S-a reținut că, în aceste condiții,

criticile invocate de apelantul - inculpat privitor la reaprecierea pericolului

social concret al infracțiunii, din perspectiva provenienței incerte a

leziunilor prezentate de partea vătămată la examinarea medico-legală, ale cărei

concluzii au fost consemnate în raportul medico-legal din 26 octombrie 2012

întocmit de S.M.L. Mehedinți (fila 34 - dosar urmărire penală), nu pot fi

examinate în prezenta cale de atac.

De altfel, din examinarea înscrisului

invocat, s-a reținut că partea vătămată a prezentat leziuni intravaginală care

pot fi consecința unui raport sexual și, de asemenea, și leziuni anale care se

puteau produce în condițiile unui raport sexual anal, aspecte definitorii

pentru existența infracțiunii de viol. Totodată, s-a reținut că numai în cazul

leziunilor traumatice cutanate și leziunilor perineale, medicul legist a

indicat ca mecanism de producere lovirea cu corpuri dure, ceea ce, de asemenea,

pledează pentru un raport sexual realizat împotriva voinței părții vătămate și

caracteristic infracțiunii de viol.

În ceea ce privește celelalte critici

ale apelantului - inculpat, referitoare la individualizarea judiciară a

pedepsei, prin aplicarea de circumstanțe personale atenuante, s-a constatat că

nu sunt fondate, deoarece atât pericolul social concret al faptei, cât și

periculozitatea inculpatului, implicit necesitatea aplicării

unei

pedepse eficiente, în vederea înlăturării riscului comiterii de noi infracțiuni

și pentru a asigura reinserția socială a inculpatului, au fost corect evaluate

de către instanța de fond.

Astfel, circumstanțele reale ale

săvârșirii infracțiunii demonstrează că inculpatul a acționat în stare de beție

voluntară, deși se afla la locul de muncă, efectuând serviciul de pază la SC M.

SA Drobeta Turnu Severin, determinând pe minoră să intre în ghereta unde efectua

serviciul de pază, deoarece inculpatul era cunoștință apropiată, fiind coleg de

școală și în relații bune cu unchiul minorei, ceea ce demonstrează o totală

lipsă de respect pentru relațiile interumane dezvoltate în cadrul unei

comunități, precum și o conduită profund imorală, în condițiile în care

inculpatul are vârsta de 37 de ani, iar minora vârsta de 12 ani.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul

este cunoscut cu antecedente penale, după cum urmează: prin sentința penală nr.

44 din 12 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosar

nr. 12537/225/2010, definitivă prin nerecurare la 25 ianuarie 2011, a fost

condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a

executării, conform art. 81-83 C. pen., pentru comiterea inf. prev. de art. 87 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002; prin sentința penală nr. 288 din 08 februarie 2012

pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosar nr. 16342/225/2011,

definitivă prin nerecurare la 21 februarie 2012, a fost condamnat la pedeapsa

rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării,

conform art. 81-83 C. pen., pentru infracțiunile prev. de art. 86 alin. (2) din

O.U.G. nr. 195/2002 (pentru care s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare) și

prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 (pentru care s-a aplicat

pedeapsa de 2 ani închisoare); prin sentința penală nr. 2252 din 31 octombrie

2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosar nr.

4435/225/2012, definitivă prin decizia penală nr. 143 din 30 ianuarie 2013 a

Curții de Apel Craiova, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani

închisoare, sporită la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor

concurente prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen. (pentru

care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare) și prev. de art. 86 alin. (2)

din O.U.G. nr. 195/2002 (pentru care s-a aplicat pedeapsa de 6 luni

închisoare), fiind contopite și pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.

44/2011 și nr. 288/2012 ale Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ca efect al

anulării suspendării condiționate, sporul aplicat fiind de 6 luni închisoare,

ca efect al contopirii pedepsele conform art. 36 alin. (2) C. pen. și de 6 luni

închisoare, ca efect al contopirii

pedepselor conform art.

39 alin. (1) C. pen. (față de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.

44/2011).

Față de aceste împrejurări, s-a

constatat că în speță nu pot fi reținute circumstanțe personale atenuante,

conform art. 74 lit. a) - c) C. pen., deoarece inculpatul este recidivist, nu a

depus diligente pentru înlăturarea consecințelor faptei produse asupra părții

vătămate, față de care a fost obligat la plata de daune morale în cuantum de

10.000 lei, iar atitudinea procesuală a fost oscilantă, în faza urmăririi

penale inculpatul înțelegând să se prevaleze de prevederile art. 70 C. proc.

pen., iar în faza cercetării judecătorești a solicitat aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen. și a beneficiat de reducerea limitelor

speciale ale pedepsei cu o treime.

De asemenea, s-a constatat că în speță

nu s-au relevat alte împrejurări care să poată fi reținute drept circumstanțe

judiciare atenuante, conform art. 74 alin. (2) C. pen. (precum: starea de

boală, situația familială deosebită, regretul sincer pentru fapta comisă).

Instanța de apel a reținut însă o

critică de nelegalitate referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei,

din perspectiva aplicării art. 83 C. pen. pentru suspendarea condiționată

dispusă prin sentințele penale nr. 44/2011 și 288/2012 ale Judecătoriei Drobeta

Turnu Severin, pentru care apelul inculpatului va fi admis și se va trece la

rejudecarea cauzei conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., după

desființarea în parte - sub aspectul laturii penale - a sentinței.

Astfel, s-a constatat că infracțiunea din

prezenta cauză fiind săvârșită la data de 22 septembrie 2012, constituie al

doilea termen al recidivei postcondamnatorii, în raport de pedepsele de 8 luni

aplicate prin sentința penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin

și de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 288/2012 a

Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, precum și că se află în stare de concurs

real cu infracțiunile judecate prin sentința penală nr. 2252/2012 a

Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, rămasă definitivă prin decizia penală nr.

143 din 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova.

Cum însă, prin sentința penală nr.

2252/2012 s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate pentru

fiecare dintre pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 44/2011 și nr. 288/2012

ale Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, în prezenta cauză nu mai sunt operante

dispozițiile art. 83 C. pen., care reglementează revocarea beneficiului suspendării

condiționate

pentru infracțiunile săvârșite în

cadrul termenului de încercare al suspendării.

Tot astfel, în acord cu interpretarea

dată acestor dispoziții prin Decizia în interesul Legii nr. 42/2008, se reține

că, în cauză, infracțiunile judecate prin sentința penală nr. 288/2012,

sentința penală nr. 2252/2012, sunt concurente între ele (faptele fiind

săvârșite la 16 iunie 2011 și respectiv la 05 septembrie 2011) și sunt

săvârșite după rămânerea definitivă a condamnării aplicată prin sentința penală

nr. 44/2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ceea ce determină incidența

art. 37 lit. a) C. pen., însă prin sentința penală nr. 2252/2012, intrată în

putere de lucru judecat, suspendarea condiționată a pedepsei aplicate prin

sentința penală nr. 44/2011 a fost anulată, urmând a fi reținută ca atare în

prezenta cauză. în privința infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1) și (3)

teza I C. pen., judecată în prezenta speță, urmează să se rețină incidența art.

37 alin. (1) lit. a) C. pen., în raport de pedeapsa de 8 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin,

dar și incidența art. 36 alin. (1) C. pen. în privința infracțiunilor judecate

prin sentința penală nr. 2252/2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severi,

respectiv infracțiunile prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C.

pen. și art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, săvârșite la data de 05

septembrie 2011, dar și față de infracțiunile judecate prin sentința penală nr.

288/2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, respectiv infracțiunile prev. de

art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr.

195/2002, săvârșite la data de 16 iunie 2011, deoarece există autoritate de

lucru judecat a aplicării art. 36 alin. (2) C. pen. prin sentința penală nr.

2252 din 31 octombrie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin (definitivă

prin decizia penală nr. 143 din 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova).

În consecință, reținând că Tribunalul

Mehedinți, în prezenta cauză, a aplicat art. 83 C. pen. anterior rămânerii

definitive a sentinței penale nr. 2252 din 31 octombrie 2012 a Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin (definitivă prin decizia penală nr. 143 din 30 ianuarie 2013

a Curții de Apel Craiova), dar că până la soluționarea apelului hotărârea a

intrat în putere de lucru judecat în ceea ce privește aplicarea art. 85 C. pen.

- anularea suspendării condiționate pentru pedepsele de: 8 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 44/2011 și 2 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 288/2012 ale Judecătoriei Drobeta Turnu Severin , apelul

inculpatului a fost admis și s-a procedat la rejudecarea cauzei pe latură

penală.

Împotriva deciziei menționate, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul,

invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și reducerea cuantumului pedepsei,

prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Examinând recursul declarat de

inculpat, prin prisma criticilor invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Având în vedere data pronunțării

deciziei recurate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură

penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin dispozițiile legii menționate,

s-a realizat o nouă limitare a efectului parțial devolutiv al recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, în sensul că unele cazuri de

casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția

legiuitorului fiind aceea de a restrânge doar la chestiuni de drept controlul

judiciar realizat prin intermediul recursului declarat împotriva hotărârilor

date în apel.

Verificând îndeplinirea cerințelor

formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., se

constată că recurentul inculpat și-a motivat recursul doar oral, în ziua

judecății, încălcându-și obligația prevăzută de art. 385

10

alin. (2)

C. proc. pen.

Ca urmare, Înalta Curte, având în

vedere prevederile art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen. și

ale art. 385

9

alin. (3) din același cod, astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile de

casare ce pot fi luate în considerare din oficiu pe cel reglementat de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., nu va proceda la examinarea

criticii recurentului.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar

trece peste acest aspect, critica inculpatului nu se circumscrie cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc.

pen., nefiind invocate aspecte referitoare la încălcarea unor dispoziții

legale, ci vizează greșita individualizare a pedepsei, care nu mai poate face

obiectul analizei în cadrul recursului declarat împotriva hotărârii date în

apel, ca urmare a modificărilor aduse, prin Legea nr. 2/2013, cazului de casare

prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Fată de cele reținute si neidentificând

niciuna din situațiile care pot fi încadrate în celelalte cazuri ce pot fi

avute în vedere

din oficiu, Înalta Curte, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge recursul, ca nefondat.

Conform art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata reținerii și a arestării

preventive a inculpatului.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 106 din 01 aprilie

2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 23 septembrie 2012

la 01 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 500 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

01 octombrie 2013.