ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 813/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 6 august 2008, pe rolul Tribunalului

Botoșani a fost înregistrată contestația formulată de contestatorul C.A.V., în

contradictoriu cu intimata C.J.P. Botoșani, împotriva deciziei nr. 42998 din 3

iulie 2008 de recalculare a pensiei în baza O.U.G. nr. 4/2005.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 2 alin. (3) din anexa la H.G. nr. 1550/2004, art. 14/2 din Legea nr. 3/1977, art. 187 din Legea nr. 19/2000 și art. 154 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 1783 din 3

decembrie 2008, Tribunalul Botoșani a respins excepția autorității de lucru

judecat și a admis în parte contestația. In consecință, a dispus modificarea

deciziei nr. 42998 din 3 iulie 2008, în sensul includerii în baza de calcul a

pensiei și a sporurilor prevăzute în adeverințele nr. 7270 din 21 august 2007

și nr. 7864 din 12 septembrie 2007, emise de C.N.U. SA București, sucursala

Suceava, a obligat C.J.P. Botoșani să calculeze punctajul mediu anual al

contestatorului prin luarea în calcul a dispozițiilor art. 77 alin. (3) din

Legea nr. 19/2000, respectiv stagiul total de cotizare necesar de 20 ani. Prin

aceeași hotărâre, a obligat C.J.P. Botoșani să-i plătească contestatorului

diferențele de pensie rezultate ca urmare a valorificării adeverințelor nr.

7270 din 21 august 2007 și nr. 7864 din 12 septembrie 2007, începând cu 1 iulie

2005 și diferențele de pensie rezultate ca urmare a calculării punctajului

mediu anual prin împărțirea numărului total de puncte la stagiul total de

cotizare necesar de 20 ani, începând cu 6 august 2005. A fost respins ca

nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea Ia plata de despăgubiri

pentru amânarea judecării cauzei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că nu poate opera în prezenta cauză excepția autorității de

lucru judecat, deoarece cele două cauze nu au același obiect, respectiv au fost

contestate decizii diferite emise de C.J.P. Botoșani.

Cu privire la fondul cauzei, s-a

reținut că, întrucât contestatorul a lucrat în sectorul minier, activitatea

acestuia se încadrează la art. 20 lit. a) din Legea nr. 19/2000, potrivit

căruia constituie loc de muncă în condiții speciale cel din unitățile miniere,

pentru personalul care a desfășurat activitatea în subteran cel puțin 50% din

timpul normal de muncă în luna respectivă.

Așa fiind, conchide prima instanță,

chiar dacă sporurile cuprinse în adeverințele nr. 7270 din 21 august 2007 și

nr. 7864 din 12 septembrie 2007 au fost aferente activității desfășurate în

perioada 1968 - 1970, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 50/1974,

în temeiul pct. IV din anexă trebuiau incluse în baza de calcul a pensiei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs C.J.P. Botoșani, în motivarea căruia a arătat, invocând în

drept incidența cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că

prima instanță a încălcat dispozițiile art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1550/2004

privind recalcularea pensiilor, care prevăd că pentru persoanele ale căror

drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001,

stagiul de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu recalculat va fi

cel reglementat de Legea nr. 3/1977, care, la art. 8, prevede că vechimea

integrală pentru a solicita pensia pentru limită de vârstă este de 30 de ani.

Cum contestatorul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă la 50 de ani

începând cu 1 iunie 1987, în baza deciziei nr. 81173 din 14 martie 1987,

rezultă că stagiul complet de cotizare folosit la stabilirea punctajului mediu

anual este de 30 de ani și nu de 20 de ani, chiar dacă a lucrat în grupa I de

muncă.

Examinând recursul, prin prisma

motivelor formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a

actelor și lucrurilor dosarului, Curtea a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 1507 din 5

decembrie 2007 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă, a fost respinsă pretenția

contestatorului din prezenta cauză referitoare la împărțirea numărului total de

puncte la un stagiu de cotizare de 20 de ani.

În ceea ce privește excepția

autorității de lucru judecat, aprecierea primei instanțe este corectă, întrucât

în speță nu poate opera tripla identitate de elemente care să facă incidente

dispozițiile art. 1201 C. civ. și ale art. 166 C. proc. civ., pentru a opri o

nouă judecată.

Prima instanță a ignorat, însă,

faptul că autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției

procesuale, ci și sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus, al

efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune că ceea ce a stabilit

irevocabil o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară.

Este vorba de prezumția lucrului

judecat care funcționează în cauză, [art. 1200 pct. 4 C. civ. cu referire la

art. 1202 alin. (2) C. civ.] potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă

realitatea raporturilor juridice dintre părți, neputându-se primi vreo dovadă

contrară, față de caracterul absolut al prezumției.

Ori, statuarea instanței prin

sentința nr. 1507 din 5 decembrie 2007 asupra stagiului complet de cotizare de 30

de ani ce trebuie utilizat la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite

contestatorului conform O.U.G. nr. 4/2005 nu poate fi supusă unei reevaluări

ulterioare, fără încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât ea este

rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței.

Așa fiind, pentru cele menționate, prin

decizia civilă nr. 314/2009 Curtea de Apel a admis recursul, în baza art. 312

alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. și, în consecință, a modificat în parte

sentința primei instanțe, în sensul că a respins cererea de obligare a Casei

Județene de Pensii Botoșani de a calcula punctajul mediu anual al

contestatorului prin luarea în calcul a dispozițiilor art. 77 alin. (3) din

Legea nr. 19/2000, respectiv a stagiului total de cotizare necesar de 20 de ani

ca nefondată.

Prin cererea formulată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, numitul C.V. a solicitat revizuirea deciziei

civile nr. 314/2009 a Curții de Apel Suceava, susținând că aceasta este

potrivnică sentința civilă nr. 1783/2008 a Tribunalului Botoșani.

Analizând cererea formulată, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu poate fi primită pentru

considerentele ce succed:

Dispozițiile art. 322 C. proc. civ. prevăd

că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când

evocă fondul poate fi cerută atunci când există hotărâri potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane având aceeași calitate.

Pentru a fi aplicabile aceste

dispoziții, este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice

pentru existența lucrului judecat și anume identitatea de părți, de obiect și

de cauză și de asemenea, a fi pronunțate în dosare diferite.

Prin această reglementare s-a

urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se

separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența autorității de

lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror hotărâri nu se pot concilia.

În speță nu sunt îndeplinite aceste

condiții pentru admisibilitatea cererii de revizuire, deoarece se invocă

contrarietatea deciziei Curții de Apel Suceava cu sentința Tribunalului

Botoșani nr. 1783/2008 care a fost modificată prin decizia civilă a Curții de

Apel Suceava, urmare a admiterii recursului declarat (în același dosar).

Pentru aceste considerente, se va

respinge cererea de revizuire formulată de numitul C.V. împotriva deciziei

civile nr. 314/2009 a Curții de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuientul C.V. împotriva deciziei civile nr. 314 din 19 martie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

februarie 2011.