ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 102/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 102/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.

Procedura în primă instanță

Tribunalul Botoșani a

fost învestit cu soluționarea unei contestații privind decizia de diminuare a

drepturilor de pensie emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Botoșani în

temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor.

La termenul de

judecată din data de 17 martie 2011, instanța a invocat, din oficiu, excepția

de nelegalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010,

fiind sesizată Curtea de Apel Suceava pentru soluționarea acestei excepții.

În susținerea

caracterului întemeiat al excepției de nelegalitate, Tribunalul Botoșani,

raportându-se la dispozițiile Legii nr. 119/2010, a reținut că prevederile art.

5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010

sunt în contradicție cu normele

reglementate de art. 41 alin. (1) și (5) din Legea nr. 19/2000 în vigoare la

data publicării H.G. nr. 737/2010, întrucât condițiile de recalculare a

drepturilor de pensie sunt stabilite în alte condiții decât cele de care au

beneficiat persoanele pensionate în baza Legii nr. 19/2000, deși în Legea nr. 119/2010

s-a stabilit în mod expres că se recalculează prin determinarea punctajului

mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul

prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, fără

a se face vreo mențiune privind schimbarea stagiului de cotizare sau a vârstei

standard de pensionare.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul Guvernul României a arătat faptul că

, p

otrivit

dispozițiilor H.G. nr. 737/2010, recalcularea pensiilor stabilite prin legi

speciale cuvenite sau aflate în plată se stabilește prin determinarea

punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul

de calcul prevăzut de Legea nr. 119/2010.

Prin

precizările depuse la dosar, pârâta

Casa Județeană de Pensii Botoșani a

solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.

de apel

Prin sentința nr. 291

din 22 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a

dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010, invocată prin

încheierea din 17 martie 2011 a Tribunalului Botoșani, secția civilă, pronunțată

în dosarul nr. 6864/40/2010, în cauza având ca obiect “contestație decizie

pensionare” privind pe reclamantul N.Ș.D., în contradictoriu cu pârâții Casa

Județeană de Pensii Botoșani și Guvernul României - Secretariatul General și a

constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010,

în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 119/2010 coroborate cu

dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 și cu dispozițiile din

anexa 3 din Legea nr. 19/2000 (forma în vigoare la data publicării H.G. nr. 737/2010).

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a examinat dispozițiile legale incidente în

cauză, respectiv art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010, art. 3 și art.

7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, art. 76 și art. 41 alin. (1)–(4) din Legea nr.

19/2000, precum și lit. b) pct. VI. - Referitor la calculul pensiilor din

Ordinul Ministrului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340/2001 pentru

aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu

modificările și completările ulterioare, reținând faptul că, în ceea ce

privește stagiul complet de cotizare în raport de care se determină punctajul

mediu anual al asiguratului, principiul statuat de Legea nr. 19/2000 este în

sensul că stagiul complet de cotizare este cel de la data înscrierii la pensie,

dată la care se consideră că asiguratul îndeplinește condițiile pentru a

beneficia de pensia pentru limită de vârstă.

Totodată, Curtea a

constatat că art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu

prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor, precizează că recalcularea pensiilor de serviciu,

prin determinarea punctajului mediu anual în sistemul public, se face pe baza

documentelor existente în dosarele de pensii, iar la determinarea punctajului

mediu anual se utilizează stagiul complet de cotizare, în funcție de data

nașterii, prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, cu modificările și

completările ulterioare, așa cum este detaliată în anexa nr. 9 - Vârstele

standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare în funcție de

data nașterii - la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu

modificările și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul Ministrului

Muncii și Solidarității Sociale nr. 340/2001, cu modificările și completările

ulterioare.

În temeiul

principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative consacrat de art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 24/2000, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea

cu prioritate a dispozițiilor anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, care nu are în vedere data nașterii, ci data înscrierii la pensie (formularea cererii de

pensionare).

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul Guvernul României,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, instituția pârâtă a formulat critici vizând nelegalitatea sentinței prin

care s-a reținut, în mod eronat, faptul

că,

în temeiul

principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative,

se aplică cu prioritate prevederile anexei 3 la Legea nr. 19/2000, față de cele ale art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 737/2010.

Recurentul a susținut

că dispozițiile art. 5 alin. (2) doar stabilesc, pentru a nu se crea

dificultăți în aplicare, care sunt stagiile ce se au în vedere Ia recalcularea

pensiilor speciale, acestea fiind stagiile deja prevăzute de Legea nr. 19/2000,

act normativ la care Legea nr. 119/2010 face trimitere în ceea ce privește

regulile și algoritmul de calcul al cuantumului pensiei, iar dispozițiile

sus-menționate detaliază modalitatea de determinare a punctajului mediu anual

în sistemul public de pensii prin raportare la stagiile complete sau la stagiile

reduse de cotizare.

4.

Apărarea intimatului N.Ș.D.

Prin

întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, susținând că soluția primei instanțe este corectă, întrucât

dispozițiile legale aplicabile au fost interpretate în mod rațional de

judecătorul fondului, deoarece, prin diminuarea pensiei, a fost vătămat într-un

drept al său și, conform art. 52 alin. (1) din Constituție, actul administrativ

trebuie anulat, iar paguba produsă de respectivul act administrativ se impune a

fi reparată.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza

în raport de actele

și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în

continuare.

drept relevante

H.G. nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu

prevăzute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2000 privind stabilirea unor

norme în domeniul pensiilor, la art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010,

stipulează următoarele:

(2) La determinarea

punctajului mediu anual se utilizează:

„a) stagiul complet

de cotizare, în funcție de data nașterii, prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, așa cum este detaliată în

anexa nr. 9 - Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de

cotizare în funcție de data nașterii - la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări

sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului

muncii și solidarității sociale nr. 340/2001, cu modificările și completările

ulterioare”.

Textul atacat cu

excepția de nelegalitate contravine dispozițiilor legale cu forță juridică

superioară, respectiv art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, în vigoare la

data publicării H.G. nr. 737/2000, deși art. 3 din Legea nr. 119/2010 prevede

că pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu

caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin

determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii,

utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările

și completările ulterioare.

Legat de stagiul

complet de cotizare în raport de care se determină punctajul mediu anual al asiguratului,

principiul statuat de Legea nr. 19/2000 este în sensul că stagiul complet de

cotizare este cel de la data înscrierii la pensie, dată la care se consideră că

asiguratul îndeplinește condițiile pentru a beneficia de pensia pentru limită

de vârstă.

Recurentul Guvernul

României apreciază că, în mod eronat, prima instanță a reținut că se aplică cu

prioritate prevederile anexei 3 la Legea nr. 19/2000, față de cele ale art. 5 alin.

(2) din H.G. nr. 737/2000 și că Anexa 3 la Legea nr. 19/2000 nu are în vedere data nașterii, ci data înscrierii la pensie.

Această

susținere este lipsită de substanță și nu poate fi reținută, având în vedere

Decizia nr. 4/2011 privind recursul în interesul legii prin care Înalta Curte

de Casație și Justiție a reținut că, din interpretarea prevederilor art. 41 din

lege, coroborat cu anexa nr. 3 la lege, rezultă că voința legiuitorului a fost

aceea de a porni în stabilirea vârstei de pensionare și a stagiului de cotizare

de la data la care a fost depusă cererea de pensionare, iar nu de la data

nașterii asiguratului, aceasta fiind și ordinea logică, atât timp cât valorile

vârstei de pensionare și ale stagiului de cotizare sunt diferite în raport cu

perioada de timp, iar nu fixe.

Această

creștere treptată a valorilor s-a realizat conform unui

grafic de eșalonare prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000.

Prima

coloană din tabel cuprinde intervalele de timp în care se face eșalonarea

(aprilie 2001- martie 2015).

Prin

urmare, semnificația întregului tabel este aceea că, în perioada indicată în

prima coloană, vârsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare și

stagiul complet de cotizare sunt cele indicate în coloanele 2-4.

La

data de 10 mai 2001 a intrat în vigoare Ordinul ministrului muncii și

solidarității sociale nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a

prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte

drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.

Anexa

nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi

de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare și anexa nr. 9

la Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001 sunt

perfect convergente și se suprapun doar cu privire la persoanele care solicită

înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, ca urmare a desfășurării

activității în condiții normale (grupa a III-a de muncă sau grupa obișnuită),

dar nu și pentru cei care beneficiază de reducerea vârstelor standard de

pensionare potrivit legii.

Vârsta

standard de pensionare și stagiul complet de cotizare sunt elemente obiective,

care se aplică în mod egal tuturor persoanelor care solicită înscrierea la

pensie la un moment dat (în același interval) indiferent de vârsta lor

biologică.

Aplicarea

cu prioritate a dispozițiilor anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și

completările ulterioare, se impune și din considerentul de ordin general care

privește posibilitatea instanțelor învestite cu soluționarea oricărei cauze să

facă aplicarea principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative.

În

concluzie, în mod corect prima instanța a reținut că aplicarea cu prioritate a

dispozițiilor anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 se impune în temeiul

principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 4

alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, conform căruia „actele normative date în

executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în

limitele și potrivit normelor care le ordonă", astfel că și sub acest

aspect, recursul Guvernului este nefondat.

2.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este

afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor

art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312

alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Guvernul României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Guvernul României împotriva sentinței nr. 291 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2012.