ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4281/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 4420 din 24 iunie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a

admis acțiunea formulată de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâtul

Guvernul României și a anulat H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010, obligând pârâtul

la 2.000 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că H.G. nr. 737/2010

încalcă art. 15 alin. (2) din Constituția României, conform căruia „Legea

dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai

favorabile.”

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că legislația intrată în vizoare ulterior

acestei date nu poate retroactiva și nu poate fi aplicată, cu efect de reducere

al cuantumului pensiei, iar Hotărârea de Guvern nr. 737/2010 are în vedere

recalcularea unor drepturi de pensie anterior acordate, în raport de legea în

vigoare la acea dată.

Judecătorul fondului

a constatat că prin art. 3 alin. (1) din Hotărârea de Guvern nr. 737 din 21

iulie 2010 se modifica Legea nr. 119/2010, în condițiile în care se arată că

recalcularea este echivalentă cu atribuirea directă a punctajului calculat la

data stabilirii pensiei de serviciu, respectiv cu mai mulți ani în urmă.

Recursul pârâtului

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâtul Guvernul României a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că H.G nr. 737/2010 a fost abrogată prin art. 4 din O.U.G.

59/2011, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței

atacate în sensul respingerii cererii de anulare a Hotărârii de Guvern nr.

737/2010.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este fondat.

fapt și de drept relevante

Reclamantul a

învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere ce vizează anularea

H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii

de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea

unor măsuri în domeniul pensiilor, invocând în drept dispozițiile art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Potrivit prevederilor

art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor, „în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a

prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute

la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului".

În temeiul acestor

prevederi legale, precum și al dispozițiilor art. 108 din Constituția României,

Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 737/2010 privind metodologia de

recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) -

h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

H.G. nr. 737/2010 nu

conține, așadar, principii sau norme de drept substanțial referitoare la

pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 și nr. 119/2010,

dispozițiile acestui din urmă act normativ constituind și temeiul legal al

emiterii actului administrativ contestat.

Aceasta rezultă din

însuși conținutul actului administrativ contestat, raportat la prevederile art.

3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, care definesc în mod explicit rolul și

sfera de reglementare a actului emis în temeiul și aplicarea acestei legi,

respectiv acela de a se constitui într-o sumă de procedee tehnice, practice, pe

baza cărora să se realizeze operațiunea de transformare a pensiilor de serviciu

în pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000; H.G. nr. 737/2010 îndeplinește, deci,

o simplă funcție metodologică (tehnică) iar nu un rol creator sau modificator

de drepturi, de natura celor invocate reclamanți, care prin criticile aduse

vizează, în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând fi, însă,

transpuse în procedura de control a legalității actului administrativ

contestat.

Rolul Hotărârii

Guvernului nr. 737/2010, precum și sfera de aplicare a acesteia, se rezumă la

stabilirea instrumentelor de ordin procedural, practic, care să permită

aplicarea dispozițiilor actului legislativ cu forță juridică superioară, care

este Legea nr. 119/2010, pentru a cărei executare a fost emis actul

administrativ contestat și ale cărei dispoziții nu le încalcă.

Or, prin Decizia nr.

871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale,

instanța constituțională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva

prevederilor și principiilor constituționale și comunitare.

Însuși art. 1 lit. c)

din Legea nr. 119/2010 impune recalcularea și conferă criteriul algoritmului de

calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, dispozițiile hotărârii atacate nedepășind

cadrul juridic impus de actul normativ în a cărui executare a fost emisă.

Analizând încălcarea

art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta

Curte constată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului

când, din considerente obiective, măsura dispusă printr-o nouă reglementare

determină numai reducerea cuantumului valoric al dreptului de asigurări

sociale, o asemenea ipoteză nu reprezintă încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât noul nivel

este determinat în funcție de sistemul contributivității, iar, în aceste condiții,

reducerea cuantumului unei pensii speciale până la nivelul determinat de

aplicarea principiului contributivității, nu reprezintă nici o măsură

nejustificată, nici o măsură care să depășească criteriile cerute de

jurisprudența CEDO, recunoscute și în art. 53 din Constituția României.

Examinând aspectele

invocate de către reclamant nu poate fi reținută nelegalitatea actului

administrativ cu caracter normativ a cărui anulare face obiectul prezentei

cauze.

Practic, reclamantul

critică reducerea cuantumului pensiilor de serviciu de care beneficiau anterior

intrării în vigoare a H.G. nr. 737/2010, în urma recalculării, în condițiile în

care criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută

de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.

În realitate,

prevederile legale criticate au fost preluate în cuprinsul actului

administrativ din chiar Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1):

„Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu

caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin

determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii,

utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările

și completările ulterioare” și art. 7 alin. (1) „Procedura de stabilire, plată,

suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate

potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu

modificările și completările ulterioare”.

Într-adevăr, H.G. nr.

737/2010, contestată în cauză, a fost abrogată prin art. 4 din O.U.G. nr.

59/2011, care a intrat în vigoare la data de 30 iunie 2011, conform art. 12

alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, însă acest act a intervenit ulterior pronunțării

sentinței recurate, în condițiile în care H.G. nr. 737/2010 a produs efecte

până la momentul abrogării.

Așa fiind, Înalta

Curte reține că nu există argumente valide care să conducă la concluzia că H.G.

nr. 737/2010 ar fi depășit cadrul normativ fixat prin Legea nr. 119/2010, iar,

pe de altă parte, acest act normativ cu forță juridică superioară a făcut deja

obiectul controlului de constituționalitate sub aspectele criticate de către

reclamant.

soluției adoptate în recurs

În consecință, pentru

motivele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul

respingerii acțiunii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Guvernul României împotriva Sentinței civile nr. 4420 din 24 iunie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

recurată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM