ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3894/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul G.C. a chemat în

judecată G.R. S.S.P.R. din Decembrie 1989 și P.R. – C.P.R. din Decembrie 1989

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună

următoarele:

- S.S.P.R. din Decembrie 1989 să fie

obligat să continue procedura de preschimbare a Certificatului doveditor

conform Legii nr. 341/2004, în temeiul cererii de preschimbare; să valideze

cererea de preschimbare; să tipărească și să semneze certificatul doveditor

preschimbat și să-l trimită spre semnare la C.P.R. din Decembrie 1989.

P.R. – C.P.R. din Decembrie 1989, să

fie obligat să avizeze favorabil propunerea S.S.P.R. din Decembrie 1989 de

preschimbare a certificatului doveditor și președintele C.P.R. din Decembrie

1989 să-i semneze certificatul.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că în anul 1996 a depus la C.C.S.E.R. din Decembrie 1989 cerere pentru

atribuirea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 –

Remarcat prin fapte Deosebite și în același an Comisia i-a validat dosarul și a

propus Președintelui României atribuirea titlului solicitat.

Reclamantul a mai arătat că,

întrucât nu existau formulare tipizate de certificate, Comisia a cerut

abilitarea S.S.P.R. de a le tipări și a propune acordarea prin decret al

Președintelui României a acestor titluri, fapt materializat prin promulgarea de

către guvern a O.U.G. nr. 184/1999. Deși a fost abilitat în acest sens, S.S.P.R.

nu a clarificat această situație.

Prin întâmpinarea formulată G.R. S.S.P.R.

din Decembrie 1989 a invocat excepția lipsei procedurii prealabile potrivit

prevederilor art. 109 alin (2) C. proc. civ., excepția calității procesuale

pasive a S.S.P.R. din Decembrie1989 și excepția tardivității introducerii

acțiunii.

La rândul său, pârâtul P.R. – C.P.R.

din Decembrie 1989 prin întâmpinarea formulată a invocat lipsa calității

procesuale pasive a Comisiei care nu are personalitate juridică, fiind un organ

de lucru al Camerei Deputaților.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 183 din 14

octombrie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

C.P.R. din Decembrie 1989 și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată

de reclamant în contradictoriu cu pârâtul P.R. – C.P.R. din Decembrie 1989 ca

fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a respins excepțiile

invocate de pârâta S.S.P.R. prin întâmpinare și a admis acțiunea formulată de

reclamant în contradictoriu cu această pârâtă, obligând-o să continue procedura

de preschimbare a Certificatului doveditor conform Legii nr. 341/2004 și să valideze

cererea de preschimbare. A respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut următoarele:

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a C.P.R. din Decembrie 1989 va fi admisă, întrucât Comisia nu are

personalitate juridică, fiind un organ de lucru al Camerei Deputaților.

Referitor la excepția lipsei

procedurii prealabile, s-a reținut că este neîntemeiată, întrucât reclamantul

nu era ținut să îndeplinească o astfel de procedură, lista finală a persoanelor

cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate urmând a fi publicată la

data de 1 ianuarie 2010.

Neîntemeiată este și excepția

prematurității introducerii cererii față de prorogarea termenului final de

preschimbare a certificatelor doveditoare.

Nici excepția inadmisibilității

acțiunii nu este întemeiată, față de dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr.

341/2004.

În fine, instanța de fond a respins ca

neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a S.S.P.R. din

Decembrie 1989, întrucât potrivit art. 48 din H.G. nr. 566/1996 pentru

aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei, aceasta și-a

încetat activitatea în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr.

30/1996.

Cu privire la excepția tardivității

introducerii acțiunii s-a reținut că acțiunea în contencios administrativ a

fost formulată cu respectarea termenului legal.

Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamantul

a făcut parte din același grup cu numitul C.Ș. și alte persoane, desfășurând

activități de prindere a soților C., situație în care sunt îndeplinite

condițiile art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004 care permite eliberarea

pentru prima oară a certificatului de revoluționar deoarece revoluționarul a

depus cerere în acest sens și nu i s-a eliberat.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs S.S.P.R. din Decembrie

1989, susținând în esență următoarele.

Instanța de fond a apreciat greșit

ca fiind neîntemeiate excepțiile invocate, respectiv excepția tardivității depunerii

cererii, lipsa procedurii prealabile și lipsa calității procesuale pasive iar

pe fondul cauzei recurentul a susținut că deși din probatoriul administrat în

cauză rezultă că reclamantul nu deține documentele care să ateste faptele

deosebite înfăptuite în timpul Revoluției din Decembrie 1989, acesta fiind și

motivul refuzului Comisiei de a-i acorda titlul solicitat, în mod eronat

instanța de fond a dispus acordarea acestui titlu, aplicând retroactiv

dispozițiile Legii nr. 42/1990, lege abrogată de prevederile art. 17 din Legea nr.

341/2004.

Consideră recurentul că prin această

interpretare eronată a dispozițiilor legale, instanța de fond și-a depășit

atribuțiile puterii judecătorești, sentința fiind pronunțată cu încălcarea

atribuțiilor instituțiilor prevăzute de lege pentru eliberarea certificatelor

de revoluționar.

A mai susținut recurentul că

instanța de fond a admis acțiunea reclamantului printr-o interpretare eronată a

dispozițiilor art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004 modificată și

completată, întrucât acesta nu îndeplinea condițiile prevăzute de dispozițiile

Legii nr. 42/1990 pentru atribuirea titlului.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins.

Examinând motivele de recurs, actele

dosarului și în raport de prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele.

Prin sentința civilă nr. 183 din 14

octombrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.C.

în contradictoriu cu pârâtul G.R. – S.S.P.R. din Decembrie 1989 și a obligat

pârâtul să continue procedura de preschimbare a certificatului doveditor

conform Legii nr. 341/2004 și să valideze cererea de preschimbare.

A respins, în rest, acțiunea, ca

neîntemeiată, ca și excepțiile invocate de S.S.P.R. prin întâmpinare.

În ceea ce privește criticile

recurentului vizând modul de soluționare a excepțiilor tardivității depunerii

cererii, a lipsei plângerii prealabile și lipsei calității procesuale pasive,

Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, excepția tardivității

introducerii acțiunii, a fost soluționată în mod corect de către instanța de

fond prin raportare la prevederile art. 11 lit. b) din Legea nr. 554/2004

potrivit cărora termenul de 6 luni de la comunicarea refuzului nejustificat de soluționare

a cererii, refuz comunicat de recurentul – pârât prin adresa nr. 18/4246/8 mai 2009.

În ceea ce privește excepția

plângerii prealabile având în vedere dispozițiile art. 8 alin. (1) teza finală

din Legea nr. 554/2004, respectiv faptul că acțiunea reclamantului viza refuzul

nejustificat de soluționare a unei cereri, în mod corect s-a reținut de către

instanța de fond netemeinicia excepției invocate dispozițiile art. 7 din legea

contenciosului administrativ, privind obligativitatea plângerii prealabile

nefiind aplicabile.

Nici criticile cu privire la modul

de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de

recurent nu pot fi primite întrucât potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr.

42/1990 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 184/1999 iar după abrogarea

Legii nr. 42/1990, prin dispozițiile Legii nr. 341/2004, atribuțiile privind

competența de a preschimba certificatele doveditoare în perioada 1990 - 1997 au

fost preluate de către recurentul - pârât S..S.P.R. conform dispozițiilor art. 9.

De altfel, nu se poate susține că

recurentul - pârât S.S.P.R. nu are calitate procesuală pasivă întrucât obiectul

cererii formulate de intimatul - pârât viza refuzul nejustificat al acestei

instituții de a-i soluționa cererea de preschimbare.

Astfel fiind, se constată că

instanța de fond a soluționat corect și această excepție, contrar susținerilor

recurentului - pârât.

Nici criticile recurentului - pârât

privind modul de soluționare pe fond a cauzei nu pot fi reținute, fiind

nefondate.

Astfel, cum s-a reținut de către

instanța de fond în baza probatoriului administrat în cauză, rezultă că

reclamantul a depus documentele necesare la C.C.S.E.R.R. din Decembrie 1989 la

data de 11 august 1996, dosar înregistrat sub nr. 11189, concomitent cu numitul

C.Ș. căruia i-a fost eliberat certificat de Luptător pentru Victoria Revoluției

Române din Decembrie 1989 și Titlu de Luptător pentru Victoria Revoluției

Române.

Totodată, din probatoriul

administrat rezultă astfel cum s-a reținut de către instanța de fond că cererea

intimatului - reclamant îndeplinea toate condițiile legale impuse de

dispozițiile art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004 pentru a-i permite

eliberarea pentru prima oară a certificatului de revoluționar.

Nu pot fi reținute, întrucât sunt

nefondate, nici criticile recurentului – pârât referitoare la depășirea sau

substituirea în atribuțiile comisiei de către instanța de fond.

Astfel, cum instanța a reținut și a

dispus prin dispozitivul sentinței atacate, recurentul - pârât a fost obligat

la continuarea procedurii de preschimbare a certificatului și să valideze

cererea de preschimbare în condițiile Legii nr. 341/2004, obligând-o astfel la

îndeplinirea obligațiilor sale legale fără a se substitui acesteia în

atribuțiile sale legale și soluționând cauza în limitele competențelor sale

legale.

Având în vedere toate aceste

considerente, Înalta Curte, reținând că sentința atacată este legală și

temeinică, neexistând motive legale pentru modificarea sau casarea acesteia, în

temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de S.S.P.R. din Decembrie 1989 împotriva sentinței civile nr.

183 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2010.