ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3135/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 353 din 9 octombrie 2009, a respins acțiunea formulată de reclamantul N.G.G., în contradictoriu cu pârâții S.S.P.R. din Decembrie 1989 și C.P.R. din Decembrie 1989, având ca obiect obligarea pârâților la emiterea certificatului de revoluționar și a titlului de luptător remarcat pentru fapte deosebite în Revoluția din decembrie 1989. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta II, că aceasta este neîntemeiată, avându-se în vedere atribuțiile pârâtei în procesul de preschimbarea certificatelor de revoluționar, prevăzute de Legea nr. 341/2004, argument reținut și în cazul primului pârât.

A mai reținut instanța de fond că reclamantului i-a fost eliberat certificatul de Participant la Revoluția României din d ecembrie 1989, nr. 950/BC 0123800 din 30 iunie 1994, iar ulterior la data de 9 august 1996, acesta a depus, în temeiul Legii nr. 42/1990 o solicitare de acordare a calității de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 Remarcat prin Fapte Deosebite, răspunsul primit fiind în sensul că dosarul are nr. 12479 și a fost constituit în vederea obținerii calității de Participant – „P”. Constatând că dosarul prin care s-a solicitat acordarea calității de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 Remarcat prin Fapte Deosebite nu se confundă cu dosarul eventual întocmit în temeiul Legii nr. 341/2004, privind preschimbarea certificatului, existând totodată identitate între dosarul depus de reclamant, la C. c . e .R.R.

din Decembrie 1989 și dosarul comunicat instanței, cuprinzând rezoluțiile datate 26 noiembrie 1996, instanța a conchis că activitatea Comisiei s-a încheiat fără a i se emite reclamantului o decizie de soluționare potrivit art. 36 din Regulament, ceea ce determinat demersurile ulterioare ala acestuia, în același sens, adresate comisiei parlamentare pentru aplicarea Legii nr. 42/1990. În acest context instanța a apreciat că prezentul litigiu nu poate fi analizat decât prim prisma Legii nr. 42/1990, cu atât mai mult cu cât, la data de 23 septembrie 2009, s-a eliberat reclamantului certificat de preschimbare în temeiul Legii nr. 341/2004. Ori, în condițiile în care, după desființarea Comisiei Parlamentare constituită în baza Legii nr. 42/1990, atribuțiile acesteia, conform O.U.G.

nr. 184/1999, au fost preluate de S.S.P.R. din Decembrie 1989, cu obligația de a face propuneri Președintelui României pentru eliberarea titlurilor prevăzute de lege, utilizând listele înaintate Guvernului de către organizațiile de revoluționari, iar listele persoanelor care au îndeplinit condițiile pentru acordarea acestui titlu, a fost publicată în M. Of., emițându-se decrete prezidențiale în perioada 1999 – 2000, instanța de fond a constatat că reclamantul este îndreptățit să se adreseze instanței de contencios administrativ, ca urmare a refuzului de soluționare a cererii privind acordarea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 Remarcat prin Fapte Deosebite, în condițiile Legii nr. 29/1990, în vigoare la data cererilor din 14 aprilie 1998, respectiv 18 decembrie 1999, ce au caracterul unor plângeri prealabile, în termen de un an de la intrarea în vigoare a H.G.

nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, demersurile promovate după acest termen, în speță 30 martie 2009, fiind tardive. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul N.G.G. În motivarea recursului formulat, recurentul - reclamant a susținut, în esență, că instanța de fond nu a avut un rol activ în soluționarea cauzei, întrucât deși a depus la dosarul cauzei dovada faptului că a mai promovat anterior și o altă acțiune având același obiect în anul 2002, cererea fiind înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București, aceasta fiindu-i restituită, acest aspect nu a fost verificat, cauza nefiind analizată sub toate aspectele.

A mai susținut recurentul că instanța de fond a dat o interpretare greșită cauzei deduse judecății, fiind prejudiciat în mod direct prin neanalizarea fondului cauzei întrucât în mod greșit a fost admisă excepția tardivității acțiunii sale, deși la dosarul cauzei există dovada faptului că a mai promovat o acțiune identică, dar a fost îndrumat să se adreseze pârâților pentru realizarea dreptului său. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Instanța de fond a calificat corect cererea dedusă judecății reținând obiectul acesteia ca fiind, refuzul nejustificat al autorității pârâte de a-i soluționa cererea privind acordarea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 Remarcat prin Fapte Deosebite.

În baza probatoriului administrat în cauză, cât și din susținerile recurentului - reclamant, rezultă că acesta a formulat cereri privind acordarea titlului la data de 14 aprilie 1998 și respectiv 18 decembrie 1999, cereri care nu au fost soluționate, astfel că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată, faptul că acesta era în drept să se adreseze instanței în vederea soluționării cererii sale în termenul de un an de la intrarea în vigoare a H.G. nr. 1412/2004 privind Normele de aplicare ale Legii nr. 341/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cât și a dispozițiilor alin. (1) lit. c) teza a II-a a aceluiași articol, termenul de un an de la data luării la cunoștință de expirarea termenului legal de soluționare a cererii, este un termen de decădere, astfel că în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond ca fiind tardiv formulată cererea reclamantului având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 26 martie 2009. Susținerile recurentului - reclamant potrivit cărora, înainte de a formula prezenta acțiune, respectiv la data de 16 mai 2002, s-a adresat printr-o altă cerere Judecătoriei Sectorului 1 București, cerere care i-a fost restituită, sunt irelevante în cauză, având în vedere expirarea termenului legal de un an prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a stabilit corect natura juridică a obiectului cauzei dedusă judecății, respectiv constatarea unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de către autoritatea pârâtă și a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. c) și a alin. (2) al aceluiași articol, reținând că în raport cu data la care s-a adresat autorității pârâte pentru soluționarea cererii și data formulării cererii la instanță, acțiunea este tardivă. Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.G.G. împotriva sentinței civile nr. 353 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.