ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3135/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 353

din 9 octombrie 2009, a respins acțiunea formulată de reclamantul N.G.G.,

în contradictoriu cu pârâții S.S.P.R. din Decembrie 1989 și C.P.R.

din Decembrie 1989, având ca obiect obligarea pârâților la emiterea

certificatului de revoluționar și a titlului de luptător

remarcat pentru fapte deosebite în Revoluția din decembrie 1989.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut, cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive, invocată de pârâta II, că

aceasta este neîntemeiată, avându-se în vedere atribuțiile pârâtei în

procesul de preschimbarea certificatelor de revoluționar, prevăzute

de Legea nr. 341/2004, argument reținut și în cazul primului pârât.

A mai reținut instanța de

fond că reclamantului i-a fost eliberat certificatul de Participant la Revoluția României din

d

ecembrie 1989, nr.

950/BC 0123800 din 30 iunie 1994, iar ulterior la data de 9 august 1996, acesta

a depus, în temeiul Legii nr. 42/1990 o solicitare de acordare a

calității de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din

Decembrie 1989 Remarcat prin Fapte Deosebite, răspunsul primit fiind în

sensul că dosarul are nr. 12479 și a fost constituit în vederea

obținerii calității de Participant – „P”.

Constatând că dosarul prin care

s-a solicitat acordarea calității de Luptător pentru Victoria

Revoluției Române din Decembrie 1989 Remarcat prin Fapte Deosebite nu se

confundă cu dosarul eventual întocmit în temeiul Legii nr. 341/2004, privind

preschimbarea certificatului, existând totodată identitate între dosarul

depus de reclamant, la C.

c

.

e

.R.R. din Decembrie 1989 și

dosarul comunicat instanței, cuprinzând rezoluțiile datate 26

noiembrie 1996, instanța a conchis că activitatea Comisiei s-a încheiat

fără a i se emite reclamantului o decizie de soluționare

potrivit art. 36 din Regulament, ceea ce determinat demersurile ulterioare ala

acestuia, în același sens, adresate comisiei parlamentare pentru aplicarea

Legii nr. 42/1990.

În acest context instanța a

apreciat că prezentul litigiu nu poate fi analizat decât prim prisma Legii

nr. 42/1990, cu atât mai mult cu cât, la data de 23 septembrie 2009, s-a

eliberat reclamantului certificat de preschimbare în temeiul Legii nr. 341/2004.

Ori, în condițiile în care,

după desființarea Comisiei Parlamentare constituită în baza

Legii nr. 42/1990, atribuțiile acesteia, conform O.U.G. nr. 184/1999, au

fost preluate de S.S.P.R. din Decembrie 1989, cu obligația de a face

propuneri Președintelui României pentru eliberarea titlurilor

prevăzute de lege, utilizând listele înaintate Guvernului de către

organizațiile de revoluționari, iar listele persoanelor care au îndeplinit

condițiile pentru acordarea acestui titlu, a fost publicată în M. Of.,

emițându-se decrete prezidențiale în perioada 1999 – 2000,

instanța de fond a constatat că reclamantul este îndreptățit

să se adreseze instanței de contencios administrativ, ca urmare a

refuzului de soluționare a cererii privind acordarea titlului de

Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989

Remarcat prin Fapte Deosebite, în condițiile Legii nr. 29/1990, în vigoare

la data cererilor din 14 aprilie 1998, respectiv 18 decembrie 1999, ce au

caracterul unor plângeri prealabile, în termen de un an de la intrarea în

vigoare a H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare

a Legii nr. 341/2004, demersurile promovate după acest termen, în

speță 30 martie 2009, fiind tardive.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul N.G.G.

În motivarea recursului formulat,

recurentul - reclamant a susținut, în esență, că

instanța de fond nu a avut un rol activ în soluționarea cauzei, întrucât

deși a depus la dosarul cauzei dovada faptului că a mai promovat

anterior și o altă acțiune având același obiect în anul

2002, cererea fiind înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București, aceasta fiindu-i restituită, acest aspect

nu a fost verificat, cauza nefiind analizată sub toate aspectele.

A mai susținut recurentul

că instanța de fond a dat o interpretare greșită cauzei

deduse judecății, fiind prejudiciat în mod direct prin neanalizarea

fondului cauzei întrucât în mod greșit a fost admisă excepția

tardivității acțiunii sale, deși la dosarul cauzei

există dovada faptului că a mai promovat o acțiune identică,

dar a fost îndrumat să se adreseze pârâților pentru realizarea

dreptului său.

Analizând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond a calificat

corect cererea dedusă judecății reținând obiectul acesteia

ca fiind, refuzul nejustificat al autorității pârâte de a-i

soluționa cererea privind acordarea titlului de Luptător pentru Victoria

Revoluției Române din Decembrie 1989 Remarcat prin Fapte Deosebite.

În baza probatoriului administrat în

cauză, cât și din susținerile recurentului - reclamant,

rezultă că acesta a formulat cereri privind acordarea titlului la

data de 14 aprilie 1998 și respectiv 18 decembrie 1999, cereri care nu au

fost soluționate, astfel că în mod corect s-a reținut prin

sentința atacată, faptul că acesta era în drept să se

adreseze instanței în vederea soluționării cererii sale în

termenul de un an de la intrarea în vigoare a H.G. nr. 1412/2004 privind

Normele de aplicare ale Legii nr. 341/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004 cât și a dispozițiilor alin. (1) lit. c) teza

a II-a a aceluiași articol, termenul de un an de la data luării la

cunoștință de expirarea termenului legal de soluționare a

cererii, este un termen de decădere, astfel că în mod corect s-a

apreciat de către instanța de fond ca fiind tardiv formulată

cererea reclamantului având în vedere data formulării cererii de chemare

în judecată, respectiv data de 26 martie 2009.

Susținerile recurentului - reclamant

potrivit cărora, înainte de a formula prezenta acțiune, respectiv la

data de 16 mai 2002, s-a adresat printr-o altă cerere Judecătoriei

Sectorului 1 București, cerere care i-a fost restituită, sunt

irelevante în cauză, având în vedere expirarea termenului legal de un an

prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate.

Prin urmare, Înalta Curte

apreciază că instanța de fond a stabilit corect natura

juridică a obiectului cauzei dedusă judecății, respectiv

constatarea unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de către

autoritatea pârâtă și a făcut o aplicare corectă a

dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. c) și a alin. (2) al

aceluiași articol, reținând că în raport cu data la care s-a

adresat autorității pârâte pentru soluționarea cererii și

data formulării cererii la instanță, acțiunea este

tardivă.

Astfel fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul

formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.G.G.

împotriva sentinței civile nr. 353 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.