ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1223/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 36/CA din 2 martie 2009, a

respins acțiunea formulată de reclamanta G.A., în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect obligarea pârâtului să

emită o hotărâre, conform art. 81 alin. (3) din Legea nr. 303/20004, prin care

să stabilească dacă constituie sau nu vechime continuă în magistratură perioada

cuprinsă între 1 aprilie 1990 și 17 noiembrie 1995, în care reclamanta a

funcționat ca notar șef la Notariatul de Stat Local Făurei, hotărâre necesară

pentru întocmirea dosarului de pensionare anticipată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii îi

revine, potrivit dispozițiilor art. 81 alin. (3) din Legea nr. 303/2004,

obligația de a stabili, prin act administrativ, cu caracter normativ, reguli

privind modul de calcul al vechimii continue în magistratură.

Cum în cauză, în

executarea și în limitele dispoziției legale susmenționate, pârâtul a emis

hotărârile nr. 122/2005 și nr. 11/2009, instanța de fond a apreciat că, în

speță, nu există un refuz nejustificat al acestuia de a soluționa cererea

reclamantei, astfel cum este reglementat de prevederile art. 2 alin. (1) lit. i)

din Legea nr. 554/2004, iar rezolvarea nefavorabilă a cererii a avut un temei

legal.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică,

întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii.

S-a precizat în

motivele de recurs, doar faptul că există practică judiciară pe astfel de

litigii și în acest sens a fost anexată și o hotărâre judecătorească din 2009.

Recursul este

nefondat și va fi respins.

Examinând actele

dosarului, cererea de recurs și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recurenta a solicitat

prin acțiunea inițială obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită

o hotărâre prin care să fie stabilit dacă perioada în care aceasta a fost notar

public, constituie sau nu vechime în magistratură conform Legii nr. 303/2004.

De fapt, recurenta a

arătat că cererea sa nu a fost soluționată de către Consiliul Superior al Magistraturii,

cu toate că recunoaște că a primit un răspuns, anexat la dosar, încă din anul

2008.

Prin urmare,

intimatul nu a refuzat nejustificat un răspuns, faptul că acest răspuns nu a

fost favorabil, nu poate fi apreciat de instanță ca o lezare a unui drept

protejat de lege, în înțelesul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Răspunsul la o

petiție dat conform legii, chiar dacă este nefavorabil nu echivalează cu un

refuz nejustificat, sau cu o nesoluționare în termen legal a cererii.

Referitor la dispozițiile

art. 81 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, modul de calcul al vechimii continue

în magistratură se stabilește prin hotărâre a Consiliului Superior al

Magistraturii.

În cauză intimatul a

emis în executarea și în limitele prevederilor art. 81 alin. (3), hotărârile

nr. 122/2005 și nr. 11/2009, astfel încât corect Curtea de Apel a reținut că nu

a existat un refuz nejustificat al intimatului-pârât de a soluționa cererea nr.

1/3831/1154 din 5 mai 2008.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul formulat de

G.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.A. împotriva sentinței civile nr. 36/CA din 2 martie 2009 a

Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2010.