ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1824/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Rezoluția

nr. 2421/P/2009 din 1 octombrie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București a dispus:

- neînceperea urmăriri penale față de judecătorii O.L.C.

și N.G. din cadrul Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov, sub aspectul

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există;

- neînceperea urmăririi penale față de procurorul N.T.

în prezent procuror la Parchetul de

pe lângă Tribunalul București, sub

aspectul infracțiunii prev. de art. 246

C. pen., întrucât fapta nu există;

-

neînceperea urmăririi penale față de agentul șef V.M.,

sub aspectul infracțiunii prev. de

art. 246 C. pen., întrucât lipsește una din condițiile prevăzute de lege,

necesară pentru a fi pusă în

mișcarea acțiunea penală.

Pentru a hotărî astfel, în esență procurorul de

caz, efectuând

acte de cercetare

premergătoare a constatat că în ceea ce-i privește

pe magistrați, respectiv judecătorii O.L.C., N.G.

și procurorul N.T. conduita profesională a

acestora

nu poate intra în sfera ilicitului penal întrucât și-au exercitat atribuțiile

în limitele competențelor legale iar cu privire la agentul șef

V.M. s-a

pronunțat deja o soluție de neurmărire penală în dosarul penal nr. 4/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul

București

la plângerea aceluiași petent pentru aceleași fapte (fila 23

d.u.p.).

Prin Rezoluția

2603/11/2/2010 din 15 decembrie 2010, Procurorul

General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

soluția procurorului de caz a fost confirmată

prin respingerea ca

nefondată a

plângerii formulate de petentul M.C.V.

Nemulțumit petentul s-a adresat instanței de

judecată.

Prin sentința

penală nr. 50 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a

II-a

penală, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de

petent, cu obligarea acestuia la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că în

raport cu plângerea

inițială și

susținerile din declarația dată de petent la 29 ianuarie 2010 (filele

29-31 d.u.p.) precum și cu restul actelor de

cercetare premergătoare,

soluția

adoptată de procurorul de caz prin rezoluția adoptată este

temeinică și

legală, fiind evident că susținerile petentului sunt expresia nemulțumirii

personale cu privire la soluționarea

neînțelegerilor

și incidențelor pe care Ie-a avut cu vecinul său D.I. pe care l-a reclamat

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193

și art. 217 C. pen.

Împotriva acestei din urmă sentințe, petentul M.C.V.

a formulat recursul de față.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței,

persoana

vătămată, precum și orice alte persoane pot face plângere

la judecătorul

de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza

în primă instanță.

Potrivit art. 278

1

alin. (8) C. proc.

pen., judecătorul,

soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată

prin sentință,

ca în speță, iar potrivit

art. 278

1

alin. (10) C. proc . pen., astfel

cum acesta a fost

modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr.

202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător

potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici

o cale de atac, astfel că

sentința pronunțată în aceste condiții este

definitivă de la data pronunțării.

Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile

art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. a) C. proc . pen., va respinge ca inadmisibil

recursul declarat de petiționarul M.C.V.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc . pen.,

recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

potrivit

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul

M.C.V.

împotriva sentinței

penale nr. 50 din 31

ianuarie 2011 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de

100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2011.