ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 147/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin încheierea din 13 ianuarie 2012, în temeiul art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și a respins cererea de revocare a măsurii arestării cât și cererea de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ce constă în esență că în perioada februarie-aprilie 2011 a pretins de la denunțătoarea M.D.

și D.E. suma de 10.000 Euro, sumă pretinsă la 2 mai 2011 pentru ca prin influența de care se prevala că se bucură asupra magistraților de la Înalta Curte de Casație și Justiție să obțină pentru denunțătoare o soluție favorabilă în dosarul nr. 1945/1/2011. Inculpatul a fost arestat, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea penală nr. 59 din 3 mai 2011 a Curții de Apel Cluj pe o durată de 29 de zile începând cu 3 mai 2011 până la 31 mai 2011, definitivă prin încheierea nr. 1902 din 10 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. La termenul din 13 ianuarie 2012, fiind pe rolul instanței soluționarea cauzei, instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, inculpatul solicitând revocarea acestei măsuri și înlocuirea măsurii arestării cu o măsură neprivativă de libertate.

Instanța de fond, reținând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pericolul pentru ordinea publică, gravitatea deosebită a faptei, reacția publică la săvârșirea unor anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială cât și intervalul de timp trecut de la data arestării și până în prezent care nu a diminuat pericolul social reglementat de art. 148 lit. f) C. proc. pen. precum și rezonanța socială negativă, lăsarea în libertate la momentul procesului penal nu este justificată, riscul zădărnicirii aflării adevărului neputând fi eliminat. Împotriva încheierii, inculpatul a formulat în termen legal recurs, motivele căii de atac fiind menționate în prezenta și în concluziile scrise.

Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta. Conform art. 160 b alin. (2) și (3) C. proc. pen. „dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.

Or, argumentele de fapt și de drept expuse în încheierea recurată au existat inclusiv și la data de 29 decembrie 2011 când Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca de altfel și la alte date anterioare recursurile inculpatului, apreciind insuficiente motivele pentru a justifica soluția înlocuirii măsurii arestării. Ca atare, presupusele fapte săvârșite și în contextul faptic al cauzei, justifică aprecierea că lăsarea în libertate constituie pericol, fiind oportună în continuare cercetarea în stare de arest preventiv a inculpatului și în consecință corect s-a apreciat că nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate. Pentru considerentele expuse, încheierea fiind legală și temeinică, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A.C. împotriva încheierii din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 689/33/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 ianuarie 2012.