ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 147/2012

Asupra recursului de

față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj,

secția penală și de minori, prin încheierea din 13 ianuarie 2012, în temeiul

art. 160

b

raportat la art. 300

2

C. proc. pen. a menținut

starea de arest a inculpatului și a respins cererea de revocare a măsurii

arestării cât și cererea de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a

nu părăsi țara sau localitatea.

Pentru a pronunța

această încheiere, instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, ce constă în esență că în perioada februarie-aprilie 2011 a

pretins de la denunțătoarea M.D. și D.E. suma de 10.000 Euro, sumă pretinsă la

2 mai 2011 pentru ca prin influența de care se prevala că se bucură asupra

magistraților de la Înalta Curte de Casație și Justiție să obțină pentru

denunțătoare o soluție favorabilă în dosarul nr. 1945/1/2011.

Inculpatul a fost

arestat, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea penală nr. 59

din 3 mai 2011 a Curții de Apel Cluj pe o durată de 29 de zile începând cu 3

mai 2011 până la 31 mai 2011, definitivă prin încheierea nr. 1902 din 10 mai 2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul din 13

ianuarie 2012, fiind pe rolul instanței soluționarea cauzei, instanța a

verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, inculpatul

solicitând revocarea acestei măsuri și înlocuirea măsurii arestării cu o măsură

neprivativă de libertate.

Instanța de fond,

reținând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, pericolul pentru ordinea publică, gravitatea deosebită a faptei,

reacția publică la săvârșirea unor anumite infracțiuni pot să suscite o

tulburare socială cât și intervalul de timp trecut de la data arestării și până

în prezent care nu a diminuat pericolul social reglementat de art. 148 lit. f) C.

proc. pen. precum și rezonanța socială negativă, lăsarea în libertate la

momentul procesului penal nu este justificată, riscul zădărnicirii aflării

adevărului neputând fi eliminat.

Împotriva încheierii,

inculpatul a formulat în termen legal recurs, motivele căii de atac fiind

menționate în prezenta și în concluziile scrise.

Recursul nu este

fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Conform art. 160

b

alin. (2) și (3) C. proc. pen. „dacă instanța constată că arestarea preventivă

este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au

încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate,

dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de

îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive”.

Or, argumentele de

fapt și de drept expuse în încheierea recurată au existat inclusiv și la data

de 29 decembrie 2011 când Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca de

altfel și la alte date anterioare recursurile inculpatului, apreciind

insuficiente motivele pentru a justifica soluția înlocuirii măsurii arestării.

Ca atare, presupusele

fapte săvârșite și în contextul faptic al cauzei, justifică aprecierea că

lăsarea în libertate constituie pericol, fiind oportună în continuare

cercetarea în stare de arest preventiv a inculpatului și în consecință corect

s-a apreciat că nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă

de libertate.

Pentru considerentele

expuse, încheierea fiind legală și temeinică, recursul declarat de inculpat va

fi respins, ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A.C. împotriva încheierii din 13

ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în

dosarul nr. 689/33/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20

ianuarie 2012.