ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2515/2012

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și inculpatul D.A.C. împotriva sentinței penale nr. 180 din data de 27 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală - Serviciul Teritorial București nr. 2498/D/P/2011 din data de 02 februarie 2012, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului D.A.C.,  pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.; aderare și sprijinire a unui grup constituit în scopul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 8 Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen. și complicitate la evaziune fiscală în forma continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

II. În baza art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;

III. În baza art. 228 alin. (4), 6 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

l. Neînceperea urmăririi penale față de numitul P. C o stei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizare a infractorului prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen., aderare și sprijinire a unui grup constituit în scopul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscala și spălare de bani prevăzută și pedepsită de art. 8 Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la spălare de bani în forma continuată prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

În actul de sesizare al instanței s-au reținut în ceea ce îl privește pe inculpatul D.A.C., următoarele:

În fapt s-a reținut că în perioada septembrie 2010 - ianuarie 2011 inculpatul D.A. - Constantin a aderat și sprijinit grupul inițiat și constituit de către martorii denunțători T.E. și D.I.A. în scopul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani, i-a ajutat pe liderii și membri grupului în scopul îngreunării urmăririi penale și i-a sprijinit în săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prin acte de complicitate morală, prin furnizarea de informații confidențiale din Dosarul cu nr. 1643/D/P/2010 instrumentat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, dosar ce s-a aflat în fază de anchetă secretă.

Astfel în perioada mai - iunie 2010 inculpatul, comisar la D.G.P.M.B. - S.I.F. Birou nr. 4, i-a cunoscut pe martorii T.E., D.I.A. și B.L.C. cu ocazia unui control efectuat de o echipă mixtă Polițe - Garda Financiară la societatea la care martorii au avut calitatea de asociați, administratori respectiv asistent manager, respectiv SC C.R.F. SRL Ulterior, pe platforma complexului comercial „S.M.,, unde martorii și-au desfășurat activitatea comercială, T.E., având informații vagi despre posibila existență a unui dosar penal pe numele lui și a societății instrumentat de un anume „P." i-a povestit situația inculpatului. Acesta auzind numele „P.,, i-a comunicat martorului că această persoană a fost șeful prietenului său C.C.Ș., ofițer în cadrul B.C.C.O. București și s-a oferit să se intereseze de acest posibil dosar penal. Ulterior, inculpatul sa întâlnit cu martorii denunțători la sediul societății unde, în condiții de totală conspirativitate, (le-a atras atenția să ascundă telefoanele, comunică prin scrieri pe coli A4) le-a spus faptul că pe numele lor exista un dosar penal, că telefoanele le-au fost ascultate și în consecință să aibă grijă ce vorbesc, că dosarul a vizat societatea lor și activitățile de import mărfuri din Italia sau alte state europene. în aceeași perioadă inculpatul s-a întâlnit separat cu martora B.L.C. în diferite locații căreia i-a comunicat aceleași informații din dosarul penal instrumentat de D.I.I.CO.T. începând cu sfârșitul lunii septembrie 2011 inculpatul a avut întâlniri periodice cu membrii grupării în cadrul cărora le-a explicat gradual stadiul cercetărilor, obiectul dosarului, schema infracțională de achiziții mărfuri prin societăți interpuse, numerele de telefon ascultate, deciziile procurorului de caz, precum și momentele operative ce au urmat în cauză. în toată această perioadă (septembrie 2010-ianuarie 2011) dosarul penal instrumentat de D.I.I.CO.T. s-a aflat în faza anchetei secrete (punerea sub supraveghere a conturilor, interceptarea convorbirilor telefonice, activități de filaj etc). Se reține în rechizitoriu că gradual inculpatul „se apropie" de martora B.L.C. care a devenit principalul membru al grupării cu care acesta s-a întâlnit în scopul furnizării de informații confidențiale din dosarul de urmărire penală. De asemenea, gradual inculpatul a început să obțină foloase materiale sau de altă natură de la membrii grupului, constând în legume și fructe, plata unor cursuri pentru fiica sa minoră la aceeași școală unde învăța și fiul minor al martorei B.L.C.. Inculpatul a legat o relație de prietenie cu martora B.L.C. care a petrecut Revelionul 2010-2011 alături de aceasta, soțul ei, martorul M.D., membru al grupării într-un restaurant din Complexul rezidențial P.V., costul biletului de acces fiind achitat de către martora B.L.C.. în cursul lunii decembrie 2010, ancheta penală desfășurată de către D.I.I.CO.T. s-a apropiat de final. în consecință, inculpatul le-a comunicat data la care s-ar fi efectuat perchezițiile domiciliare și la care ar fi fost reținuți. O prima dată fixată respectiv, 22 decembrie 2010 nu a fost respectată de către anchetatori din motive obiective, momentul fiind amânat. Inculpatul le-a comunicat motivele pentru care acțiunea a fost amânată. Ulterior, în cursul lunii ianuarie 2011, stabilindu-se o nouă dată pentru momentul operativ, respectiv 12 ianuarie 2011, inculpatul le-a comunicat de îndată, atrăgându-le atenția că de această dată planul operativ s-ar fi concretizat, lucru care s-a și întâmplat.

Informațiile oferite au fost de natură să îngreuneze activitatea de urmărire penală, întrucât martorii denunțători au fost mult mai precauți în comunicările efectuate prin intermediul telefoanelor mobile, au efectuat demersuri în scopul obținerii de documente care să asigure o aparență de legalitate pentru societățile fantomă folosite în activitatea infracțională și și-au prestabilit apărări pentru situația în care au fost trași la răspundere de către organele judiciare.

În faza urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: denunț și declarații martor denunțător T.E. (filele 1, 167-169, 314); denunț și declarații martor denunțător D.I.A. (fiele 13, 183-184, 294-295); denunț și declarații martor denunțător B.L.C. (fiele 2-7, 161- 164, 255-256); denunț și declarații martor denunțător M,D, (fila 10, 160, 383); declarație martor B.C.C. (fiele 192-193, 419); declarații inculpat (fiele 222-227, 247, 273, 316-317); declarație martor C.N. (fiele 245, 280-281); declarație martor P.C. (filele 242-244, 416); declarație martor C.C.Ș. (filele 236-241, 268-272, 418); procese-verbale de transcriere a interceptărilor telefonice (fiele 25-33, 409-415); procese-verbale de recunoaștere după planșa foto cu martorii denunțători T.E., D.I.A., B.L.C., M.D. și martorul B.C.C. (fiele 144-159, 176-182,185-191,194-200); înscrisuri (fila 165); proces-verbal ridicare probe scris (fiele 272-276); raport de constatare tehnico-științifică (filele 385-391); listing apeluri telefonice (fila 166); adresa D.I.I.CO.T. și răspuns Vodafone România (fila 282-291); procese-verbale de investigație (filele 20, 120-136, 139-143, 206-207); memory-stick cu imagini din data de 31 decembrie 2010-01 ianuarie 2011 (fii. 16-17) și acte de urmărire penală din Dosarul de baza cu nr. 1643/D/P/2010 (filele 34-119, 424-678).

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, martorii T.E., D.I.A., B.L.C., M.D., B.C.C., C.N., P.C., C.C.Ș., U.I.B. și a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri la cererea inculpatului.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Curtea a reținut, în fapt și în drept, următoarele:

În perioada septembrie 2010-ianuarie 2011, în cadrul unor întâlniri repetate, inculpatul D.A. a furnizat martorilor denunțători B.L.C., T.E., D.I.A. și M.D. informații legate de ancheta penală desfășurată în Dosarul cu nr. 1643/D/P/2010 instrumentat de D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial București, în care aceștia au fost urmăriți penal pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Din declarația inculpatului și a martorilor T.E. și B.L., Curtea de Apel reține că a rezultat că inculpatul i-a cunoscut cu ocazia unui control desfășurat de către o echipă mixtă Poliție - Gardă Financiară. Ulterior, după ce martorul T.E. a menționat că are niște bani blocați și a întrebat dacă inculpatul l-a cunoscut pe un anume „P.", inculpatul a luat legătura cu martorul C. C., prieten al său din copilărie și care avea în lucru respectivul dosar, de la care a aflat informații în legătură cu această anchetă. Ulterior, inculpatul le^a adus la cunoștință martorilor denunțători că pe numele lor a existat un dosar penal instrumentat de D.I.I.C.O.T., că telefoanele mobile le sunt interceptate, atenționându-i să aibă grijă ce vorbesc la telefon.

La una dintre întâlnirile inculpatului cu martorii denunțători în biroul societății SC C.R. SRL din S.M. inculpatul a întocmit o schiță din care a rezultat modul cum ei au lucrat în activitatea comercială, mod ce a constituit obiectul Dosarului cu nr. 1643/D/P/2010, după cum a rezultat din declarațiile martorilor denunțători coroborate cu înscrisul depus la dosar de martora B. (fila 165 dup), cu recunoașterea inculpatului din declarația dată în cursul urmăririi penale - fila 317 vol.I dup „este posibil să fi completat și eu una în încercarea de a afla care este circuitul comercial".

A fost adevărat că raportul de constatare tehnico-științifică administrat în cauză a concluzionat că nu s-a putut stabili dacă înscrisul de mână din cuprinsul schemei a fost sau nu executat de către inculpat dată fiind cantitatea reduse a scrisului în litigiu precum, dinamismului redus de execuție și imitării cu fidelitate a modului de execuție tipografic. Raportul a stabilit, însă, intenția autorului grafic de a-și disimula caracteristicele grafice ale scrisului propriu cu ocazia întocmirii procesului - verbal prin care au fost luate probe de scris (raportul de constatare tehnico-științifica fila 385-391), astfel încât, având în vedere declarația dată în cursul urmăririi penale care a susținut varianta martorilor denunțători, instanța a considerat acest aspect dovedit. Inculpatul a precizat în declarația dată în cursul urmăririi penale că a întocmit această schiță pentru a aflat care a fost circuitul comercial folosit de inculpați în dosarul de evaziune fiscală, dar o astfel de atitudine nu a fost explicabilă în condițiile în care martorii nu au adus nicio completare la informațiile oferite de inculpat, iar ancheta penală a stabilit deja acesta aspect.

Inculpatul i-a mai comunicat martorei B.L., cu care a avut mai multe întâlniri, că a fost vorba despre un dosar penal ce a vizat activitatea societății la care a lucrat, ca principalii suspecți sunt ea și T.E., i-a precizat numerele de telefon care au fost interceptate, momentele operative și datele acestora (inițial acesta trebuia să fie în decembrie 2010), faptul că a fost urmărită de echipe de filaj, precizându-i și autoturismele echipelor de filaj (marca culoare etc ), motivele pentru care operațiunea de ridicare și audiere nu au mai avut loc în decembrie 2012, faptul că a urmat să fie arestată în ianuarie 2011.

Cel mai probabil, reține Curtea de Apel, inculpatul nu a avut acces la date referitoare la modalitatea de supraveghere a inculpaților (marca sau numărul de înmatriculare al mașinilor), întrucât, după cum au arătat martorii P.C., C.N. și C.C., astfel de informații nu au apărut în dosar, fiind cunoscute doar de lucrătorii de poliție care au efectuat supravegherea și de șeful serviciului respectiv. Cu toate acestea, din declarațiile martorilor denunțători (martora B.L., a cărei declarație a fost confirmată de D.I.A., căruia i-a comunicat acest lucru) a rezultat că inculpatul ar fi comunicat astfel de informații, probabil cu intenția de a-i convinge de veridicitatea celorlalte informații furnizate din dosar, a căror realitate a fost, de altfel, confirmată de conținutul dosarului cât și de desfășurarea anchetei (inculpații au fost arestați în luna ianuarie 2011, după ce o acțiune inițială fusese amânată în decembrie 2010 ca urmare a absenței din țară a martorului D.I.A.). Faptul că printre informațiile reale comunicate s-au aflat și unele despre inculpatul nu avea date certe nu a fost de natură a înlătura existența infracțiunii de favorizare a infractorului, ci doar a circumstanțiat contextul în care s-a realizat.

În urma acestor informații, confirmându-li-se faptul că activitatea în calitate de reprezentanți ai SC C.R. SRL a făcut obiectul unui dosar penal, martorii denunțători au avut mai multe întâlniri la care au discutat despre modalitatea în care a urmat să prezinte situația organelor judiciare, după cum a rezultat din declarațiile martorilor B.L. și D.I.A. Totodată, martorii denunțători au folosit numere noi de telefon, continuând, însă, să le folosească și pe cele vechi, toate interceptate de organele de cercetare penală, rezultând interceptări ale unor convorbiri care au fost folosite ca mijloace de probă pentru a se propune și lua măsura arestării preventive a martorilor denunțători, după cum a rezultat din declarațiile date de martorii C.N. și C.C.

Referitor la ultima întâlnire dintre inculpat și martora B., instanța a constatat că în declarația dată de aceasta în cursul urmăririi penale, martora a precizat că a avut loc în jurul datei de 09 ianuarie 2011 (fila 163 dup, dată ce cade într-o zi de duminică potrivit calendarului anului respectiv), pentru ca în fața instanței să precizeze că a fost vorba de ultima duminică înaintea datei la care a fost arestată. Inculpatul s-a apărat invocând faptul că în respectivul sfârșit de săptămână a fost plecat în județul Brașov, la un prieten din copilărie pentru a serba nașterea fiicei sale, aspect confirmat de martorul U.I.B.. Tot acest martor a precizat, însă, că familia inculpatului a părăsit pensiunea la care au fost împreună în jurul orei 14.00 astfel încât inculpatul a avut posibilitatea de a ajunge în București (în 3-4 ore) pentru a se întâlni cu martora B. în fața casei sale, astfel încât proba încuviințată inculpatului nu a fost de natură a infirma declarația dată de martora denunțătoare.

Cu privire la sursa informațiilor oferite inculpat, acesta a confirmat martorei B. că le are de la prietenul sau, fost coleg de generație pe nume „C." (inițial i-a pronunțat prenumele de C., după care îl menționa cu inițialele „C.C.„- martorul C. C.) care a fost șeful polițistului de caz și subordonat al numitului „P." Martorul C. C. a arătat că inculpatul i-a spus că italienii ar fi știut de dosar, dar a precizat că nu i-a dat inculpatului nicio informație referitoare la acest lucru (fila 240 dup, fila 88 d.i.), aspect infirmat, însă, de declarațiile martorilor denunțători (care îl indică drept sursă a informațiilor precizată de inculpatul D.), de caracterul real al informațiilor oferite, ca și de numărul limitat de persoane care aveau acces la aceste informații (procurorul de caz, martorii P. și C. și martorul C., acesta din urmă fiind sigurul care avea o legătură cu inculpatul D.). De altfel, singurul motiv pentru care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală cu privire la acest martor a fost faptul că nu s-a dovedit scopul în care au fost furnizate aceste informații, reținându-se că a lipsit intenția, dar că fapta sa a constituit o gravă abatere disciplinară.

Referitor la foloasele materiale obținute de către inculpat ca urmare a relațiilor formate cu martorii denunțători, instanța a apreciat că astfel de „cadouri" nu au influențat existența infracțiunii de favorizare a infractorului și au fost doar indicii de natură a confirma relația dintre aceștia, precum și un eventual mobil al inculpatului. De altfel, valoarea dovedită a acestor foloase materiale a fost relativ mică: câteva lădițe de fructe și legume, valoarea biletului de participare la petrecerea de Revelion 2010-2011 desfășurată în Complexul „P.V.", atât acestuia, cât și fiicei sale minore.

Cu privire la folosul obținut de către inculpat ca urmare a achitării de către martora B.L. a valorii mai multor cursuri gen workshop la o școală privată pentru fiica acestuia minoră, instanța a apreciat că acest aspect a fost infirmat de înscrisul emis de C.D.P.A. (fila 47 d.i.) din care a rezultat că fiica inculpatului a participat la un singur workshop, oferit participanților cu titlu gratuit.

Contactele dintre martorii denunțători și inculpat, recunoscute, de altfel de acesta din urmă, au fost confirmate și de listingul convorbirilor telefonice purtate de pe telefonul personal al martorei B.L., listing ce a cuprins și datele unor apeluri efectuate în data de 07 octombrie 2010 cu inculpatul D.A.C., (fila 166 dup), ca și de listingul telefonic depus de inculpat la dosarul instanței, precum și de convorbirile telefonice interceptate dintre inculpat și martora B..

Inculpatul a recunoscut că a avut contacte cu martorii denunțători, dar a arătat că a făcut acest lucru la solicitarea martorului C.C. care a dorit să știe ce amănunte cunosc aceștia cu privire la ancheta penală, aspect susținut și de către acest martor. Instanța a apreciat că această susținere a fost făcută pro-causa de inculpat, în scopul sustragerii de la urmărire penală și respectiv, în baza relației de prietenie veche de 30 de ani de către martor și nu a fost confirmată de niciun alt mijloc de probă administrat în cauză. în condițiile în care martorii denunțători a infirmat acest aspect, iar inculpatul nu a obținut de la aceștia nici un fel de informație relevantă (faptul că martorii denunțători ar fi știut de existența unui dosar penal lucrat de D.I.F. și nu de B.C.C.O. nu era de natură a influența prea mult situația în condițiile în care știau că sunt cercetați pentru evaziune fiscală ca urmare a importului de marfă intracomunitară), dar a continuat să se întâlnească cu aceștia. O astfel de investigație în afara cadrului formal nu a fost plauzibilă în condițiile în care nici inculpatul și nici martorul C. nu au comunicat acest aspect martorului P. (șeful martorului C.) și nici procurorului de caz, iar inculpatul nu a avut încuviințarea niciunuia pentru a desfășura activități investigative în respectivul dosar, lucrat de o structură judiciară din care nu a făcut parte.

Inculpatul a încercat să susțină că a făcut aceste investigații fără autorizarea procurorului în temeiul atribuțiilor de serviciu, așa cum a rezultat din fișa postului (fila 53 d.i.). Din acest înscris a rezultat, într-adevăr, că inculpatul a avut îndatorirea de a organiza și desfășura activități informativ-operative pentru obținerea de date și informații necesare documentării activității infracționale ale persoanelor suspecte că pregătesc comiterea de infracțiuni în domeniul financiar (în dosarul de evaziune fiscală faptele erau deja săvârșite) și de a colabora cu ofițerii din cadrul celorlalte Birouri din SIF, acordând sprijin, după caz, și structurilor teritoriale, dar, desigur, aceste obligații trebuie îndeplinite doar în limitele cadrului legal, în dosarele care îi sunt repartizate și cu încuviințarea șefului biroului. în plus, inculpatul a fost un ofițer de politie care a avut cunoștință că dosarul respectiv a fost în ancheta proprie a procurorului, astfel încât, nu a putut efectua acte de urmărire decât în baza unei delegări. De altfel, chiar inculpatul a precizat că a fost singura dată când a desfășurat astfel de activități investigative, astfel încât această apărare a fost înlăturată de către instanța de judecată, nefiind confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză.

Totodată, inculpatul a justificat întâlnirile cu martora B.L. ca având scopul de a-și găsi o locuință, întrucât a dorit să se mute, astfel încât a luat legătura cu administratorul complexului rezidențial în care a locuit martora, aspect confirmat de aceasta. Desigur, discutarea unor aspecte corelative activității ce are caracter infracțional nu a fost de natură a exclude faptul că în cadrul întâlnirilor respective inculpatul a furnizat date din dosarul penal. De altfel, inculpatul ar fi trebuit să se abțină de la folosirea acestei martore pentru intermedierea unei tranzacții imobiliare, despre care a știut că este implicată în activitatea judiciară a colegului său, martorul C., în calitate de învinuit, cel puțin în temeiul unor considerații deontologice.

De altfel, declarațiile inculpatului nu au fost consecvente sub toate aspectele (după ce în cursul urmăririi penale a arătat că este posibil ca el să fi întocmit schița cu circuitul comercial folosit de martorii denunțători la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în fața instanței a precizat că nu a fost el cu certitudine, cu privire la modalitatea de inițiere a contactelor și a primelor informații aflate are mai multe variante) și nici nu s-a coroborat sub anumite aspecte cu cele ale martorului C.C., singur care a susținut varianta sa, implicat în cauză, atât ca urmare a relației de prietenie cu inculpatul cât și a calității sale de învinuit și în privința căruia procurorul a reținut că a transmis inculpatului informațiile din dosar (astfel, inculpatul arată că martorul C. i-a spus că îl bănuiește pe P. de scurgeri de informații, sau că P. a fost iritat de vizitele numeroase pe care inculpatul le făcea martorului C., aspecte infirmat de martor; deși inculpatul a arătat că urmare a cererii lui T.E. l-a întrebat pe C.C. de dosarul respectiv, C. C. a precizat că întrebarea inculpatului s-a referit la „italieni" precum și la faptul că aceștia știu de existenta unui dosar și nicidecum la T.E., că inculpatul i-a spus ca italienii știu de dosar și ca aceasta informație o are de la B.L.C.; martorul a arătat că din dorința de nu strica finalitatea dosarului și de a obține date suplimentare l-a rugat să nu vorbească cu B.L.C. despre dosar, iar pe de alta parte daca mai afla alte aspecte de interes pentru dosar să i le spună, dar inculpatul s-a întâlnit cu martora denunțătoare în repetate rânduri contrar celor solicitate de C.C., inculpatul recunoaște că a primit de la C. mai multe informații, inclusiv schema infracțională, în timp ce martorul neagă că i-ar fi furnizat vreo informație din dosar, inculpatul susține că B.L.C. i-ar fi spus că îl cunoaște pe „C." în timp ce martorul neagă acest lucru).

Față de aceste neconcordanțe, Curtea de Apel a înlăturat apărarea inculpatului, apreciind că nu a fost susținută de aspecte de fapt ce au rezultat din celelalte mijloace de probă administrate în cauză. La soluționarea cauzei, instanța a avut în vedere și faptul că martorii denunțători au putut beneficia de un tratament sancționator mai blând în urma formulării denunțurilor și cooperării cu organele judiciare, astfel încât, apreciind că a fost posibil că implice o doză crescută de subiectivism, a luat în considerare declarațiile acestora, doar în măsura în care s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În drept, fapta inculpatului D.A., constând în aceea că i-a ajutat pe infractorii B.L.C., T.E., D.I.A. și M.D. prin furnizarea de informații legate de ancheta penala desfășurată în Dosarul cu nr. 1643/D/P/2010 instrumentat de D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial București, în care aceștia au fost urmăriți penal pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii a constat în ajutorul dat de inculpat prin furnizarea de informații referitoare la ancheta penală ce ia vizat pe martorii denunțători care aveau la acea dată calitatea de învinuiți, fiind începută urmărirea penală la 25 august 2010. Ajutorul a fost dat în lipsa unei înțelegeri stabilite înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii în scopul de a se întârzia sau împiedica urmărirea penală a martorilor denunțători. Urmarea imediată a faptei a constat într~o stare de pericol pentru relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și urmare rezultă ex re, fiind vorba de o infracțiune de pericol.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă în sensul dispozițiilor art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. Inculpatul a avut reprezentarea faptelor, a consecințelor antisociale și și-a dat seama, având în vedere calitatea și experiența sa de ofițer de poliție judiciară, că informațiile transmise de el au fost de natură a avea ca efect o împiedicare sau întârziere a urmăririi penale, urmarea apărând ca inevitabilă din momentul săvârșirii elementului material. Totodată, inculpatul a știut că furnizează informațiile unor infractori, respectiv unor persoane implicate în activitatea judiciară, cunoscând existența dosarului, după cum a și recunoscut.

Infracțiunea s-a consumat în momentul furnizării informațiilor, pentru existența infracțiunii neavând relevanță dacă acest scop a fost atins sau nu (în cauza având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, martorii C. și C. au precizat că acțiunea din ianuarie 2011 a fost un succes și s-a finalizat cu arestarea preventivă a martorilor denunțători, neexistând probe certe din care să rezulte că obținerea informațiilor de la inculpatul D. a dus efectiv la vreo întârziere a desfășurării urmăririi penale).

Faptul că martorii denunțători nu au fost încă trimiși în judecată nu a avut influență asupra existenței infracțiunii de favorizare a infractorului, fiind suficient ca persoana care a primit ajutorul să fie implicat în activitatea judiciară în calitatea de autor, complice sau instigator la săvârșirea unei infracțiuni.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru furnizarea de informații din același dosar penal martorilor denunțători în perioada sfârșitul lunii septembrie 2010 - ianuarie 2011, ajutându-i, astfel, la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și sprijinind gruparea infracțională constituită în scopul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală. S-a reținut în rechizitoriu că inițial informațiile au fost oferite fără o înțelegere prealabilă cu infractorii în scopul zădărnicirii sau îngreunării urmăririi penale, iar la acel moment martorii denunțători epuizaseră o parte a activității infracționale. După acest moment martorii denunțători și-au continuat activitățile infracționale cu ajutorul unei alte grupări din București (gruparea S.A.M.I.), fapt cunoscut și comunicat inculpaților de către inculpatul D.A.C., apreciindu-se că astfel, activitatea infracțională a făptuitorului s-a tradus atât în aderare la grup și sprijinire a acestuia cât și în acte de complicitate morală la infracțiunea obiect al grupării - evaziune fiscală.

Complicitatea este definită de art. 26 C. pen. ca fiind fapta aceluia care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Esențial pentru a diferenția infracțiunea de favorizare a infractorului de cea de complicitate la evaziune fiscală a fost momentul la care s-a oferit ajutorul și s-a intervenit acordul de voință: înainte sau în timpul comiterii infracțiunii, respectiv după comiterea acesteia în cazul favorizării infractorului astfel încât ajutorul dat a putut privi o infracțiune în desfășurare, respectiv una consumată.

Prin urmare, dacă ajutorul dat de inculpat a constat în informații referitoare la activitatea infracțională epuizată (septembrie 2010), activitatea sa s-a circumscris unei infracțiuni de favorizare a infractorului, iar dacă s-a referit la activitatea infracțională în desfășurare (septembrie 2010-ianuarie 2011, perioadă în care martorii denunțători folosesc alți intermediari pentru sustragerea de la plata taxelor la bugetul de stat prin folosirea aceluiași tip de mecanism financiar), activitatea infracțională s-a circumscris unei complicități la infracțiunea de evaziunea fiscală dacă au fost îndeplinite toate condițiile de existență ale acestei forme de participație.

Pentru a exista participația penală sub forma complicității ar fi trebuit îndeplinite următoarele condiții: săvârșirea de către martorii denunțători a unei fapte prevăzute de legea penală (evaziunea fiscală), săvârșirea unor acte de sprijin material sau moral care să nu realizeze elementul material al infracțiunii, săvârșirea actelor cu intenție, acordul de voință.

Din. conceptul complicității a rezultat că activitatea complicelui ar fi trebuit să aibă caracter real și efectiv, în sensul că nu a fost suficient ca activitatea de ajutorare sau înlesnire să fie oferită altui participant, de regulă autor, ci a mai fost necesar ca ea să fi fost folosită de autorul faptei. Așadar, ajutorul dat, dar nefolosit de autorul săvârșirii faptei nu a putut avea o semnificație penală, cât timp contribuția oferită de complice nu a servit și nu a fost integrată în procesul dinamic și cauzal al săvârșirii faptei. Totodată, informațiile oferite de către inculpat ar fi trebuit să fie de natură a-i ajuta pe martorii denunțători la săvârșirea infracțiunii fie material, fie prin întărirea rezoluției infracționale.

Sub aspectul laturii subiective, actele de complicitate ar fi trebuit săvârșite cu intenție directă sau indirectă, iar complicele să aibă reprezentarea acțiunii pe care a comis-o autorul și a urmărilor ei, precum și a împrejurării că actul de complicitate contribuie la săvârșirea faptei, intenție existentă în baza unui acord de voință între participanți. Prin urmare, ambii participanți a trebuit să își reprezinte atât propriile activități infracționale, cât și legăturile realizate între ei în cadrul cooperării lor.

În prezenta cauză, martorii denunțători au declarat că nu au luat în serios informațiile oferite de inculpat și că nu l-au perceput niciodată ca făcând parte din grup: martora B.L.: „Nu l-am perceput pe inculpat ca făcând parte din grupul nostru sau ajutându-ne. Nu s-a schimbat nimic în modalitatea de înregistrare contabilă în urma discuțiilor cu inculpatul", martorul D.I.: „Nu l-am perceput niciodată pe inculpat ca făcând parte din grupul nostru sau că ne-a ajutat prin informațiile furnizate în legătură cu dosarul; de altfel, nici nu am crezut că sunt adevărate.", martorul B.C.C.: „Eu personal nu am crezut informațiile date de inculpat", martorul M.D.: „Nu am luat nicio măsură de precauție în urma aflării adevărului, am considerat că nici nu sunt reale", martorul T.E.: „Nu l-am perceput niciodată pe D. ca făcând parte din afacere (...) inițial nici nu credeam că informațiile date de inculpat sunt reale". De altfel, interceptările telefonice au confirmat că informațiile oferite de inculpat nu au fost luate în serios de martori

Lipsa unei modificări cu privire la modalitatea de acționare a martorilor denunțători ca urmare a informațiilor furnizate de inculpat a fost confirmată și de declarațiile martorului C.N.: ,,(...) începând cu august 2010 mi se părea că martorii denunțători vorbeau mai puțin la telefon, ulterior mi-am dat seama că făceau acest lucru în funcție de momentele plăților. în jurul datei la care Sami a fost arestat, în noiembrie 2010, B.L. și M.D. și-au schimbat numerele de telefon, folosind cartele care, de asemenea, au fost interceptate (...) ei vorbeau în continuare la telefon și nu aveau comportamentul unor persoane care știau că sunt cercetate".

Prin urmare, nu s-a constatat că martorii denunțători și-au schimbat modalitatea de săvârșire a faptei de evaziune fiscală în urma informațiilor oferite de inculpat (știau că sunt blocate conturile Kappo Shopping de la reprezentanții acestei societăți, astfel încât au apelat la alți intermediari și ca urmare a unei modalități de operare care putea fi folosită cu aparență de legalitate o anumită perioadă de timp, modalitate confirmată de martorii C. și C., deci nu ca urmare a informațiilor primite de la inculpat care a aflat ulterior că erau folosiți alți intermediari, după ce au fost extinse cercetările cu privire la aceste fapte) și nici o întărire a rezoluției infracționale care să se manifeste printr-o accentuare a activității infracționale.

Astfel, în timp ce pentru existența infracțiunii de favorizare a infractorului nu a fost esențial să se fi realizat efectiv scopul întârzierii sau împiedicării urmăririi penale, pentru existența complicității la infracțiunea de evaziune fiscală, inculpatul ar fi trebuit să furnizeze informații, considerate reale și care să-i fi ajutat efectiv pe martorii denunțători, material sau moral, la săvârșirea acestei infracțiuni, fiind necesar și ca toate persoanele implicate să aibă reprezentarea faptului că sunt animate de aceeași voință comună de a conlucra pentru a săvârși fapta prevăzută de legea penală, aspecte care nu rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză.

Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. (de fapt, textul din legea specială doar trimite la dispozițiile generale C. pen. atunci când nu sunt întrunite condițiile de existență ale unui grup infracțional organizat, nefiind necesară menționarea sa în încadrarea juridică a faptei), a fost necesar a se dovedi că inculpatul D., prin furnizarea informațiile din dosarul penal, referitoare la desfășurarea anchetei, a sprijinit o asociere constituită de martorii denunțători în vederea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.

Prin urmare, inculpatul ar fi trebuit pe de o parte să aibă reprezentarea faptului că martorii denunțători au acționat ca o grupare în care rolurile au fost clar împărțite, pe o perioadă mai mare de timp și pe de altă parte că informațiile furnizate de el au fost folosite în mod efectiv la sprijinirea activității acestora în vederea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală. Deși inculpatul a avut informații generale cu privire la modalitatea de acțiune a martorilor denunțători prin intermediul martorului C., din probele administrate în dosar nu a rezultat cu certitudine că acesta ar fi avut cunoștință de organizarea unui grup și de împărțirea rolurilor între ei și nici că ar fi existat un acord de voință între inculpat și membrii grupului din care să fi rezultat că toate persoanele implicate au acționat în vederea susținerii asociației care ar fi avut ca scop comiterea evaziunii fiscale.

În raport de considerentele arătate, instanța a apreciat că se impune achitarea inculpatului sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 323 C. pen. și de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu au fost îndeplinite toate condițiile de existență ale acestor infracțiuni. Instanța a apreciat că temeiul achitării nu a putut fi cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., așa cum a solicitat inculpatul, întrucât modificarea adusă realității înconjurătoare a existat prin acțiunea acestuia de a furniza informații referitoare la ancheta penală, dar ea nu s-a concretizat într-o activitate de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală sau de sprijinire a unei asocieri constituite în vederea săvârșirii acestei infracțiuni.

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.: dispozițiile părții generale a C. pen. (condițiile răspunderii penale, formele de vinovăție), limitele de pedeapsa stabilite în C. pen., gradul de pericol social (în raport de gravitatea faptei ce rezultă din calitatea inculpatului de ofițer de poliție judiciară, reprezentant al unei instituții publice extrem de importante, calitate în care avea obligația de stricta respectare a legii și de asigurare a respectării legii, investit cu încredere din partea societății care se așteaptă la protecție din partea sa, de faptul că fapta a fost comisă prin acte repetate, că dosarul cu privire la care au fost furnizate informațiile avea ca obiect infracțiuni economice grave), circumstanțele personale ale inculpatului (inculpatul este căsătorit, are doi copii minori în întreținere, nu are antecedente penale, este polițist de carieră).

În raport de gravitatea faptelor instanța a apreciat că nu s-a impus coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege în urma aplicării unor circumstanțe atenuante, buna conduită anterior săvârșirii faptelor fiind avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei.

Totodată, instanța a apreciat că gravitatea faptei a impus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim închis, pentru ca inculpatul să suporte în mod direct consecințele actului său antisocial, dar și pentru asigurarea scopului prevenției speciale, astfel încât atât inculpatul, cât și ceilalți reprezentanți ai poliției să înțeleagă că astfel de fapte sunt grave și nu au fost tolerate într-o societate democrată în care colectivitatea a avut așteptarea de a fi protejată de reprezentanții legii prin respectarea strictă a normelor legale și prin aducerea în fața justiției a celor vinovați de săvârșirea de infracțiuni.

Curtea, în baza art. 264 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.A.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, apreciind că o astfel de pedeapsă a fost de natură a corespunde scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita profesia de polițist) C. pen. după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Instanța a apreciat că, deși infracțiunea nu a avut conotații electorale, ca urmare a gravității faptei și calității inculpatului de ofițer de poliție judiciară, s-a impus a se restrânge dreptul acestuia de a participa la desemnare autorității legislative, urmând a fi aplicabilă și teza I a art. 64 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din analiza înscrisurilor de la dosar a rezultat că prin ordonanța nr. 222 din data de 10 decembrie 2011 ora 17.55 inculpatul D.A.C. a fost reținut pe o perioada de 24 de ore de către D.I.I.CO.T.- Serviciul Teritorial București începând cu data de 10 decembrie 2011 ora 17.55 și până la data de 11 decembrie 2011 ora 17.55 (fila 229-230).

La data de 11 decembrie 2011 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis cererea D.I.I.CO.T. și a emis mandatul de arestare nr. 78/UP prin care a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.A.C. pe o perioada de 29 de zile începând cu data de 11 decembrie 2011 și până la data de 08 ianuarie 2012 inclusiv (fila 367-377).

Măsura a fost prelungită și menținută de către instanța de judecată la primirea dosarului și pe parcursul judecății, în temeiul art. 300

1

și art. 300

2

C. proc. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului în baza M.A.P. nr. 78/UP din 11 decembrie 2011 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, instanța apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu s-au schimbat și au impus în continuare privarea de libertate a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția din 10 decembrie 2011 lăzi.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 de lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 180 din data de 27 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și inculpatul D.A.C.

Ministerul Public a criticat sentința în temeiul art. 385

1

pct. 1 lit. c) C. proc. pen., art. 385

9

pct. 9, 14 și 18 C. proc. pen., art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Un prim motiv de nelegalitate se arată în motivele de recurs vizează greșita achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Recursul arată că în considerentele sentinței nu sunt cuprinse motivele pe care se întemeiază soluția de achitare, iar lipsa motivării atrage desființarea în totalitate a hotărârii și trimiterea acesteia spre rejiidecare.

De asemenea Ministerului Public arată că judecătorul s-a limitat la a prelua conținutul rechizitoriului fără a efectua o analiză a materialului probator, fără a preciza motivul pentru care au fost înlăturate probele care susțineau vinovăția, fără a se preciza care anume au fost înlăturate. Motivarea instanței în sensul că inculpatul nu a avut reprezentarea aderării la un grup infracțional nu rezistă unei analize a materialului probator. Se susține că s-a reținut în cauză existența unui grup infracțional simplu ca formă a criminalității organizate. Inculpatul, fiind polițist în cadrul S.I.F. cunoștea că nu are competența de a investiga cauze de criminalitate organizată, și a avut reprezentarea că există un grup infracțional precum și mecanismul acestuia. Totodată, nu poate fi reținută nici împrejurarea că inculpatul ar fi furnizat doar informații cu caracter general, în condițiile în care celelalte persoane acuzate au cunoscut când aveau loc descinderile și faptul că erau supravegheați operativ. Mai arată că nu are relevanță nici împrejurarea că martorul denunțător nu l-a perceput pe inculpat ca membru al grupului. Lipsa acordului de voință dintre inculpat și martorul denunțător, este în opina parchetului un argument juridic fals, acordul de voință fiind specific coautoratului și nu complicității sau sprijinirii unui grup infracțional.

În ceea ce privește achitarea inculpatului pentru complicitate morală la infracțiunea de evaziune fiscală, se susține că în mod greșit s-a reținut lipsa acordului de voință, instanța analizând în mod superficial materialul probator.

O altă critică adusă soluției instanței de fond o constituie greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea de favorizare a infractorului. Ministerul Public arată că nu s-a avut în vedere natura infracțiunii, modalitățile concrete ale comiterii faptelor, calitatea inculpatului de comisar de poliție, ceea ce denotă un pericol social sporit. în opinia Parchetului aplicarea unei pedepse de un an nu este îndestulătoare, impunându-se o pedeapsă spre maximul special cu executare în regim de detenție.

Pentru motivele invocate, soluția solicitată de Parchet este trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În subsidiar, se solicită Înaltei Curți, să admită recursul, să caseze sentința atacată și prin rejudecare să pronunțe o hotărâre de condamnare în limitele arătate.

În recursul inculpatului se solicită casarea în parte a sentinței penale nr. 180 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel București și rejudecând în fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. să se dispună achitarea acestuia pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.

Apărarea arată că din analizarea declarațiilor martorei Băjenaru Liliana, rezultă că niciuna dintre presupusele informații furnizate de către inculpat nu era de natură a corespunde scopului pentru care legea penală a incriminat această infracțiune. Totodată, apărarea consideră că întregul material informativ putea fi obținut de către martorii denunțători din dosarul de urmărire penală întocmit pe numele lor, deoarece denunțurile în cauză sunt formulate la un an de la presupusele fapte, timp în care martorii denunțători au fost arestați, au avut contact cu actele de urmărire, fiind formulate denunțuri pentru a beneficia de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă.

Mai arată apărătorul că din analizarea materialului probator rezultă dubii cu privire la aceste declarații. Astfel, s-a reținut că inculpatul ar fi comunicat martorei menționată anterior că telefonul îi este ascultat, însă este ilogic ca inculpatul să o contacteze pe telefonul personal în aceste condiții; totodată de ce s-ar fi întâlnit cu denunțătorul inculpatul, știind că este urmărit, dacă nu în scopul tocmai de a-și ajuta colegul în ancheta sa, de a obține informații; tot în același scop s-a desfășurat și întâlnirea din luna octombrie când se reține că inculpatul le-ar fi întocmit o schiță cu privire la modul în care aceștia își desfășurau activitatea infracțională, ori această schiță, în mod evident, era întocmită pentru ca inculpatul să se lămurească cu privire la un mecanism de evaziune fiscală.

În ceea ce privește lipsa unei delegări pentru a efectua culegerea de informații, apărarea arată că această obligație generală rezultă din însăși fișa postului inculpatului. Inculpatul nu avea cum să fie sursa scurgerilor de informații din dosarul de urmărire penală pentru că nu avea acces la aceste informații, fapt confirmat și de martorul C.C.

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și de către inculpatul D.A.C. împotriva sentinței penale nr. 180 din data de 27 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, instanța urmează să le respingă ca nefondate pentru următoarele considerente:

Hotărârea Curții de Apel respectă dispozițiile legale atât ca formă căt și ca fond, iar criticile formulate cu privire la modul de redactare hotărârii și cele referitoare la evaluarea probelor sunt neîntemeiate.

Sentința pronunțată cuprinde atât acuzațiile formulate de către Ministerul Public cât și faptele, respectiv probele pe care instanța își întemeiază soluția pronunțată. Curtea a evaluat probatoriul în considerentele expuse la pag. 171 verso-174 dosar de fond, analiza conținutului infracțiunilor la pag. 174-175, sancțiunea la pag. 175 verso. Având în vedere motivarea instanței de fond cu privire la fiecare dintre aspectele de fapt și de drept cu care a fost sesizată prin Rechizitoriu, critica formulată în recursul Ministerului Public apare ca lipsită de fundament.

Ministerul Public a mai învederat lipsa de originalitate a motivării instanței care preia faptele descrise în Rechizitoriu. în evaluarea caracterului echitabil al procedurii desfășurate în fața instanței de fond se are în vedere existența unei motivări a instanței pentru fiecare dintre probleme supuse judecății, cu privire la probele pe care le reține și pe care le înlătură cu privire la consecința probatoriului asupra vinovăției, cu privire la cuantumul sancțiunii pe care urmează să o aplice în cazul în care reține vinovăția persoanei acuzate, iar nu originalitatea motivării. în cauză există aprecierea proprie a instanței de fond cu privire la acuzație, iar motivarea concluziei la care ajunge curtea de apel este consecventă cu probele administrate.

Instanța de recurs va analiza atât criticile apărării cu privire la reținerea vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului căt și criticile Ministerului Public cu privire la achitarea pronunțată de către instanța de fond,