ÎCCJ, Decizia nr. 206/2011

Asupra recursului de

față,

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1064

din 15 iulie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control

judiciar formulată de inculpatul C.M., cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare statului.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că admiterea, la acel

moment procesual, a unei asemenea cereri nu este oportună, deoarece s-ar putea

compromite buna desfășurare a procesului penal, față de stadiul procesual și

complexitatea cauzei, avându-se în vedere și modalitatea și împrejurările în

care există indicii că au fost comise faptele, calitatea inculpatului, numărul

actelor materiale ce demonstrează pericolul pe care lăsarea sa în libertate

l-ar aduce ordinii de drept, o reacție mai blândă în atari situații putând crea

un sentiment de neîncredere în capacitatea de reacție a organelor judiciare.

S-a mai constatat că garanțiile personale și cele prevăzute de art. 160

2

alin. (3) C. proc. pen., nu sunt de natură a înlătura pericolul pe care îl

reprezintă lăsarea inculpatului în libertate.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul.

În dosarul cauzei a

fost întocmit un referat din care rezultă că prin încheierea penală nr. 185 din

18 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători

a fost admis recursul inculpatului C.M., casată încheierea nr. 1026 din 11

iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și respinsă

propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive față de acesta. Prin

aceeași încheiere, în baza art. 145

1

alin. (1) raportat la art. 145 alin.

(1) C. proc. pen., s-a instituit față de inculpat măsura preventivă a obligării

de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile.

La termenul de

judecată din data de 17 august 2011, inculpatul, personal, a declarat că

dorește să retragă recursul promovat.

Asupra cererii de

retragere a recursului, Curtea reține următoarele:

Conform art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs potrivit art. 368 și pot

retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în

mod corespunzător.

Potrivit art. 369 C.

proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre

părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută

personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare

de deținere, printr-o declarație consemnată într-un proces-verbal, de către

conducerea locului de deținere.

Față de cele mai sus

arătate, având în vedere și faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

dispozițiile legale menționate, dispoziții aplicabile și în cazul retragerii

recursului, în sensul că prezent în instanță, inculpatul și-a exprimat expres

voința de a retrage recursul promovat în cauză urmează a se lua act de această

cerere și a se dispune în consecință, potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

Potrivit dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul

apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, va fi avansată

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de inculpatul C.M. împotriva încheierii nr. 1064 din 15

iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 5816/1/2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 august 2011.