ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 135/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 135/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel București, secția

I

penală, prin sentința penală nr. 308 din 5 octombrie 2010, în baza

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții

P.N.I. și P.M.S., împotriva rezoluției din 21 iunie 2010

emisă în dosarul nr. 1199/11-2/2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut

că la 21 iunie 2009,

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București a dispus, prin rezoluție,

începerea urmăririi penale față de C.C.A., avocat

în Baroul

București, sub aspectul

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) din același

cod, aceasta

pentru că cel în cauză a falsificat contractele de asistență juridică

nr. 014 din 13 aprilie 2005 și nr. 015 din 16

aprilie 2005 (V.V. și

S.N. și S.S.), pe care Ie-a utilizat în dosarul

nr. 13571/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

La 14 mai 2010, s-a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptei, în două

infracțiuni,

prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din

același

cod.

La 13 februarie 2008, P.N.I. și P.M.S. s-au

adresat cu plângere Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sectorului 6 București,

cerând

începerea urmăririi penale în contra respectivului avocat, atât pentru

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cât

și pentru infracțiunea de

calomnie,

prevăzută de art. 206 C. pen., ei arătând că avocatul a

falsificat cele două contracte de asistență

juridică, Ie-a utilizat în dovedirea

pretențiilor civile în cauza ce se

afla în apel și în care el avea calitatea

procesuală

de parte civilă, petenți fiind, la acea dată, inculpați pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 182 și de art. 180 alin. (2) C. pen.

Aceeași petenți au mai susținut că avocatul

învinuit a făcut afirmații

calomnioase

la adresa lui P.N.I. constând în aceea că prin

declarațiile date la sfârșitul judecării cauzei, reproduse ca atare în

două ediții ale

ziarului

„Cancan", respectiv la 6 decembrie 2007 și 19 decembrie 2007.

Astfel, în ediția din 6 decembrie 2007, sub

titlul „Manevre în procesul cu

avocatul

C.", cântărețul este acuzat de „blaturi cu procurorii", învinuitul

declarând: „...de când profesez, nu am mai

întâlnit așa ceva. Dacă parchetul l-a

trimis

în judecată, înseamnă că îl consideră vinovat și trebuie să ceară

condamnarea la închisoare. Este aberant. Cred că

P. a făcut blat cu

procurorii",

iar în ediția din 19 decembrie 2007, sub titlul „Logoree - cântărețul,

în convorbirea cu un prieten, l-a dat de gol ... a

primit 1 an și 6 luni închisoare

cu

suspendare în procesul cu avocatul bătut în bar și a subliniat că în decizia

judecătorilor a cântărit și o notă depusă de SRI chiar înainte de pronunțare

... cântărețul se laudă la telefon că l-a călcat în picioare pe C. ...".

În fapt,

petenții fuseseră trimiși în judecată prin rechizitoriul din 8

noiembrie 2006 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sectorului 6 București,

sub

aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare corporală gravă și de lovire sau

alte violențe, prevăzute de art. 182 C. pen. și de

art. 180 alin. (2) din

același cod,

părți vătămate fiind C.C.A. și D.A. La

12

septembrie 2007, C.C.A. a precizat că se constituie parte

civilă cu suma

de 330 000 lei, compusă din 100 000 lei daune materiale și

230 000 lei daune morale. Pentru dovedirea

acestora, avocatul, printre altele, a

uzat de cele două contracte de

asistență juridică.

La 17 decembrie 2007, prin sentința penală nr.

836 a Judecătoriei

Sectorului 6 București, cei doi au fost condamnați la

câte 1 ani și 6 luni

închisoare și obligați,

în solidar, la plata sumei de 20 000 lei daune morale

pentru partea

civilă C.C.A.

Actele premergătoare și cercetarea judecătorească

au constatat că falsificarea contractului de asistență juridică nr. 014 din 13

aprilie 2005, prin

modul concret de

săvârșire, precum și relativ la urmarea produsă, nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni,

sancțiunea administrativă fiind legală.

Privind cel de-al doilea contract de asistență

juridică, nr. 015 din 16 aprilie

2005,

nu s-a stabilit, dincolo de orice dubiu, că semnătura atribuită lui S.G.

ar fi fost executată de avocat, probele atestând

că a fost realizată de

mama lui S.N.,

ambii pârâți în cauza în care fusese ales avocatul.

Analizându-se legislația proprie avocaturii, s-a

susținut că atunci când

avocatul și

persoana care l-a ales convin, o terță persoană poate fi beneficiarul

serviciilor de asistență juridică dacă acel terț,

acceptă, chiar și tacit, încheierea

contractului.

Totodată, în accepțiunea textului incriminator,

art. 290 C. pen. nu

realizează

conținutul infracțiunii fapta comisă cu acceptul titularului pentru că nu

se produce o alterare a înscrisului, deci fapta,

astfel cum a fost descrisă, nu

întrunește elementele constitutive.

Privind infracțiunea prevăzută de art. 206 C.

pen., din probatoriul administrat nu a rezultat că avocatul ar fi declarat

respectivului cotidian așa cum

s-a tipărit.

Împotriva sentinței, în termenul legal, petenții

au declarat recursuri,

acestea

nefiind motivate nici în scris și nici oral, petenții, legal citați astfel cum

au indicat, respectiv la domiciliul ales, cabinet

avocat T.B.,

neprezentându-se în instanța de recurs.

În aceste

condiții, recursurile vor fi examinate în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.

Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele

ce se vor dezvolta.

Este de amintit, cu preeminență, că soluționând

plângerea, instanța, în

conformitate

cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., v

erifică

rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului cauzei,

precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Astfel, pentru a dispune scoaterea de sub urmărire

penală și aplicarea

sancțiunii cu

caracter administrativ a amenzii în cuantum de 800 lei sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290

C. pen. (privind falsificarea contractului de asistență juridică nr. 014

din 13 aprilie 2005) temeiul legal fiind

dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la

art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., art. 18

1

C. pen.,

precum și scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul aceleiași infracțiuni

(art. 290 C. pen.

) privind

falsificarea contractului de asistență juridică nr. 015 din 16

aprilie 2005 [temei legal art. 11 pct. 1 lit. b),

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

], neînceperea urmăririi penale

pentru infracțiunea de

calomnie, prevăzută

de art. 206 C. pen. [art. 228 alin. (6), raportat la art.

10 lit. c] C. proc. pen.], actele premergătoare au

reținut că

V.V. nu a avut cunoștință

despre contractul în discuție, nu l-a

semnat,

nu l-a angajat pe avocatul C.C.A., semnătura

executată este diferită de a sa, iar S.N., la 16 aprilie 2005, a

încheiat

contractul de asistență

juridică și l-a semnat și pentru fiul său, S.G.

Privind infracțiunea de calomnie, prevăzută de

art. 206 C. pen.,

materialul probator

a evidențiat că avocatul, în luna decembrie 2007, a fost

contactat de un reporter al cotidianului

„Cancan", acesta s-a interesat în legătură

cu desfășurarea procesului penal în care el era parte vătămată, dar

fraza

apărută nu îi aparține, declarațiile fiindu-i distorsionate.

În materia analizată, respectiv plângere

împotriva actului procurorului,

actele

premergătoare efectuându-se conform art. 224 C. proc. pen. pentru începerea

urmăririi penale, ele sunt limitate la scopul lor, acela de

a completa informațiile pentru a le aduce la

nivelul unor constatări care să

determine

începerea urmăririi penale, de a verifica informațiile deținute,

confirmând sau infirmând concordanța acestora cu

realitățile faptice ale cauzei

și,

după caz, de a fundamenta convingerea referitoare la soluția de neurmărire

penală,

scoatere de sub urmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.

În cauză, există cazuri de împiedicare a urmăririi

penale (sau punere în

mișcare a

acțiunii penale), respectiv soluția scoaterii de sub urmărire penală,

aplicarea unei amenzi administrative, neîncepere

a urmăririi penale [art. 10 lit. d)

sau

art. 10 lit. c) C. proc. pen.] astfel cum în mod legal și

temeinic a reținut și instanța sesizată cu

plângerea petenților.

În cauză, verificările susținerilor petenților

s-au efectuat asupra tuturor

celor

sesizate (a fost audiat C.C.A., au fost vizualizate

contractele de asistență juridică incriminate, au

fost audiați V.V.,

S.G., S.N., au

fost audiați P.I.N., P.M.S.

, s-au

atașat lucrări din dosarul penal nr. 13.571/303/2006 al

Judecătoriei

Sectorului 6 București.

Față de aceste împrejurări, se constată că nu

există temeiuri pentru

desființarea

ordonanței și, în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile

petenților vor fi respinse,

ca nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 192 cu referire la

art. 189 alin. (1) C. proc. pen.

, recurenții petiționari vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

petenții P.N.I. și P.M.S. împotriva sentinței penale nr. 308 din 5 octombrie

2010

a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Obligă recurenții petenți la plata sumei de câte

200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie

2011.