ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2794/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 162 din 6 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 9696/118/2008, în rejudecare, s-a admis acțiunea reclamantei Ș.L. formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța, anulând în parte dispoziția nr. 3283 din 27 octombrie 2006 cât privește valoarea imobilului imposibil de restituit în natură și respectiv ale celor atribuite în echivalent. S-a constatat că valoarea întregului imobil imposibil de restituit în natură -situat în municipiul Constanța, str. F., compus din teren în suprafață de 675 mp și construcție - este de 207.872 euro. S-a constatat, deopotrivă, că loturile de teren acordate în compensare în suprafață totală de 1.200 mp au o valoare de piață de 57.200 euro.

S-a constatat că despăgubirea primită urmare exproprierii are o valoare actualizată de 6.292 euro. Pârâtul a fost obligat să propună acordarea de despăgubiri pentru valoarea rămasă de atribuit în compensare de 144.380 euro, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate în mod abuziv și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului. Valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării.

Drept urmare, s-a reținut netemeinicia dispoziției nr. 3283 din 27 februarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Constanța, sub aspectul valorii de piață a imobilului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul care a criticat soluția prin prisma valorilor reținute de către experți pentru cele trei loturi propuse a fi acordate în compensare, cu motivarea că valoarea acestora nu concordă cu realitatea. Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 130/C/ll mai 2009 a respins ca nefondat apelul.

În considerentele hotărârii s-a reținut că solicitările apelantului-pârât de a se schimba în parte hotărârea apelată, cu neformarea doar a valorii loturilor de teren acordate în compensare nu este justificată întrucât expertiza care a statuat asupra valorii imobilelor în cauză a fost administrată în Dosarul nr. 4689/118/2006 iar cererea referitoare la administrarea unei expertize efectuate de către trei experți nu a mai fost reiterată în cauză după rejudecare, fiind consemnat faptul că părțile au epuizat cererile în probatoriu, conform încheierii din 23 ianuarie 2009. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Constanța invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul critică hotărârea sub următoarele aspecte: Experții nu au evaluat în mod corect imobilul supus analizei, stabilind valori care nu au legătură cu piața imobiliară din prezent. În mod nelegal instanța de apel a respins cerere de efectuare a unei noi expertize care să stabilească valori reale și juste ale imobilelor și drept urmare nu s-a cercetat fondul pricinii. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele: Se critică hotărârea numai sub aspectul valorii imobilului supus analizei și, față de acest aspect, apreciază recurentul că nu a avut loc o cercetare a fondului pricinii.

Contrar celor susținute, potrivit art. 10 alin. (6) și (7) din Legea nr. 10/2001, valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate in mod abuziv și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, cum corect s-a procedat în speța supusă analizei. Determinarea valorii imobilelor s-a făcut printr-un raport de expertiză tehnică de specialitate, dispus de instanță, precum și pe baza inscrisurilor aflate la dosarul cauzei, în funcție de care s-a stabilit corect situația de fapt și ca urmare nu poate fi vorba de o necercetare a fondului pricinii, cum greșit se susține prin motivele de recurs. Așadar, în raport de cele sus reținute Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Constanța împotriva deciziei civile nr. 130/C din 11 mai 2009 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.