ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2794/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 162 din 6 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul

nr. 9696/118/2008, în rejudecare, s-a admis acțiunea reclamantei Ș.L. formulată

în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța, anulând în parte dispoziția

nr. 3283 din 27 octombrie 2006 cât privește valoarea imobilului imposibil de restituit

în natură și respectiv ale celor atribuite în echivalent. S-a constatat că valoarea

întregului imobil imposibil de restituit în natură -situat în municipiul Constanța,

str. F., compus din teren în suprafață de 675 mp și construcție - este de 207.872

euro. S-a constatat, deopotrivă, că loturile de teren acordate în compensare în

suprafață totală de 1.200 mp au o valoare de piață de 57.200 euro. S-a constatat

că despăgubirea primită urmare exproprierii are o valoare actualizată de 6.292

euro. Pârâtul a fost obligat să propună acordarea de despăgubiri pentru valoarea

rămasă de atribuit în compensare de 144.380 euro, în condițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut că valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate în mod

abuziv și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării

notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție

de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului. Valoarea terenurilor,

precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui

în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării.

Drept urmare,

s-a reținut netemeinicia dispoziției nr. 3283 din 27 februarie 2006 emisă de Primarul

Municipiului Constanța, sub aspectul valorii de piață a imobilului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâtul care a criticat soluția prin prisma valorilor reținute

de către experți pentru cele trei loturi propuse a fi acordate în compensare, cu

motivarea că valoarea acestora nu concordă cu realitatea.

Curtea de Apel

Constanța prin decizia civilă nr. 130/C/ll mai 2009 a respins ca nefondat apelul.

În considerentele

hotărârii s-a reținut că solicitările apelantului-pârât de a se schimba în parte

hotărârea apelată, cu neformarea doar a valorii loturilor de teren acordate în compensare

nu este justificată întrucât expertiza care a statuat asupra valorii imobilelor

în cauză a fost administrată în Dosarul nr. 4689/118/2006 iar cererea referitoare

la administrarea unei expertize efectuate de către trei experți nu a mai fost reiterată

în cauză după rejudecare, fiind consemnat faptul că părțile au epuizat cererile

în probatoriu, conform încheierii din 23 ianuarie 2009.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Constanța invocând incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul critică

hotărârea sub următoarele aspecte:

Experții nu

au evaluat în mod corect imobilul supus analizei, stabilind valori care nu au legătură

cu piața imobiliară din prezent.

În mod nelegal

instanța de apel a respins cerere de efectuare a unei noi expertize care să stabilească

valori reale și juste ale imobilelor și drept urmare nu s-a cercetat fondul pricinii.

Examinând criticile

formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:

Se critică hotărârea

numai sub aspectul valorii imobilului supus analizei și, față de acest aspect, apreciază

recurentul că nu a avut loc o cercetare a fondului pricinii.

Contrar celor

susținute, potrivit art. 10 alin. (6) și (7) din Legea nr. 10/2001, valoarea corespunzătoare

a construcțiilor preluate in mod abuziv și demolate se stabilește potrivit valorii

de piață de la data notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale

de evaluare, cum corect s-a procedat în speța supusă analizei.

Determinarea

valorii imobilelor s-a făcut printr-un raport de expertiză tehnică de specialitate,

dispus de instanță, precum și pe baza inscrisurilor aflate la dosarul cauzei, în

funcție de care s-a stabilit corect situația de fapt și ca urmare nu poate fi vorba

de o necercetare a fondului pricinii, cum greșit se susține prin motivele de recurs.

Așadar, în raport

de cele sus reținute Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Constanța împotriva deciziei civile

nr. 130/C din 11 mai 2009 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 mai 2010.