ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 335/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 6122 din 24

octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței

în soluționarea cererii privind erorile judiciare în materie civilă și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5

București; a disjuns cererea privind erorile judiciare în materie penală și a

declinat competența de soluționare a acestei cereri, formulată de reclamantul

H.G., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Justiției și

Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului București, secția

Civilă.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În fapt, reclamantul

H.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul

Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, repararea unui prejudiciu

determinat de pretinse erori judiciare săvârșite în procese penale și civile.

Având în vedere

obiectul prezentei acțiuni, în raport de prevederile art. 1 pct. 1 și art. 2

pct. 1 lit. h) C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă, în primă

instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în

competența altor instanțe, iar tribunalul judecă în primă instanță cererile

pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în

procesele penale, instanța a constatat că în cauză revine competența materială

de soluționare a cererii având ca obiect repararea prejudiciului determinat de

pretinse erori judiciare din procesele civile judecătoriei (având în vedere și

valoarea obiectului cererii), ca primă instanță, iar competența soluționării

cererii vizând repararea prejudiciilor determinate de pretinse erori judiciare

din procese penale revine tribunalului, secția civilă.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs reclamantul H.G., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a examina

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția invocată în

cauză, constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 158

alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010:

"dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei

căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz,

altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

Din interpretarea

logico-juridică a textului legal sus-citat rezultă fără putință de tăgadă

faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita

nici o cale de atac.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3) C.

proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de H.G. împotriva Sentinței civile nr. 6122 din 24 octombrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2012.