ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 335/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 6122 din 24 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii privind erorile judiciare în materie civilă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 București; a disjuns cererea privind erorile judiciare în materie penală și a declinat competența de soluționare a acestei cereri, formulată de reclamantul H.G., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În fapt, reclamantul H.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, repararea unui prejudiciu determinat de pretinse erori judiciare săvârșite în procese penale și civile. Având în vedere obiectul prezentei acțiuni, în raport de prevederile art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. h) C. proc.

civ., potrivit cărora judecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, iar tribunalul judecă în primă instanță cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale, instanța a constatat că în cauză revine competența materială de soluționare a cererii având ca obiect repararea prejudiciului determinat de pretinse erori judiciare din procesele civile judecătoriei (având în vedere și valoarea obiectului cererii), ca primă instanță, iar competența soluționării cererii vizând repararea prejudiciilor determinate de pretinse erori judiciare din procese penale revine tribunalului, secția civilă.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul H.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția invocată în cauză, constată că recursul este inadmisibil. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent". Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus-citat rezultă fără putință de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nici o cale de atac.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de H.G. împotriva Sentinței civile nr. 6122 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.