ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7772/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7772/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1236 din 4 iunie
2013 Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a
admis excepția de necompetență materială a instanței și a dispus declinarea
competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanții S.D.C., B.B. și
S.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Națională pentru
Compensarea Imobilelor, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța a reținut că, prin raportare la modificările aduse de
către reclamanți capătului de cerere privind obligația de a emite decizie care
cuprinde titlul de despăgubire, disjuns în temeiul Legii nr. 165/2013 și care
formează obiectul prezentului dosar, acesta este formulat în contradictoriu cu
pârâtul Statul Român, prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar
potrivit art. 19 din Capitolul VI, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, coroborat
cu art. 20 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a
cauzei revine Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în
a cărei rază teritorială domiciliază reclamanții.
Tribunalul a apreciat
că pretențiile vizând emiterea deciziei de compensare vizează exclusiv
procedura reglementată de Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 165/2013, etapă
ulterioară și distinctă de cea a procedurii Legii nr. 10/2001, pentru care
legea stabilește o competență distinctă.
Pentru aceste
considerente, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 19 și 20 alin. (1) din
Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a admis excepția necompetenței materiale a
Tribunalului București și a dispus declinarea competenței de soluționare a
cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și
fiscal.
Prin Sentința civilă
nr. 2953 din 7 octombrie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a
curții, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții
S.D.C., B.B. și S.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor, în favoarea Tribunalului București, secția
contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de
competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
Pentru a hotărî
astfel, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (3) din
Legea nr. 2/2013 de degrevare a instanțelor judecătorești, precum și pentru
pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă și față de împrejurarea că obiectul prezentei acțiuni se încadrează în
dispozițiile art. X (litigii privind contestarea deciziei adoptate de către
CCSD sau refuzul acesteia de a emite decizie), competența materială aparține
Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, în a
cărui rază teritorială domiciliază reclamanții.
A mai reținut curtea
că, în materia contenciosului administrativ, normele privind competența
materială sunt de imediată aplicare, astfel că la momentul declinării
competenței trebuiau avute în vedere dispozițiile art. X din Legea nr. 2/2013,
instanța competentă fiind Tribunalul București, secția a IX-a contencios
administrativ și fiscal.
Constatându-se ivit
conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,
Curtea a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea
conflictului.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform
art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ
și fiscal.
Pentru a adopta
această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare
arătate:
Prin capătul de
cerere care face obiectul prezentului dosar, ca urmare a disjungerii acestuia
din Dosarul nr. 8305/3/2012 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă,
reclamanții S.D.C., B.B. și S.V., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul
Statul Român, prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca prin
hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să emită decizia care
cuprinde titlul de despăgubire înglobând creanța lor asupra statului, în
calitate de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea
nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005.
În raport de obiectul
litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența
dispozițiilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru
degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora:
"Art. XXIII -
(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia
contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării,
potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal
învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.
(2) Recursurile
aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care,
potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la
curțile de apel.
(3) Procesele în curs
de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal
aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel
și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la
tribunale.
(4) În cazurile
prevăzute la alin. (1) - (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la
instanțele devenite competente să le judece."
Potrivit art. 20
alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat ca
urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013: "Competența de
soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea
deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios
administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază
reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează
instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului
reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în
România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează
Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București."
Având în vedere că
prezentul litigiu este un proces în curs de judecată în primă instanță, care
până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 ar fi fost de
competența Curții de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal, în
raport de dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (3) din Legea nr. 2/2013, Înalta
Curte stabilește competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în
favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și
fiscal, instanță devenită competentă, material și teritorial, să îl
soluționeze.
În consecință, având
în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22
alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de
soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București,
secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanții S.D.C., B.B. și S.V. și pe
pârâtul Statul Român prin Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea
Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 13 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL