ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7385/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

judiciare

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. 26573/3/2012 la data de 9

iulie 2012, reclamanta J.E.A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, ca instanța să constate cuantumul despăgubirilor

cuvenite reclamantei pentru imobilul situat în Galați, str. T. nr. X, să fie

obligate pârâtele la plata despăgubirilor; iar în subsidiar, obligarea

pârâtelor la evaluarea imobilului și obligarea lor la plata despăgubirii, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin Dispoziția nr. 1686 din 6 mai 2005 au

fost stabilite măsuri reparatorii constând în despăgubiri acordate în temeiul

Legii nr. 10/2001 pentru imobilul menționat, dispoziție împotriva căreia a

formulat contestație care a fost admisă prin Sentința civilă nr. 418 din 13

aprilie 2006, fiind emisă o nouă Dispoziție nr. 3412 din 6 iunie 2007 de către

Primăria Galați. Dispoziția împreună cu documentele aferente au fost transmise

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fiind înregistrat la

secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. ANRP a

restituit dosarul către Primăria Galați tergiversând punerea în aplicare a

Sentinței civile nr. 418 din 13 aprilie 2006, iar Primăria Galați a restituit

dosarul către ANRP.

instanțe aflate în conflict

Prin Sentința civilă

nr. 558 din 12 martie 2013, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a

acțiunii în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal.

În considerente,

tribunalul a reținut că acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu o

autoritate centrală administrativă și privește o atribuție din cadrul unui

raport juridic de contencios administrativ.

Tribunalul a apreciat

că obligațiile solicitate în contradictoriu cu autoritățile centrale:

Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală de

Stabilire a Despăgubirilor, de a asigura evaluarea imobilului și de a emite

titlul de despăgubire fac parte din procedura administrativă reglementată de

Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Instanța competentă

să soluționeze acțiunea prin care s-a solicitat obligarea Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor și/sau a Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților să emită titlul de despăgubire este secția de

contencios administrativ și fiscal a Curții de apel în a cărei rază teritorială

se află domiciliul reclamantului, a Curții de Apel București, potrivit art. 8

C. proc. civ., întrucât o astfel de cerere de chemare în judecată nu vizează o

simplă obligație de a face, prevăzută de legea specială în sarcina

autorităților menționate, care să atragă competența de soluționare a cauzei în

favoarea instanței civile, ci obligarea unei autorități administrative publice

centrale de a îndeplini o obligație în legătură cu un act administrativ.

Procedura instituită

de Legea nr. 10/2001 pentru soluționarea notificării se finalizează prin

emiterea dispoziției de către unitatea deținătoare și în baza acestei

dispoziții este posibilă parcurgerea fazei ulterioare, reglementată de Legea

nr. 247/2005 care are natura administrativă, toate nemulțumirile părții în ceea

ce privește actele specifice acestei faze putând fi valorificate în condițiile

Legii contenciosului administrativ.

de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin Sentința civilă

nr. 2870 din 1 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția contencios administrativ și fiscal, a constatat conflict negativ de

competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de apel a reținut incidența, în cauză, a dispozițiilor

art. X din Legea nr. 2/2013 de degrevare a instanțelor judecătorești.

competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență

și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Actele și lucrările

dosarului atestă faptul că reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în

judecată, ca autoritățile pârâte să fie obligate la constatarea cuantumului

despăgubirilor cuvenite pentru imobilul situat în Galați, str. T. nr. X și la

plata acestora, iar în subsidiar, la evaluarea imobilului și la plata

despăgubirilor corespunzătoare.

Tribunalul București

a constatat în mod corect - în opinia Înaltei Curți - faptul că procedura

instituită de Legea nr. 10/2001 pentru soluționarea notificării se finalizează

prin emiterea dispoziției de către unitatea deținătoare și, în baza acestei

dispoziții, este posibilă parcurgerea fazei ulterioare, reglementată de Legea

nr. 247/2005, care are natură administrativă, toate nemulțumirile părții în

ceea ce privește actele specifice acestei faze putând fi valorificate în

condițiile Legii contenciosului administrativ.

Însă, luând în

considerare obiectul cererii de chemare în judecată și în raport de data

pronunțării sentinței de declinare a competenței în favoarea Curții de Apel

București - respectiv data de 12 martie 2013, precum și în raport de data

înregistrării cauzei pe rolul Curții de Apel București - respectiv data de 11

iunie 2013, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. X din

Legea nr. 2/2013 de degrevare a instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă, conform cărora „Alineatul 1 al articolului 20 din titlul VII

"Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M.

Of. al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și

completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:

"Art. 20: (1)

Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca

obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia

revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui

rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în

străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după

caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu

are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România,

cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a

Tribunalului București."

Conform dispozițiilor

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă:

„Art. XXIII - (1)

Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit

dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se

judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.

(2) Recursurile

aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care,

potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la

curțile de apel.

(3) Procesele în curs

de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal

aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel

și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la

tribunale.

(4) în cazurile

prevăzute la alin. (1) - (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la

instanțele devenite competente să le judece.”

Având în vedere că

prezentul litigiu este un proces în curs de judecată în primă instanță, care

până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 ar fi fost de

competența Curții de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal, în

raport de dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (3) din Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte stabilește competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în

favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și

fiscal, instanță devenită competentă să îl soluționeze.

Astfel, în acord și

cu argumentele înfățișate de Curtea de Apel București, Înalta Curte va stabili,

în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului

București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta J.E.A.M. în contradictoriu cu

pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor (în calitate de succesoare a Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) în favoarea Tribunalului București,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM