ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.11.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2607/2015

HOTĂRÂRE
19.11.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2607/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra conflictului negativ de competentă,

constată următoarele;

Prin

cererea înregistrată la data de 24 mai 2013 pe rolul Tribunalului București, secția

a II-a CAF fostă secția a IX-a civilă, reclamanta R.I. a chemat în judecată pe pârâții

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român - Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună obligarea emiterii titlului de despăgubiri pentru imobilul situat

în Galați, str. V. nr. 23, compus din teren în suprafață de 270 mp și construcție

în suprafață de 80 mp conform dispoziției din 14 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului

Galați, obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON/zi

de întârziere calculate de la data expirării termenului de 30 de zile după rămânerea

definitivă a hotărârii, și a sumei estimative de 100.000 euro, reprezentând contravaloare

daune materiale constând în dobânda legală calculată la valorea sumei rezultate

în urma expertizei evaluatorii, începând cu data de 14 iunie 2007, cu cheltuieli

de judecată.

La data de 14 noiembrie 2013, pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat introducerea în cauză a

Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit dispozițiilor

Legii nr. 165/2013.

Prin sentința civilă nr. 570 din 4 mai

2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă,

a admis excepția necompetenței sale teritoriale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul

a reținut că, în raport de prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013, competența

de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor revine secției civile a tribunalului în

a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii,

în speța de față, Tribunalul Galați, entitate fiind unitatea care a soluționat notificarea,

în baza Legii nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința civilă nr. 1020 din 5 octombrie

2015, Tribunalul Galați

a

declinat la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București și, constatând ivit conflict negativ de competență, a sesizat Înalta Curte

de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență ivit între

cele două instanțe.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul

Galați a reținut că, potrivii dispozițiilor art. 35 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 165/2013, lege aplicabilă în temeiul dispozițiilor art. 4 din lege, în cazul

în care entitatea investită nu emite decizia în termenul legal, persoana care se

consideră îndreptățită se poate adresa la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul entității.

Conform dispozițiilor art. 3 pct. 4

lit. f) și g) din Legea nr. 165/2013, în noțiunea de entitatea învestită de lege

este inclusă și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, precum

și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Cum atât Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților cât și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își au sediul

în București, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București,

secția civilă.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.,

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, norma de competență incidență

raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanțe, respectiv dispozițiile

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35

alin. (1) „Deciziile emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate

de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data

comunicării".

Dispozițiile legale sus-menționate instituie

o normă de competență teritorială absolut ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție

se află sediul entității învestite de lege competența de soluționare a contestației

formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea de „entitate învestită de lege"

este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că,

au această semnificație următoarele structuri au atribuții în procesul de restituire

a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea

deținătoare, în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice

de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările

și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b) entitatea

învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările

și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale,

orășenești și municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată,

cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar

sau, după caz, Comisia de fond Funciar a Municipiului București, constituite în

temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor

religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;

f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate

al administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia Națională

pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii.

Primăria Municipiului Galați a emis dispoziția

din 14 iunie 2007 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii

speciale nr. 247/2005 Titlul VII pentru imobilul imposibil de restituit în natură

situat în Galați, str. V. nr. 23, teren în suprafață de 270 mp și construcție, în

suprafață de 80 mp, arătându-se în dispoziție că va fi stabilit cuantumul definitiv

al despăgubirilor conform Legii nr. 247/2005 Titlul VII, capitolul III, art. 13

alin. (1) de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Potrivit art. 3 alin. (1) pct. 4 lit.

f) din Legea nr. 165/2013, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35

alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului

în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.

Cum atât Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților cât și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, introdusă

în cauză la 14 noiembrie 2013, își au sediul în București, pârâte cu care a înțeles

să se judece reclamanta, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului

București, ca instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Pentru cele arătate, Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București.

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

19 noiembrie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-11-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7385/2013
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. 26573/3/20
ÎCCJ 2015-09-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2834/2015
Decizia nr. 2834/2015 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 31980/3/2014, recl
ÎCCJ 2017-10-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1465/2017
a avut totodată în vedere și momentul la care a fost invocată excepția necompetenței teritoriale, și anume ca urmare a rejudecării cauzei în prima instanță de către Tribunalul Galați. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul confo
ÎCCJ 2014-12-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4629/2014
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 18968/3/2012, la data de 18 mai 2012, rec
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2008/2015
ă excepția necompetenței funcționale, cauza fiind înaintată, spre competenta soluționare, secției civile a Tribunalului București. Au fost avute în vedere dispozițiile Legii nr. 165/2013, respectiv art. 4, art. 33, art. 34 și art. 35 din le
Sursă