ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2607/2015

Asupra conflictului negativ de competentă, constată următoarele; Prin cererea înregistrată la data de 24 mai 2013 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a CAF fostă secția a IX-a civilă, reclamanta R.I.

a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea emiterii titlului de despăgubiri pentru imobilul situat în Galați, str. V. nr. 23, compus din teren în suprafață de 270 mp și construcție în suprafață de 80 mp conform dispoziției din 14 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului Galați, obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON/zi de întârziere calculate de la data expirării termenului de 30 de zile după rămânerea definitivă a hotărârii, și a sumei estimative de 100.000 euro, reprezentând contravaloare daune materiale constând în dobânda legală calculată la valorea sumei rezultate în urma expertizei evaluatorii, începând cu data de 14 iunie 2007, cu cheltuieli de judecată.

La data de 14 noiembrie 2013, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit dispozițiilor Legii nr. 165/2013. Prin sentința civilă nr. 570 din 4 mai 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în raport de prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013, competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii, în speța de față, Tribunalul Galați, entitate fiind unitatea care a soluționat notificarea, în baza Legii nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare. Prin sentința civilă nr. 1020 din 5 octombrie 2015, Tribunalul Galați a declinat la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflict negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență ivit între cele două instanțe.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Galați a reținut că, potrivii dispozițiilor art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, lege aplicabilă în temeiul dispozițiilor art. 4 din lege, în cazul în care entitatea investită nu emite decizia în termenul legal, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității. Conform dispozițiilor art. 3 pct. 4 lit. f) și g) din Legea nr. 165/2013, în noțiunea de entitatea învestită de lege este inclusă și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, precum și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Cum atât Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cât și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își au sediul în București, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, secția civilă.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente: Într-adevăr, norma de competență incidență raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) „Deciziile emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării". Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolut ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea de „entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că, au această semnificație următoarele structuri au atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G.

nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii.

Primăria Municipiului Galați a emis dispoziția din 14 iunie 2007 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii speciale nr. 247/2005 Titlul VII pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în Galați, str. V. nr. 23, teren în suprafață de 270 mp și construcție, în suprafață de 80 mp, arătându-se în dispoziție că va fi stabilit cuantumul definitiv al despăgubirilor conform Legii nr. 247/2005 Titlul VII, capitolul III, art. 13 alin. (1) de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Potrivit art. 3 alin. (1) pct. 4 lit. f) din Legea nr. 165/2013, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.

Cum atât Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cât și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, introdusă în cauză la 14 noiembrie 2013, își au sediul în București, pârâte cu care a înțeles să se judece reclamanta, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, ca instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății. Pentru cele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2015.