ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3056/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub Dosar nr. 17754/3/2013, la data de 10 mai 2013, reclamantul I.D.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietarilor, a arătat instanței ca a făcut toate demersurile necesare pentru soluționarea Dosarului nr. 23742/CC, însă se tergiversează nejustificat rezolvarea, căutându-se motivații. Reclamantul a arătat că s-a adresat de nenumărate ori pârâtei, guvernului, a depus documente pentru soluționarea mai rapidă a dosarului, a solicitat de multe ori audiență la conducere și după 4 ani nu a fost primit încă răspuns.

A solicitat instanței să judece dosarul în regim de urgenta și să dispună plata a 200.000 euro. 2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 1934 din 05 noiembrie 2013, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de Contencios Administrativ.

3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 1109 din 3 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I.D.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului. 4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel cum rezultă din analiza lucrărilor dosarului, reclamantul I.D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea la soluționarea dosarului înregistrat sub nr. 23742/CC privind dispoziția Primăriei Galați din 22 mai 2006, precum și acordarea de despăgubiri în cuantum de 200.000 euro.

Procedura instituită de Legea nr. 10/2001 pentru soluționarea notificării se finalizează prin emiterea dispoziției de către unitatea deținătoare și, în baza acestei dispoziții, este posibilă parcurgerea fazei ulterioare, reglementată de Legea nr. 247/2005, care are natură administrativă, toate nemulțumirile părții în ceea ce privește actele specifice acestei faze putând fi valorificate în condițiile Legii contenciosului administrativ.

Însă, luând în considerare obiectul cererii de chemare în judecată și în raport de data introducerii acțiunii - respectiv data de 10 mai 2013, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. X din Legea nr. 2/2013 de degrevare a instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, conform cărora "Alineatul 1 al articolului 20 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of.

nr. 653/22.07.2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: "Art. 20: (1) Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.

Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București." Conform dispozițiilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: "Art. XXIII. - (1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.

(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel. (3) Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece." Având în vedere că prezentul litigiu este un proces în curs de judecată în primă instanță, care, până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, ar fi fost de competența Curții de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (3) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, instanță devenită competentă să îl soluționeze. Astfel, în acord și cu argumentele înfățișate de Curtea de Apel București, Înalta Curte va stabili, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. (1) și 4 C. proc.

civ., competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I.D.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2014. Procesat de GGC - NN