ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3056/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3056/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
judiciare
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub Dosar nr. 17754/3/2013, la
data de 10 mai 2013, reclamantul I.D.A., în contradictoriu cu pârâta
Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietarilor, a arătat instanței ca
a făcut toate demersurile necesare pentru soluționarea Dosarului nr. 23742/CC,
însă se tergiversează nejustificat rezolvarea, căutându-se motivații.
Reclamantul a arătat
că s-a adresat de nenumărate ori pârâtei, guvernului, a depus documente pentru
soluționarea mai rapidă a dosarului, a solicitat de multe ori audiență la
conducere și după 4 ani nu a fost primit încă răspuns. A solicitat instanței să
judece dosarul în regim de urgenta și să dispună plata a 200.000 euro.
Hotărârea primei
instanțe aflate în conflict
Prin Sentința civilă
nr. 1934 din 05 noiembrie 2013, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a
admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de Contencios
Administrativ.
Hotărârea celei
de-a doua instanțe aflate în conflict
Prin Sentința civilă
nr. 1109 din 3 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a
Curții de Apel București, a declinat competența de soluționare a cauzei privind
pe reclamantul I.D.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului București, a constatat
ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru
soluționarea conflictului.
Regulatorul de
competență
Înalta Curte, constatând
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin.
(1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu
dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția de
contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în
continuare.
Astfel cum rezultă
din analiza lucrărilor dosarului, reclamantul I.D.A. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților, obligarea la soluționarea dosarului înregistrat sub nr.
23742/CC privind dispoziția Primăriei Galați din 22 mai 2006, precum și
acordarea de despăgubiri în cuantum de 200.000 euro.
Procedura instituită
de Legea nr. 10/2001 pentru soluționarea notificării se finalizează prin
emiterea dispoziției de către unitatea deținătoare și, în baza acestei
dispoziții, este posibilă parcurgerea fazei ulterioare, reglementată de Legea
nr. 247/2005, care are natură administrativă, toate nemulțumirile părții în
ceea ce privește actele specifice acestei faze putând fi valorificate în
condițiile Legii contenciosului administrativ.
Însă, luând în
considerare obiectul cererii de chemare în judecată și în raport de data
introducerii acțiunii - respectiv data de 10 mai 2013, Înalta Curte reține
incidența în cauză a dispozițiilor art. X din Legea nr. 2/2013 de degrevare a
instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, conform cărora
"Alineatul 1 al articolului 20 din titlul VII "Regimul stabilirii și
plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,
precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. nr. 653/22.07.2005, cu
modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul
cuprins:
"Art. 20: (1)
Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca
obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia
revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui
rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în
străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după
caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu
are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România,
cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a
Tribunalului București."
Conform dispozițiilor
art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă:
"Art. XXIII. -
(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia
contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării,
potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal
învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.
(2) Recursurile
aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care,
potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la
curțile de apel.
(3) Procesele în curs
de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal
aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel
și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la
tribunale.
(4) În cazurile
prevăzute la alin. (1) - (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la
instanțele devenite competente să le judece."
Având în vedere că
prezentul litigiu este un proces în curs de judecată în primă instanță, care,
până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, ar fi fost de
competența Curții de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal, în
raport de dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (3) din Legea nr. 2/2013, Înalta
Curte stabilește competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în
favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și
fiscal, instanță devenită competentă să îl soluționeze.
Astfel, în acord și
cu argumentele înfățișate de Curtea de Apel București, Înalta Curte va stabili,
în conformitate cu prevederile art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ.,
competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului
București, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I.D.A. în contradictoriu cu
pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în favoarea
Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 iunie 2014.
Procesat
de GGC - NN