ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3724/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC G.C. SRL Botoșani, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice București, a solicitat suspendarea Ordinului susținând, în esență, că acesta nu are legătură cu actul normativ superior în baza și executarea căruia a fost emis, fiind emis cu încălcarea normelor de competență legală și constituțională, cu încălcarea normelor de tehnică legislativă și a regulilor privind transparența decizională în administrația publică și a prevederilor art. 3 din Legea nr. 571/2003 privind C. proc.

fisc., fiind îndeplinită astfel condiția cazului bine justificat. A mai arătat reclamanta că,în ce privește paguba iminentă, aceasta este justificată de efectul practic al ordinului contestat, care este de „anulare” a autorizației de comercializare în regim duty - free situate în punctele de trecere ale frontierei de stat terestre, de imposibilitatea de comercializare a stocului de marfa existent. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii arătând că actul administrativ se bucură de o prezumție de legalitate și veridicitate și că în cauză nu s-a făcut dovada cazului bine justificat și al pagubei iminente. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 143 din data de 14 iunie 2010, admis cererea formulată de petenta SC G.C.

SRL Botoșani, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice București și, pe cale de consecință a dispus suspendarea Ordinului nr. 202/2010 a Ministerului Finanțelor Publice, până la soluționarea pe fond a cauzei. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță,a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței următoarele: Reclamanta fiind titulara unei autorizații de funcționare în regim duty - free, eliberată la data de 25 aprilie 2008, autorizație care îi permitea, printre altele, comercializarea în acest regim de băuturi distilate, rachiuri, lichioruri și alte produse spirtoase (poz. 13 din anexa 6 la Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2007/2008) precum și produse din tutun (poz.

24 din aceeași anexă), pentru o perioadă de 5 ani de la data eliberării. Prin Ordinul Ministerul Finanțelor nr. 202/2010, anexa 6 la Ordinul nr. 2007/2008 s-a modificat în sensul, eliminării produselor anterior enunțate. Instanța a mai susținut că lipsa oricăror referiri la interesul public superior care să justifice excluderea acestor mărfuri din lista celor care pot fi comercializate în regim de duty - free, constituie un caz bine justificat de suspendare a efectelor ordinului care a introdus aceste modificări, fiind îndeplinită astfel prima condiție din cele stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ce privește condiția pagubei iminente, prima instanță a constat că perioada scurtă de timp acordată comercianților pentru lichidarea stocurilor, cumulată cu dovada existenței faptice a unor stocuri însemnate de mărfuri din cele a căror comercializare a fost interzisă, cauzează reclamantei un prejudiciu material cert și previzibil cuantificat constând în nerealizarea de venituri din activitatea ce constituie chiar obiectul său de activitate. Împotriva acestei sentințe a promovat recurs Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. Botoșani. În motivarea recursului, pârâta D.G.F.P. Botoșani a arătat, în esență, că reclamanta nu a demonstrat existența unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ atacat, motiv pentru care hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală.

Recursul este fondat. Prima instanță a apreciat în mod eronat că în speța de față condiția „cazului bine justificat”, astfel cum se prevede în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, este îndeplinită.

La o examinare sumară a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat nu se poate vorbi de o aparență de nelegalitate a acestuia, pârâtul fiind dotat cu puterea juridică de a emite reglementări pentru autorizarea operatorilor economici de a comercializa, mărfuri în regim duty – free, astfel că este pe deplin îndrituit să restrângă sau dimpotrivă să extindă acest regim pentru anumite categorii de mărfuri Așadar, din acest punct de vedere, operatorii economici, cum este și cazul reclamantei, nu pot avea pretenția ca pârâtul odată ce a adoptat o anumită reglementare într-o materie să nu mai poată proceda la modificarea acesteia și, în consecință, să fie în discuție o așteptare legitimă ca administrația să nu-și modifice comportamentul o perioadă nelimitată în timp.

În fine, condiția pagubei, definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, de asemenea, nu este îndeplinită, având în vedere că ordinul contestat acordă un termen de 45 de zile, în mod expres tocmai pentru lichidarea stocurilor de băuturi alcoolice și tutun, astfel încât activitatea operatorilor economici să nu fie afectată. Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare a Ordinului nr. 202/2010 emis de Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Botoșani împotriva sentinței nr. 143 din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta reclamantă SC G.C. SRL Botoșani, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.