ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3911/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC T.I.E. SRL a chemat în judecată

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o

va pronunța să dispună suspendarea executării Ordinului Ministerul Finanțelor Publice

nr. 202/2010 emis de pârât, până la soluționarea fondului cauzei.

În motivarea cererii reclamanta

a arătat că este o societate comercială autorizată să desfășoare activități în regim

duty-free, având toate avizele și autorizațiile necesare.

A mai arătat că, fără

o consultare prealabilă, Ministerul Finanțelor Publice a emis Ordinul nr. 202/2010,

prin care în principal modifică lista produselor comercializabile în regim duty-free,

în sensul interzicerii vânzării băuturilor alcoolice și a produselor din tutun.

Reclamanta consideră că

sunt întrunite condițiile prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv

existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 143/CA din 20 aprilie 2010 a admis cererea de suspendare

a executării actului administrativ și pe cale de consecință a dispus suspendarea

ordinului nr. 202/2010 emis de pârât până la soluționarea fondului.

Totodată, a obligat pârâtul

la plata către reclamant a sumei de 2.979,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind existența unui caz bine justificat și

unei pagube eminente.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice, prin D.G.F.P. Constanța.

Recurentul a susținut,

în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile

legale prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ,

întrucât nu au fost încălcate normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea

nr. 24/2000, iar în ceea ce privește iminența unei pagube, a apreciat că această

condiție nu a fost dovedită.

Intimata SC T.I.E. SRL

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca

rămas fără obiect, raportat la faptul că prin O.U.G. nr. 54/2010, Ordinul Ministrului

Finanțelor nr. 202/2010 a fost abrogat.

Înalta Curte, analizând

recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile ce se află la dosarul

cauzei și de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, având

în vedere următoarele considerente:

Prin Ordinul Ministrului

Finanțelor nr. 202 din 12 februarie 2010 s-a modificat Anexa nr. 6 la Ordinul Ministrului

Economiei și Finanțelor nr. 2007/2008 privind aprobarea competenței Comisiei pentru

autorizarea operatorilor economici din domenii cu reglementari speciale a Regulamentului

de organizare și funcționare a acesteia și a Normelor de organizare, funcționare

și control vamal al activității de comercializare a mărfurilor cu regim duty-free

și/sau duty-free diplomatic a criteriilor referitoare la autorizarea funcționării

unităților emitente de tichete.

Ulterior, pronunțării

sentinței atacate, prin care a fost admisă cererea de suspendare a executării actului

administrativ prin O.U.G. nr. 54/2010, publicată în M. Of., partea I nr. 412/23.06.2010,

ordinul atacat a fost abrogat.

Astfel fiind, Înalta Curte,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul

formulat, și va modifica sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare

formulată, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. Constanța împotriva sentinței civile

nr. 143/CA din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2010.