ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4995/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC I.M.C. SRL a chemat în judecată

Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâta să dispună suspendarea deciziei de impunere din 7

martie 2011, prin care s-au stabilit obligații suplimentare de plată,

reprezentând TVA în cuantum de 1.129.355 RON și la care s-au calculat majorări

de întârziere de 841.375 RON.

În motivarea cererii reclamanta

a arătat că în baza art. 7 și art. 14 din Legea contenciosului administrativ s-a

adresat cu plângere organului emitent și că plângerea sa este întemeiată, fiind

îndeplinite condițiile suspendării, respectiv: paguba iminentă și cazul bine justificat.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal,

prin încheierea nr. 184/CA din 9 iunie 2011 a admis cererea de suspendare și pe

cale de consecință a dispus suspendarea executării deciziei de impunere din 7 martie

2011, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că față de cuantumul sumei din decizia de impunere

este neîndoielnică existența pagubei iminente.

Referitor la cea de-a

doua condiție s-a reținut că organul de control, la stabilirea obligațiilor fiscale,

nu a luat în considerare anumite acte juridice civile și comerciale, determinând

un alt cuantum, al obligațiilor fiscale, existând astfel o îndoială serioasă în

privința legalității deciziei de impunere.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța criticând-o ca

nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

Recurenta precizează în

motivele de recurs că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004.

Recursul este întemeiat

și va fi admis.

Examinând actele dosarului

și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Suspendarea executării

actului administrativ trebuie justificată de un prejudiciu care este iminent.

Din actele existente la

dosar nu rezultă cazul bine justificat și nici paguba iminentă, stabilirea unei

sume în decizia de imputare neconducând automat la existența unei pagube iminente.

Asupra actului administrativ

în litigiu nu planează o puternică îndoială în ceea ce privește legalitatea, doar

pentru că organul de control nu ar fi avut în vedere anumite acte juridice civile

și comercială încheiate de societate cu alte societăți.

Prejudiciul nu a fost

clar determinat, cert și sesizabil, reclamanta nearătând și instanța nereținând

în ce ar consta acesta ca urmare a executării.

Mai mult, prin decizia

din anul 2001 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Județul Constanța, Biroul

de soluționare a contestațiilor, s-a suspendat soluționarea contestației în procedură

administrativă până la finalizarea laturii penale pentru suma de 1.970.730 RON.

Față de aceste considerente

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul formulat de Direcția Generală

a Finanțelor Publice este întemeiat, va fi admis și se va modifica încheierea atacată

în sensul că se va respinge cererea de suspendare formulată de SC I.M.C. SRL, ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Constanța împotriva încheierii

nr. 184/CA din 9 iunie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică încheierea atacată în sensul că respinge

cererea de suspendare formulată de SC I.M.C. SRL, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 octombrie

2011.