ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4995/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC I.M.C. SRL a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună suspendarea deciziei de impunere din 7 martie 2011, prin care s-au stabilit obligații suplimentare de plată, reprezentând TVA în cuantum de 1.129.355 RON și la care s-au calculat majorări de întârziere de 841.375 RON. În motivarea cererii reclamanta a arătat că în baza art. 7 și art. 14 din Legea contenciosului administrativ s-a adresat cu plângere organului emitent și că plângerea sa este întemeiată, fiind îndeplinite condițiile suspendării, respectiv: paguba iminentă și cazul bine justificat.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 184/CA din 9 iunie 2011 a admis cererea de suspendare și pe cale de consecință a dispus suspendarea executării deciziei de impunere din 7 martie 2011, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că față de cuantumul sumei din decizia de impunere este neîndoielnică existența pagubei iminente. Referitor la cea de-a doua condiție s-a reținut că organul de control, la stabilirea obligațiilor fiscale, nu a luat în considerare anumite acte juridice civile și comerciale, determinând un alt cuantum, al obligațiilor fiscale, existând astfel o îndoială serioasă în privința legalității deciziei de impunere.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. Recurenta precizează în motivele de recurs că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Recursul este întemeiat și va fi admis. Examinând actele dosarului și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Suspendarea executării actului administrativ trebuie justificată de un prejudiciu care este iminent. Din actele existente la dosar nu rezultă cazul bine justificat și nici paguba iminentă, stabilirea unei sume în decizia de imputare neconducând automat la existența unei pagube iminente.

Asupra actului administrativ în litigiu nu planează o puternică îndoială în ceea ce privește legalitatea, doar pentru că organul de control nu ar fi avut în vedere anumite acte juridice civile și comercială încheiate de societate cu alte societăți. Prejudiciul nu a fost clar determinat, cert și sesizabil, reclamanta nearătând și instanța nereținând în ce ar consta acesta ca urmare a executării. Mai mult, prin decizia din anul 2001 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Județul Constanța, Biroul de soluționare a contestațiilor, s-a suspendat soluționarea contestației în procedură administrativă până la finalizarea laturii penale pentru suma de 1.970.730 RON. Față de aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice este întemeiat, va fi admis și se va modifica încheierea atacată în sensul că se va respinge cererea de suspendare formulată de SC I.M.C.

SRL, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Constanța împotriva încheierii nr. 184/CA din 9 iunie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică încheierea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de SC I.M.C. SRL, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2011.