ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1921/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22/F din 03 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea penală formulată de petiționarul B.V., împotriva rezoluției nr. 359/P/2010 din 14 octombrie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, care a fost menținută. A fost obligat petiționarul la 550 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150 lei, onorariu avocat din oficiu, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petiționarul B.V., în temeiul disp.

art. 278/1 C. proc. pen., a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 359/P/2010 din 14 octombrie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Petiționarul a formulat plângere penală împotriva intimaților D.C.R., avocat în cadrul Baroului București și A.T. - reprezentant al SC A. SA București, arătând că aceștia în mod abuziv au refuzat să depună la dosarul nr .4739/280/2005 aflat pe rolul Judecătoriei Pitești mai multe înscrisuri privind detașarea sa în Libia la muncă, în cursul anului 1994, relevând și faptul că o adresă depusă la dosarul cu numărul mai sus menționat, prin avocatul D.C.R., nu corespunde realității. Prin rezoluția din 14 octombrie 2010 dată în dosarul nr. 359/P/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați, reținând ca temei juridic dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc.

pen. S-a avut în vedere că nu sunt întrunite sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția din 22 noiembrie 2010, dată în dosarul nr. 757/II/2/2010, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției cu numărul de mai sus. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că rezoluția atacată este legală și temeinică.

S-a reținut că pe rolul Judecătoriei Pitești s-a aflat dosarul cu nr. 4739/280/2995, având ca obiect stabilirea unei prestații periodice în favoarea petiționarului, pârâtă fiind SC A. SA București, iar printr-o adresă din data de 18 iunie 2008 depusă la dosarul cauzei de intimatul D.C.R., avocat care o reprezenta pe pârâtă, societatea comercială a adus la cunoștința instanței că nu mai deține copii ale contractului de muncă, a contractului de detașare sau actele medicale ale reclamantului. Prin adresa nr. 2147 din 19 august 2010 depusă la dosarul aceleiași cauze s-a precizat că înscrisurile mai sus menționate nu mai există în arhiva unității.

Astfel fiind, instanța a reținut că în mod corect s-a constatat de către parchet că aceste documente nu poartă mențiuni neconforme cu realitatea, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care petiționarul a solicitat cercetarea intimaților, iar eventualele pretenții sau nemulțumiri ale petiționarului referitoare la actele comunicate de către SC A. SA București pot forma obiectul unui litigiu civil sau pot fi examinate de către instanța investită cu soluționarea cauzei care formează obiectul dosarului nr. 4739/280/2005, în conformitate cu dispozițiile din Codul de procedură civilă aplicabile în materie. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul B.V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale.

La termenul din data de 11 mai 2011, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 22/F din 03 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Concluziile recurentului petiționar și ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționar este inadmisibil pentru următoarele considerente: Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, " Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă". Sentința penală nr. 22/F din 03 februarie 2011 a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, în calitate de instanță de fond, fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc.

pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționară. Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate. Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecința obligării recurentului petiționar, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.V. împotriva sentinței penale nr. 22/F din 03 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2011