ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2570/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată în baza dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. și înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 10 decembrie 2009, sub nr. 1568/46/2009, petiționarul P.G.C. din comuna Beleți - Negrești, județul Argeș, a solicitat desființarea rezoluțiilor din data de 16 septembrie 2009 și din 11 noiembrie 2009, pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 77/P/2009. S-a mai menționat, că inițial, această plângere a fost adresată de către petiționar Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, unde a fost înregistrată sub nr. 787/ll/2/2009 din data de 12 aprilie 2009, parchetul înaintând-o, apoi, în condițiile art. 278 1 C. proc.

pen., Curții de Apel Pitești, în cauza de față. În esență, prin plângerea formulată, petiționarul P.G.C. a criticat nelegalitatea soluției de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 77/P/2009, privind pe intimații P.M. - avocat și B.E. și l.I. - executori judecătorești, susținând că P.M., în calitate de avocat, a influențat instanța în pronunțarea unei soluții defavorabile, iar executorii judecătorești au acționat în mod nelegal atunci când au executat în mod nelegal Hotărârea civilă nr. 6109 din 11 iulie 2001. Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, examinând actele și lucrările dosarului, prin sentința penală nr. 49/PI din 1 martie 2010, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului P.G.C. și a menținut, ca fiind legală și temeinică, ordonanța nr. 77/P/2009 din 16 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Prin aceeași sentință prima instanță, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe petiționar la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin ordonanța din 16 septembrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 77/P/2009, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimata P.M. - avocat in cadrul Baroului Argeș, cercetată sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., B.E.

și l.I. - ambii executori judecătorești, cercetați sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există. Totodată, prin aceeași rezoluție, în temeiul art. 38 C. proc. pen., s-a disjuns și declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, față de experții tehnici A.T., D.M.A. și C.I., în vederea cercetării lor sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 260 alin. (1) și (4) C. pen. Prin rezoluția nr. 787/II/2/2009 din 11 noiembrie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată în condițiile art. 278 C. proc. pen.

Analizând soluțiile date, prima instanță a reținut că procurorul a constatat, prin ordonanța din 16 septembrie 2009, că la data de 3 septembrie 2009 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin declinare de competență de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea penală formulată de petiționarul P.C., împotriva celor menționați mai sus. S-a mai relevat că în această plângere, petiționarul a reclamat faptul că intimata P.M. a apărat în calitate de avocat, fără a fi angajată, în mod legal, pe fosta sa soție Ș.M. într-un dosar civil și că suma de bani achitată cu titlu de onorariu nu a fost înregistrată în documentele contabile ale biroului de avocatură.

Referitor la intimații executori judecătorești, petiționarul a susținut că executorul judecătoresc B.E. a inventariat în mod abuziv bunuri în lipsa sa, fără o încunoșțințare prealabilă, fiind posibil chiar să nu fi venit la fața locului, iar executorul judecătoresc lordache Ion a înființat poprire, în mod nelegal, pe drepturile sale de pensie, având, totodată, un comportament agresiv cu prilejul actelor de executare pe care Ie-a întreprins, iar cu referire la experții reclamați, petiționarul a arătat că aceștia au efectuai rapoarte de expertiză ce nu conțineau date reale. S-a mai reținut că procurorul, prin ordonanța menționată, a arătat că, prin sentința civilă nr. 6109 din 11 iulie 2001, Judecătoria Pitești a admis în parte acțiunea civilă formulată de Ș.M., împotriva pârâtului P.C.

și a sistat comunitatea de bunuri a soților, atribuind loturi în modalitatea stabilită de expertizele efectuate. De asemenea, s-a mai relevat că, în luna octombrie 2002, pentru Ș.M., avocatul P.M. a formulat acțiune civilă, prin care a solicitat obligarea pârâtului P.C. la restituirea contravalorii unor bunuri, iar prin sentința civilă nr. 1299 din 26 noiembrie 2002, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în Dosarul nr. 1463/2002, a fost admisă acțiunea formulată și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 19.165.000 lei, parchetul constatând, în legătură cu acest litigiu civil, că acțiunea a fost formulată în mod legal, intimata P.M. dovedind că a fost angajată în baza unui contract de asistență juridică, iar suma de bani, încasată ca onorariu, a fost înregistrată în documentele contabile.

Totodată, în legătură cu faptele reclamate în privința executorilor judecătorești, parchetul a constatat că la data de 14 decembrie 1998, executorul judecătoresc B.E., urmare aprobării Judecătoriei Pitești, în Dosarul de executare nr. 2544/1998, s-a prezentat la domiciliul lui P.C., în vederea „asigurării de dovezi", în acest sens, întocmind procesul verbal „de asigurare de dovezi", în care a menționat bunurile existente, procurorul apreciind că și executorul judecătoresc B.E. a acționat în mod legal, el deplasându-se la fața locului și neexistând obligația încunoștințării petiționarului P.C.

Referitor la executorul judecătoresc lordache Ion, procurorul a constatat că la data de 5 septembrie 2006, Ș.M., în calitate de creditoare, a formulat cerere de executare silită prin poprire împotriva lui P.C., în baza sentinței penale nr. 64/2006, sentinței civile nr. 127/2005 ale Judecătoriei Topoloveni, definitive și irevocabile, încuviințându-se, ulterior, executarea silită a acestor hotărâri în Dosarul nr. 1291/2006, întocmindu-se în acest sens, de către executorul judecătoresc lordache Ion, Dosarul de executare nr. 98/2006. La data de 13 iulie 2006, executorul judecătoresc lordache Ion a solicitat Oficiului de Pensii Argeș înființarea popririi asupra 1/3 din veniturile pe care debitorul le primește de la terțul poprit până la concurența sumei de 1513 lei, petiționarul P.C.

formulând și contestație la executare, care a fost soluționată de instanțele competente. Procurorul a constatat, de asemenea, că și executorul judecătoresc l.I. și-a exercitat în mod legal atribuțiile de serviciu, punând în executare hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și că petiționarul P.C. a fost cel care a avut un comportament agresiv cu prilejul executărilor silite efectuate, el fiind trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni și condamnat prin sentința penală nr. 39 din 1 februarie 2005 a Judecătoriei Topoloveni, pentru infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. (1) teza I C. pen., și pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Față de cele anterior menționate, urmare actelor premergătoare efectuate, procurorul a concluzionat că a constatat că nu există elemente constitutive, obiective și subiective ale infracțiunilor reclamate de petiționar, prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen., și, în consecință, a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale față de avocatul P.M. și de executorii judecătorești B.E. și l.I. Cu referire la experții tehnici menționați, s-a constatat că în mod corect s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, organ competent material și teritorial să efectueze acte de cercetare penală pentru infracțiunile prevăzute de art. 260 alin. (1) și (4) C. pen.

Prima instanță, analizând materialul probator administrat în cauză, a constatat că, în speță, nu rezultă că sus-numiții P.M. - avocat în cadrul Baroului Argeș, precum și executorii judecătorești B.E. și l.I., au săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu, fals sau uz de fals, așa cum au fost sesizate de către petiționar. Astfel, s-a apreciat că intimata P.M., în calitate de avocat și-a exercitat atribuțiile în condițiile legii și în virtutea mandatului conferit de contractul de asistență juridică, încheiat cu fosta soție a petiționarului Ș.M., într-un proces civil, iar suma de bani primită cu titlu de onorariu a fost înregistrată în contabilitatea unității, așa cum a rezultat din copia depusă la dosar.

De asemenea, prima instanța a conchis că și intimații B.E. și l.I., executori judecătorești, nu au acționat cu rea-credință în virtutea atribuțiilor de serviciu, în detrimentul intereselor și drepturilor petiționarului P.C., primul procedând în mod legal la efectuarea unui inventar de bunuri în lipsă, având în vedere dosarul de executare întocmit în condițiile legii, în vederea „asigurării de dovezi", iar cel de-al doilea, de asemenea, a procedat în mod legal, tot în executarea unei hotărâri judecătorești, prin care s-a dispus înființarea popririi pe o parte din pensia pe care petiționarul o primea de la Oficiul de Pensii Argeș. Așa fiind, prima instanță a constatat că ordonanța atacată din 16 septembrie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 77/P/2009, a fost legală și temeinică și, în consecință, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins ca nefondată plângerea, menținând ordonanța atacată. Împotriva sentinței penale nr. 36/F din 25 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, petiționarul a declarat recurs la data de 8 aprilie 2010. Pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat Dosarul nr. 1568/46/2009, fixându-se prim termen de judecată la 17 mai 2010, când, la solicitarea recurentului petiționar, formulată în scris, de acordare a unui termen în vederea angajării unui apărător, s-a amânat judecarea cauzei la termenul din 28 iunie 2010. La termenul fixat, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc.

pen., a pus în discuție, din oficiu, excepția introducerii în termen a recursului promovat de petiționar. Examinând recursul declarat de petiționar, sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) coroborat cu art. 385 14 C. proc. pen. și prin raportare la dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., dar și la dispozițiile anterior menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este tardiv, pentru următoarele considerente: Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în procesul penal. Poate face o astfel de plângere, în concepția legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.

Conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen.: după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 385 3 C. proc.

pen., „termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar dispozițiile art. 363 - 365 privind data de la care curge termenul (.) se aplică în mod corespunzător". Așadar, în speță, termenul de recurs este de 10 zile, iar pentru petiționarul, care a fost prezent la dezbateri, la data de 25 martie 2010, în fața instanței de fond, termenul curge de la momentul pronunțării sentinței penale pronunțată în primă instanță. În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că petiționarul P.C. a fost prezent și a formulat personal concluzii cu ocazia dezbaterilor în fața primei instanțe, la termenul din 25 martie 2010, astfel cum rezultă din partea introductivă a sentinței penale recurate, dar acesta a declarat recurs la 8 aprilie 2010, astfel cum rezultă din mențiunile existente pe fila 2 dosar recurs.

Totodată, se mai constată că ultima zi de declarare a recursului în cauză era, potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, 5 aprilie 2010, zi de sărbătoare religioasă - Paști - astfel că termenul de recurs s-a prelungit cu încă o zi și s-a împlinit la 6 aprilie 2010. Așa fiind, calea de atac promovată a fost introdusă de recurentul petiționar cu depășirea termenului prevăzut de lege și, pe cale de consecință, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul P.C. împotriva sentinței penale nr. 36/F din 25 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de petiționarul P.C. împotriva sentinței penale nr. 36/F din 25 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2010.