ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 400/2011

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 19387/3/2010 (3315/2010), în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. (1) și (3) C. poc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului T.D.L. În esență, s-a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului, respectiv art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., se mențin, existând probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din natura infracțiunilor, modalitatea concretă de săvârșire și gradul de pericol social al faptelor.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T.D.L. , solicitând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile avute inițial în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă. A mai invocat faptul că nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, provine dintr-o familie organizată și lucra cu carte de muncă. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în cursul lunii februarie 2010 a efectuat în mod repetat operațiuni privind circulația drogurilor de risc, vânzând investigatorului sub acoperire 390 grame cannabis; de asemenea, în aceeași lună, a deținut în vederea vânzării și a vândut aceluiași investigator cantitatea de 0,95 grame cocaină.

Inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 26 martie 2010, fiind condamnat în primă instanță pentru faptele deduse judecății la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare (s.pen.794 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală). Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat, ci dimpotrivă ele subzistă și impun în continuare privarea de libertate.

Este astfel de observat că, prin pronunțarea unei hotărâri în primă instanță, chiar nedefinitivă, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, iar natura acestora, împrejurările în care se reține că ar fi fost comise (efectuarea în mod repetat de operațiuni privind circulația de droguri de risc și mare risc, fapte cu efecte nocive asupra sănătății publice), ca și datele ce caracterizează persoana inculpatului justifică aprecierea că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.

Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la rămânerea definitivă a hotărârii și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata arestării nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, în condițiile în care a fost judecat în primă instanță într-un interval de circa 8 luni de la momentul privării inițiale de libertate. Cum, în intervalul scurs de la pronunțarea sentinței de condamnare nu au apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate , legal și temeinic instanța de apel, pe rolul căreia cauza se află în prezent, a dispus în baza art. 160 b rap.

la art. 300/2 C. poc. pen. menținerea stării de arest a inculpatului, astfel încât recursul acestuia este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. poc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. poc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE R espinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.D.L. împotriva încheierii din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 19387/3/2010 (3315/2010). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2011.