ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 494/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 494/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2919/1/2011,
revizuienta G.S., a solicitat instanței revizuirea deciziei nr. 541 din 2
martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara invocând în drept disp. art.
322 pct. 7 C. proc. civ.
În dezvoltarea
motivului cererii de revizuire s-a arătat că această decizie este potrivnică
deciziei nr. 1191 din 20 august 2009 pronunțată de aceeași instanță în sensul
că prin decizia civilă nr. 1191/2009 a fost respinsă acțiunea principală și
cererea de intervenție pentru perioada 1 septembrie - 31 decembrie 2004 ca
urmare a invocării prescripției, menținându-se însă în mod expres restul
dispozițiilor sentinței prin care i s-a recunoscut dreptul la sporul de 50% de
la 01 septembrie 2000 la zi și în viitor, astfel încât adeverința inițială care
prevedea acest spor a fost cea legală, fiind un drept câștigat prin hotărâre
judecătorească.
Prin decizia civilă a
cărei revizuire se cere s-au anulat efectele primei hotărâri, încălcându-se
autoritatea de lucru judecat.
Cererea de revizuire
este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
În sensul art. 322 pct.
7 C. proc. civ., pentru a exista contrarietate de hotărâri este necesar ca
hotărârile să fie date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având
aceeași calitate, dispozitivele celor două hotărâri să fie de neconciliat, în
sensul că nu pot fi puse simultan în executare iar autoritatea de lucru judecat
să nu fi fost invocată în cea de-a doua judecată.
Analizând cele două
hotărâri, invocate ca fiind potrivnice, prin prisma existenței condițiilor
impuse de lege pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire se constată că
acestea nu există.
Astfel, cele două
hotărâri au avut obiecte și cauze diferite, cele două dispozitive nu sunt contradictorii
iar în ultima judecată s-au analizat efectele din prima judecată, raportat la
principiul autorității de lucru judecat.
Având în vedere
aceste considerente, urmează ca în baza disp. art. 326 C. proc. civ., a se
respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta G.S. împotriva
deciziei nr. 541 din 2 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii
de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 ianuarie 2012.