ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 53/2012

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 658 din 12 septembrie 2011, Curtea de Apel Iași - secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul G.T. împotriva sentinței nr. 500 din 29 martie 2011 a Tribunalului Iași - secția comercială și de contencios administrativ, pe care a menținut-o ca fiind temeinică și legală. Invocând prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 658 din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași - secția de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire G. T., susținând că aceasta este potrivnică deciziei nr. 70 din 24 ianuarie 2011 a aceleiași instanțe, prin care, constatându-se că a fost îndeplinită procedura prealabilă, a fost admis recursul declarat de acesta împotriva sentinței nr. 840/CA din 12 octombrie 2010 a Tribunalului Iași și a fost trimisă cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.

Cererea de revizuire este nefondată. Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (..) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Dispozițiile legale mai sus citate, invocate de revizuent drept temei al cererii sale, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării acestui caz de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. într-o asemenea situație, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. În speță, se constată, însă, că decizia atacată și hotărârea pe care revizuentul o opune deciziei atacate nu au fost pronunțate în dosare diferite ci în cicluri procesuale diferite ale aceluiași dosar - nr. 4765/99/2010.

Astfel, prin decizia nr. 70 din 24 ianuarie 2011, constatându-se că a fost îndeplinită procedura prealabilă, a fost admis recursul declarat de G.T. împotriva sentinței nr. 840/CA din 12 octombrie 2010 a Tribunalului Iași și a fost trimisă cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare; ca urmare a rejudecării cauzei, Tribunalul Iași a pronunțat sentința nr. 500 din 29 martie 2011, prin care acțiunea formulată de G.T. a fost respinsă ca nefondată, recursul declarat de reclamant împotriva acestei din urmă sentințe fiind respins prin decizia a cărei revizuire se solicită. Rezultă, deci, că nu ne aflăm în ipoteza reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuent drept temei al cererii sale, întrucât, în speță, nu ne aflăm în situația încălcării principiului autorității de lucru judecat, cele două hotărâri judecătorești nefiind potrivnice, în sensul prevederilor legale susmenționate.

Pentru considerentele arătate, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de formulată de G.T. împotriva deciziei nr. 658 din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași - secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2012.