ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3794/2012

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 197 din 24 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în Dosarul nr. 1419/C/2003, s-a admis acțiunea civilă pentru restituirea imobilului formulată de reclamanta T.M. în contradictoriu cu pârâții SC S.R. SRL București și Primăria comunei Soveja, județul Vrancea și s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 302 m.p. teren construcții, situată pe raza stațiunii Soveja, cu vecinii: Nord - teren liber; Est - C.T.V.; Sud - alee și Vest - teren liber (poligonul ABCD din schița anexă la raportul de expertiză). Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta SC S.R. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia civilă nr. 147/ A din 28 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 2623/C/2004 s-a respins ca nefondat apelul declarat.

Împotriva deciziei de apel, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC S.R. SRL București, considerând-o nelegală, și prin decizia civilă nr. 9868 din 29 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 18753/1/2005, s-a admis recursul formulat, s-a casat decizia susmenționată și s-a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță. In rejudecare, cauza a primit număr de Dosar nr. 504/44/2007, și prin decizia civilă nr. 102/ A din 20 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a admis apelul declarat de pârâta SC S.R. SRL București; s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 197 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Vrancea, în sensul că s-a constatat că reclamanta T.M.

are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 302 m.p. teren; de asemenea, s-au înlăturat din sentință dispozițiile contrare și s-au menținut celelalte dispoziții ale acesteia. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta T.M., criticând decizia dată ca fiind nelegală și netemeinică, astfel că prin decizia civilă nr. 4454 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 102/ A din 20 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, s-a casat susmenționata decizie și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În cel de-al doilea ciclu de judecată, cauza a primit nr. de Dosar nr. 1616/44/2009. Prin decizia civilă nr. 137/ A din 15 iunie 2011, Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat perimat apelul declarat de pârâta SC S.R. SRL București. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin încheierea din 23 aprilie 2010, Curtea de Apel Galați a dispus suspendarea soluționării cauzei conform art. 155 alin. (1) C. proc. civ., întrucât apelanta SC S.R. SRL București nu și-a îndeplinit obligația de a achita onorariul de expertiză în cuantum de 500 lei stabilit prin încheierea din 29 ianuarie 2010, deși i s-a făcut adresă în acest sens, avându-se în vedere îndrumările obligatorii ale deciziei nr. 4454 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București, secția civilă și de proprietate intelectuală, din care rezulta obligativitatea efectuării unei noi expertize în cauză.

La data de 2 august 2010, reclamanta T.M. a formulat o cerere prin care solicita repunerea pe rol a cauzei, instanța stabilind termen de judecată la data 2 septembrie 2010, dată la care instanța a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă întrucât motivul suspendării subzistă. La data de 11 mai 2011, reclamanta T.M. a trimis instanței o cerere prin care solicita repunerea pe rol a cauzei pentru a se constata perimată acțiunea, motiv pentru care s-a acordat termen la data de 15 iunie 2011. De la data suspendării cauzei, 23 aprilie 2010, și până la data de 15 iunie 2011, când cauza a fost repusă pe rol pentru perimare, a trecut mai mult de 1 an de zile, astfel că, în temeiul art. 248 C. proc.

civ., cauza stând în nelucrare din vina părților, s-a constatat perimat apelul formulat. Împotriva deciziei a declarat recurs SC S.R. SRL întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că la 10 martie 2010 a fost achitată suma de 500 lei către Biroul de expertiză tehnică de pe lângă Tribunalul Vrancea, prin ordinul de plată nr. 529 din 10 martie 2010, pe care îl anexează cererii de recurs, comunicând acest lucru Curții de Apel București. Instanța nu a luat în considerare plata onorariului și a dispus suspendarea cauzei. Curtea de Apel Galați a apreciat greșit că a intervenit perimarea deoarece prin cererea de repunere pe rol formulată de reclamanta T.M.

cursul perimării a fost întrerupt conform art. 249 C. proc. civ. Așadar, din data de 2 septembrie 2010, când instanța a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantă și a menținut măsura suspendării, a început să curgă un nou termen de un an, fiind irelevant faptul că încheierea nu a fost atacată de recurent. Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed: Preliminar, Înalta Curte reține că în dosarul instanței superioare de fond nu există dovezi referitoare la depunerea onorariului de expertiză. Prin încheierea din 23 aprilie 2010, judecata pricinii a fost suspendată conform art. 155 1 C. proc.

civ., întrucât recurenta nu și-a îndeplinit obligația de plată a onorariului de expertiză în cuantum de 500 lei. Cererea formulată de reclamantă la 2 august 2010 nu a întrerupt cursul perimării întrucât, prin încheierea de ședință de la 2 septembrie 2010, instanța a respins cererea de repunere pe rol față de împrejurarea că motivul suspendării, neachitarea onorariului pentru efectuarea expertizei ordonată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 4454 din 2 septembrie 2009, dispoziție obligatorie pentru instanța de trimitere conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., subzistă. Simpla cerere de repunere pe rol, fără îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanța de judecată, nu atrage automat întreruperea cursului perimării în sensul art. 249 C. proc.

civ., întrucât nu s-a săvârșit actul de procedură dispus în vederea judecării pricinii. Așadar, o pricină „rămâne în nelucrare” în sensul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., dacă nu se săvârșește nici un act de procedură care să conducă la judecarea cauzei. Or, în speță, pricina nu putea fi judecată în absența expertizei dispusă prin decizia de casare. Cum termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, respectiv 23 aprilie 2011, neurmat din culpa părții de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii, în cauză onorariul de expertiză, instanța de apel a aplicat corect legea procesuală, art. 248 alin. (1) C. proc. civ., atunci când a constatat perimat apelul declarat de SC S.R.

SRL. De precizat că faptul depunerii în recurs a dovezilor referitoare la plata onorariului de expertiză nu înlătură sancțiunea aplicată de instanța superioară de fond. Recurenta a invocat și motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., fără însă a indica care este actul juridic dedus judecății interpretat greșit de instanță, ori al cărui înțeles lămurit și vădit neîndoielnic în natură să fi fost schimbată. Drept urmare, Înalta Curte constată că motivul de recurs a fost formal indicat, neimpunându-se analiza deciziei din perspectiva acestui motiv de modificare. Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.R. SRL împotriva deciziei nr. 137/ A din 15 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2012.