ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4328/2010

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 82 din 19 noiembrie 2009, Tribunalul Covasna, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) din același cod, a achitat pe inculpatul B.A. pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 și a art. 33 lit. a) C. pen. A respins cererile formulate de părțile civile SC P.K.F.T., P.I., V.l., SC C. SA, SC B.B.I. SRL pentru plata despăgubirilor civile. A obligat părțile civile la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: În perioada 1997-1998, inculpatul era ginerele lui V.l., acesta fiind asociat unic și administrator la SC B.B.I.

SRL Sf. Gheorghe. În luna septembrie 1997, inculpatul B.A. i-a facilitat socrului său perfectarea a două contracte de furnizare, pentru a intermedia prin SC B.B.I. SRL, achiziționarea de la SC C. SA, a 3000 tone schele și structuri metalice folosite în construcții, destinatarul fiind partea vătămată SC P.l. SRL. Între societatea maghiară P.l. SRL, reprezentată de P.I. și societatea română B.B.I. SRL, reprezentată de V.l., s-a încheiat la data de 19 septembrie 1997 un contract comercial constând în livrarea a 3000 tone fier vechi cu prețul de 200.000 lei/tonă, plata urmând a fi făcută în dolari. Societatea maghiară a plătit firmei românești 537.098.100 lei și, prin intermediul inculpatului 15.000 dolar SUA, aceasta urmând a fi folosită pentru procurarea de fier vechi de la C. SA.

Schelele metalice au fost achiziționate către B.B.I. SRL de la SC C. SA Sf. Gheorghe de unde potrivit situației aflate la fila 24 s-a cumpărat cantitatea de 946,8 tone în valoare de 225.073.600 lei. Din această sumă s-a achitat doar 59.000.000 lei, rămânând o diferență de plată de 126.073.600 lei. Firma maghiară a refuzat plata mai multor facturi emise de firma română în legătură cu fierul vechi deoarece sumele menționate nu au putut fi justificate cu documente. Conform situației depuse la fila 21, în perioada octombrie 1997 - martie 1998, societatea B.B. SRL a livrat firmei maghiare cantitatea de 873,4 tone schele metalice în valoare totală de 225.073.600 lei. Din această sumă s-a achitat doar 99.000.000 lei rămânând o diferență de plată de 126.073.600 lei.

Din declarația părții civile P.I. (fila 18-20), a rezultat că din luna martie 1998 a refuzat să mai primească marfă, deoarece și SC. T.I. SRL, la rândul ei, livra fier vechi către alți beneficiari în baza unor convenții, iar durata contractului cu SC B.B. SRL expirase astfel că a solicitat restituirea sumei rămase precum și echivalentul a 15.000 dolar SUA. Cum societatea română nu a restituit banii, P.I. s-a deplasat în România, iar în urma verificării documentelor firmei B.B. SRL a constatat că V.l. a virat 350.000.000 lei în contul numitului T.C., la sfârșitul lunii aprilie 1997 în contul acestuia existând 300.000.000 lei. Nici V.l. și nici T.C. nu au dat nici o explicație cu privire la existența banilor în contul unei persoane fizice și nici a modului în care au fost cheltuiți.

În ceea ce privește fapta de inducere în eroare a părții civile SC B.B. SRL cu suma de 350.000.000 lei, s-a reținut că inculpatul a negat primirea sumei respective. Cum înscrisul aflat la fila 33 dosar urmărire penală a fost constituit pro cauza, instanța de fond l-a înlăturat. În afară de acest înscris „elismerveny", s-a reținut că la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul ar fi acționat fraudulos ori că ar fi indus în eroare pe partea civilă V.l. ori pe numitul T.C. pentru a obține bani de la acesta, în calitate de mandatar al SC B.B. SRL. De aceea nu s-a reținut în sarcina inculpatului nici faptul că ar fi încheiat sau executat vreun contract prin inducerea în eroare a vreunei persoane.

Cu referire la faptele de înșelare a SC P.l. SRL cu suma de 15.000 lei, instanța de fond a reținut că P.I. a predat banii inculpatului, care a avut doar rolul de intermediar și că acesta a ajuns la V.l. Nu s-a putut reține că inculpatul ar fi indus în vreun fel în eroare pe partea civilă P.I., că ar fi prezentat vreo împrejurare nereală pentru a obține suma respectivă. Cu referire la latura civilă, cum în sarcina inculpatului nu s-a putut reține comiterea faptei ilicite, cererile referitoare la plata despăgubirilor, pe de o parte, au fost respinse, ca nefondate, iar pe de altă parte, ca inadmisibilă (cererea societății P.l. SRL de a pretinde de la inculpat plata a 35.000 dolar SUA, cererea de constituire de parte civilă a SC C. SA).

Împotriva hotărârii sus menționate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen, cu consecința lăsării nesolutionate a laturii civile. Instanța de apel a constatat că apelul este nefondat, reținând următoarele: Ceea ce este esențial pentru existența infracțiunii de înșelăciune în forma incriminată prin art. 215 alin. (1) C. pen. este împrejurarea că inducerea în eroare a unei persoane să se realizeze prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. În speță, pornind de la latura obiectivă specifică infracțiunii tip de înșelăciune, s-a constatat că nu există o acțiune în inducerea în eroare, așa cum cere legea penală.

Cu referire la infracțiunea de înșelăciune în care parte vătămată este V.l., s-a reținut că la dosar nu există nici o probă care să dovedească primirea de către inculpat a unei sume de bani prin inducerea acesteia în eroare. Astfel, conform contractului încheiat cu firma maghiară, V.l. a primit ca și avans suma de 71.000 dolar SUA pentru 1.000 tone structuri metalice, sumă ce a fost schimbată la B. SA Sucursala Sf. Gheorghe, obținându-se 537.098.100 lei. Aceeași firmă, prin intermediul inculpatului, a mai plătit 15.000 dolari pentru a fi achiziționat fier vechi de la SC C. SA. La un moment dat firma maghiară a refuzat plata facturilor și din verificările efectuate în România s-a constatat că V.l.

a virat 350.000.000 lei în contul lui T.C. În declarația olografă dată la 5 februarie 1999 aflată la fila 110 dosar urmărire penală, partea vătămată V.l. a arătat că nu și-a putut onora obligațiile contractuale pentru întreaga sumă 71.000 dolar SUA față de firma maghiară; din cei 60.000 dolar SUA schimbați în monedă națională a plătit clienți (fără a primi chitanțe) sau persoane, fără a evidenția în contabilitate cheltuielile însă nici nu a făcut referire la inducerea în eroare pentru vreo sumă de bani de către inculpatul B.A. Mai mult, contractul de livrare a fierului vechi încheiat între firma română și cea maghiară a fost semnat la 18 septembrie 1997, iar înscrisul intitulat „elisvermeny" și care se referă la recunoașterea faptului de a fi primit o sumă de bani (350.000.000 lei) este datat 8 septembrie 1997. Deși acest înscris era semnat de către inculpatul B.A.

(raport de expertiză criminalistă din 31 iulie 2001 - f. 124-128, Dosar nr. 1517/1999) s-a constatat că acesta a fost întocmit pro cauza. S-a mai reținut poziția lui T.C., în raport de declarațiile părții civile V.l. (f. 123-124): „la data de 6 octombrie 1997 V.l. a transferat în contul meu personal 350.000.000 lei și mi-a spus să merg a doua zi și să ridic toată suma și să i-o dau lui". De altminteri, pe parcursul cercetării judecătorești poziția părții civile a fost oscilantă, în ședința publică din 25 mai 2005 (fila 65), prezentă fiind, a declarat că „erau bani personali dați inculpatului cu titlu de împrumut ca de la socru la ginere". Prin urmare, chiar dacă inculpatul a primit suma de bani, aceasta nu s-a realizat prin acțiunea de inducere în eroare a părții vătămate, astfel că în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Nu pot fi reținute prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât, în speță, nu s-a făcut dovada existenței unui contract de împrumut de consumație a sumei de bani ceea ce ar fi determinat în cazul refuzului restituirii la scadență a împrumutului, nașterea unui litigiu civil. De asemenea inculpatului B.A. nu i-a fost atribuită nicio calitate în cadrul firmei socrului său V.l. (f. 262 - Dosar nr. 750/2004) și nici nu a avut vreo împuternicire în cadrul raporturilor juridice născute între această parte și societatea ungară P.K.F.T. sau SC C. SA, pe de altă parte (fila 149). Ca atare, primirea sumei de 15.000 dolar SUA de la P.I., împrejurare dovedită cu acele chitanțe, nu atestă inducerea în eroare a acestuia ori că primirea sumei ar fi fost condiționată de folosirea ei într-un anumit scop, astfel că nu se poate reține vreo faptă de natură penală.

Mai mult, dacă partea civilă P.I. nu a făcut vorbire despre o acțiune de inducere în eroare săvârșită de inculpat, cu atât mai puțin SC C. SA avea astfel de informații. Conform sentinței civile nr. 300 din 20 octombrie 1999 a Tribunalului Covasna pronunțată în Dosar nr. 912/1999 s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de SC C. SA și a fost obligată SC B.B.I. SRL - administrator V.l., la plata prețului pentru fierul vechi livrat și cheltuieli de judecată (f. 55-58 - Dosar nr. 750/2004). Prin urmare este inadmisibilă cererea de constituire de parte civilă a acestei societăți în acest dosar în care inculpat este B.A. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Prin recursul susținut oral de reprezentantul M.P., acesta a solicitat să se ia act de concluziile susținute, în conformitate cu dispozițiile art. 316 alin. (1) teza a ll-a și alin. (3) C. proc. pen., apreciind recursul scris al parchetului ca întemeiat pentru următoarele motive: instanța a evaluat greșit semnificația penală a faptelor, reținând temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., în loc de art. 10 lit. b) din același cod, întrucât fapta inculpatului nu este prevăzută ca infracțiune de vreo normă incriminatoare. Drept urmare, a solicitat casarea hotărârilor sub acest aspect și, corespunzător, potrivit art. 346 C. proc. pen., lăsarea nesolutionată a acțiunii civile. Recursul parchetului, astfel cum a fost precizat oral, este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că decizia instanței de apel și sentința instanței de fond sunt nelegale și netemeinice, sub aspectul temeiului în baza căruia s-a dispus soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni de înșelăciune reținute în sarcina sa prin actul de sesizare. Pentru ca o faptă să fie infracțiune este necesar să se constate cele trei trăsături esențiale prevăzute de art. 17 C. pen.: să prezinte pericol social, să fie săvârșită cu vinovăție și să fie prevăzută de legea penală. Lipsa oricăreia dintre aceste trăsături esențiale exclude existența caracterului penal al faptei, exclude existența infracțiunii și, în consecință, răspunderea penală.

Existența acestor trei caracteristici esențiale se constată prin verificarea în ordine inversă față de cea prevăzută în textul enunțat, adică prioritar se cercetează dacă fapta concretă este prevăzută de lege și apoi dacă a fost săvârșită cu vinovăție, prezența pericolului social rezultând implicit din existența acestor două trăsături esențiale. În verificarea acestei prime trăsături esențiale pentru ca o faptă să constituie infracțiune, trebuie să se constate că fapta concretă de înșelăciune are un corespondent în descrierea conținută în norma de incriminare, adică dacă se suprapune acestui model legal creat de legiuitor.

În cauză, din materialul probator a rezultat că nu a existat o acțiune de inducere în eroare a unei persoane, în sensul textului art. 215 alin. (1) C. pen., prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau altul un folos material injust și nici producerea unei pagube. În acest sens, ambele instanțe au reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, motivând că la dosar nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul B.A. ar fi acționat fraudulos ori că ar fi indus în eroare pe partea civilă V.l. ori pe numitul T.C. pentru a obține bani de la acesta, în calitate de mandatar al SC B.B.

SRL. De asemenea, nu s-a reținut în sarcina inculpatului nici faptul că ar fi încheiat sau executat vreun contract prin inducerea în eroare a vreunei persoane. Cu referire la faptele de inducere în eroare a SC P.l. SRL cu suma de 15.000 lei, instanța de fond a reținut că P.I. a predat banii inculpatului, care a avut doar rolul de intermediar și că acesta i-a remis lui V.l., neputându-se reține că inculpatul ar fi indus în vreun fel în eroare pe partea civilă P.I. sau că ar fi prezentat vreo împrejurare nereală pentru a obține suma respectivă. Or, față de aceste constatări, pe baza probelor, din care nu a rezultat vreo conduită din partea inculpatului în sensul normei penale incriminatoare, se impunea achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. b) C. proc.

pen. Pentru aceste considerente, urmează să fie admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 50/ AP din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat B.A. Va fi casată în totalitate decizia atacată și în parte sentința penală nr. 82/ S din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Covasna și, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. va fi achitat inculpatul B.A. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 și art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., va fi lăsată nesolutionată acțiunea civilă.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 50/ AP din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat B.A. Casează în totalitate decizia atacată și în parte sentința penală nr. 82/ S din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Covasna și, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. achită pe inculpatul B.A. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 și art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., lasă nesolutionată acțiunea civilă. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2010.