ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3011/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3011/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 802 din 12 octombrie

2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 11 lit.

c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., cu art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c, art. 76 C. pen. s-a dispus

condamnarea inculpatului C.Ș.V. la 2 ani închisoare.

În baza art. 81-82 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

încercare de 4 ani.

Au fost puse în

vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

A fost admisă, în

parte, cererea părții civile A.N.A.F. București și obligat inculpatul la plata

sumei de 7.857,61 lei reprezentând impozit pe profit și T.V.A.

A fost obligat

inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut că,

Analizând actele și

lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul C.Ș.V.

este asociat unic și administrator al SC A.G. SRL București din anul 2002, când

a preluat părțile sociale.

În anul 2003 SC A.G.

SRL, reprezentată de inculpat, a achiziționat de la SC R.C.S.I. SRL București

cantitatea de 65.490 kg oțel beton în valoare de 76.764,10 lei cu factura

fiscală din 11 aprilie 2003, iar de la SC S. SRL a achiziționat cantitatea de

256.764 kg oțel beton în valoare de 300.965,92 lei vechi cu factura fiscală din

11 aprilie 2003.

La momentul livrării,

pe 10 aprilie 2003, inculpatul a emis pentru plată două bilete la ordin, unul

în favoarea SC R.C.S.I. SRL pentru suma de 76.764,10 lei cu scadența la data de

16 aprilie 2003 și unul în favoarea SC S. SRL pentru suma de 300.965,92 lei cu

scadența la data de 17 aprilie 2003.

La momentul

prezentării la bancă, biletul pentru SC R.C.S.I. SRL a fost refuzat la plată

pentru lipsă total disponibil în cont, iar cel pentru SC S. SRL a fost refuzat

parțial la plată, fiind acceptată doar suma de 575,83 lei.

Fată de această

situație, la data de 15 iulie 2003 subscrisele SC R.C.S.I. SRL și SC S. SRL,

ambele reprezentate de numitul F.P., au formulat plângeri penale la D.G.P.M.B. -

S.I.F. împotriva învinuitului C.Ș.V. pentru infracțiunile de înșelăciune.

Pentru cantitatea de

322.254 kg achiziționată de la SC R.C.S.I. SRL și SC S. SRL, inculpatul nu a

întocmit nicio evidență contabilă și nici nu a înregistrat-o.

A fost efectuată o

expertiză contabilă, prin care venitul obținut a fost estimat și s-a stabilit

că impozitul pe profit aferent este în sumă de 9.578,19 lei, iar T.V.A. de

plată este în sumă de 7.279,42 lei.

În total, prejudiciul

adus bugetului de stat de către inculpat, este de 16.857,61 lei.

Din totalul de

16.857,61 lei inculpatul a achitat suma de 5.000 lei.

La termenul din data

de 30 martie 2011, inculpatul C.Ș.V. a declarat că solicită să se facă

aplicarea disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (potrivit cărora

inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din limitele de pedeapsă prevăzute

de lege, în cazul pedepsei închisorii).

Situația de fapt

descrisă mai sus a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în

cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești.

La individualizarea

judiciară a pedepsei, Tribunalul a avut în vedere toate criteriile prevăzute de

disp. art. 72 din C. pen., referitoare atât la gradul de pericol social concret

al infracțiunii săvârșite, și de urmările produse, dar și de datele ce

circumstanțiază persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente

penale, a recunoscut și regretat faptele comise.

De asemenea au fost

avute în vedere dispozițiile cuprinse la art. 320

1

C. proc. pen.

astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 în ce privește reducerea

limitei minime și maxime a pedepsei.

În consecință, s-a

reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante în sensul art. 74 și

art. 76 C. pen. și drept urmare, pedeapsa a fost coborâtă sub limita minimă

specială prevăzută de lege.

Constatând că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen. și apreciind, în raport cu

persoana inculpatului, că scopul preventiv-educativ și sancționator prev. de

art. 52 C. pen. poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate,

tribunalul a dispus suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen

de încercare calculat conform art. 82 C. pen.

Cu privire la latura

civilă a cauzei, tribunalul a admis în parte cererea părții civile A.N.A.F.

București și a obligat pe inculpat la plata sumei de 7857,61 lei reprezentând

impozit pe profit și T.V.A.

Împotriva sentinței

penale au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

apelantul intimat inculpat C.Ș.V. și apelanta parte civilă A.N.A.F. -D.G.J.

București.

Prin Decizia penală

nr. 363 din 20 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.Ș.V.

împotriva sentinței penale nr. 802 din 12 octombrie 2011 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală.

A fost desființată în

parte sentința și rejudecând, în fond în temeiul art. 334 C. proc. pen. A

schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 11

lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. în infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

În temeiul art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d)

C. pen. a condamnat pe inculpatul C.Ș.V. la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C.

pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui

termen de încercare de 2 ani și 8 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen.

A atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 76 alin. (3) C. pen., înlăturând aplicarea pedepselor complementare.

A fost respinsă

acțiunea civilă ca rămasă fără obiect.

În temeiul art. 379

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de

partea civilă A.N.A.F. București.

Prin Decizia penală

nr. 3300 din 16 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție a fost admis recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.J.

București și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de

partea civilă, constatându-se că în mod greșit acesta a fost respins ca tardiv

formulat.

Prin Decizia penală

nr. 78 din 28 martie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, examinând

cauza în rejudecare, în fondul apelului, a dispus următoarele:

În temeiul art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de partea civilă A.N.A.F.

împotriva sentinței penale nr. 802 din 12 octombrie 2011, pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală.

A desființat în parte

sentința și rejudecând, în fond:

A constatat că

debitul principal a fost achitat integral de inculpatul C.Ș.V.

A obligat pe

inculpatul C.Ș.V. la plata obligațiilor fiscale accesorii-majorări, penalități

și dobânzi-către partea civilă A.N.A.F., începând cu data de 11 aprilie 2003 și

până la data achitării prejudiciului, cu luarea în considerare a fiecărei plăți

parțiale efectuată de inculpat.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina

statului, din care suma de 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se suportă

din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Motivul referitor la

obligarea inculpatului la o sumă mai mică decât debitul real a fost apreciat ca

nefondat.

Cât privește debitul

principal, Curtea a constatat că acesta a fost integral achitat de inculpat.

S-a constatat că

motivul de apel vizând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă

civilmente este nefondat. Apelul a fost apreciat ca fiind fondat sub aspectul

omisiunii de către instanța de fond a obligării inculpatului la plata

accesoriilor debitului deși acestea au fost solicitate în mod expres în cererea

de constituire de parte civilă.

Totodată Curtea a mai

constatat că măsura asiguratorie nu poate fi dispusă la acest moment procesual.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385

3

C. proc. pen. partea civilă A.N.A.F.

Din actele și

lucrările dosarului se constată că recurenta parte civilă nu a depus motive

scrise de recurs cu 5 zile înainte de primul termen de judecată astfel cum

prevăd dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Recursul este

nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.

Înalta Curte reține

că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unei

analize judicioase și coroborate a tuturor probelor administrate în cauză atât

în faza de urmărire penală cât și în condiții de oralitate și nemijlocire, în

faza de cercetare judecătorească, rezultând în esență că, în anul 2003,

inculpatul C.Ș.V., în calitate de administrator al SC A.G. SRL, a realizat

venituri din achiziționarea cantității de 322.254 kg oțel beton în valoare de

377.730 lei de la SC R.C.S.I. SRL și SC S. SRL, pe care nu Ie-a evidențiat în

contabilitatea societății în scopul sustragerii de la plata contribuțiilor

fiscale.

În dovedirea

situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângeri

părți vătămate și declarații reprezentat părți vătămate; declarații martori;

documente contabile; raport de expertiză contabilă; declarații inculpat.

În drept, fapta

inculpatului C.Ș.V., care în anul 2003, în calitate de administrator al SC A.G.

SRL, a realizat venituri din achiziționarea cantității de 322.254 kg oțel beton

în valoare de 377.730 lei de la SC R.C.S.I. SRL și SC S. SRL, pe care nu le-a

evidențiat în contabilitatea societății în scopul sustragerii de la plata

contribuțiilor fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea

art. 13 C. pen.

La termenul din data

de 30 martie 2011 (în fața instanței de fond), inculpatul C.Ș.V. a declarat că

solicită să se facă aplicarea disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

(potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii).

Examinând actele și

lucrările dosarului se constată că în fața primei instanțe (fila 10 din dosarul

Tribunalului București), A.N.A.F. a depus o cerere de constituire ca parte

civilă prin care a solicitat reținerea în sarcina inculpatului și a părții

responsabile civilmente a unui prejudiciu cauzat bugetului de stat în cuantum

de 16.857,61 lei. Totodată a solicitat că la această sumă să se calculeze și

obligațiile fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi), obligații

fiscale ce urmează a fi calculate de la data de când obligația a devenit

scadentă și până la data executării integrale a plății.

În conformitate cu

art. 16 C. proc. pen. a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte

responsabilă civilmente a societății comerciale SC A.G. SRL.

În baza art. 163 C.

proc. pen. a solicitat înființarea măsurilor asigurătorii.

Înalta Curte

apreciază că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de

apel.

Cât privește debitul

principal, se constată că a fost integral achitat de inculpat, acesta depunând

la dosar chitanțele prin care a efectuat plăți parțiale succesive, după cum

urmează:

- chitanțele aflate

la dosarul de fond, filele 16 și 17 care atestă achitarea sumei de 2.000 lei la

data de 11 octombrie 2011;

- chitanțele de la

filele 24 și 25 din prima judecată în apel care atestă plata sumelor de 6.078,19

lei și 3.779,42 lei.

De asemenea, în

cursul urmăririi penale inculpatul a achitat suma de 5.000 lei.

De asemenea se

constată că în mod corect a apreciat instanța de apel că inculpatul nu poate fi

obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, atâta vreme cât din

actele dosarului reiese că societatea comercială SC A.G. SRL nu a desfășurat

activitate și nu a funcționat la sediul social declarat. Deși faptele deduse

judecății datează din anul 2003, se constată că societatea nu a depus

înscrisuri contabile la organele competente nici măcar în anul 2003. Mai mult,

toate documentele aflate la dosarul cauzei pentru societate sunt semnate numai

de inculpat, fără a fi aplicată vreo ștampilă a societății.

Se mai constată

totodată că instanța de fond nu a procedat la citarea în cauză a societății SC

A.G. SA în calitate de parte responsabilă civilmente.

Înalta Curte constată

că în mod corect prima instanță de control judiciar, ca urmare a admiterii

apelului declarat de A.N.A.F., a oblicat pe inculpatul C.Ș.V. la plata obligațiilor

fiscale accesorii-majorări, penalități și dobânzi - către partea civilă A.N.A.F.,

începând cu data de 11 aprilie 2003 și până la data achitării prejudiciului, cu

luarea în considerare a fiecărei plăți parțiale efectuată de inculpat. Astfel

se constată că intimatul inculpat a achitat debitul principal în integralitatea

lui, însă urmează a fi obligat la plata sumelor accesorii, cu luarea în

considerare la calcularea acestora a debitului rămas după fiecare plată

parțială în parte.

Cât privește

solicitarea de luare a măsurii asigurătorii, instanța de apel corect a

constatat că o asemenea măsură nu poate fi dispusă la acest moment procesual

întrucât aceste sume accesorii nu au fost calculate de partea civilă, calculul

lor constituind o chestiune de executare, astfel că nu se cunoaște suma până la

concurența căreia să poată fi dispus sechestrul asigurător pe bunurile

inculpatului. Or, în lipsa unui cuantum cert, Curtea în mod corect a apreciat

că o asemenea măsură asiguratorie nu poate fi dispusă.

Față de toate

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de

partea civilă A.N.A.F.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 78

din 28 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

inculpatul C.Ș.V.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.Ș.V., în sumă

de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 4 octombrie 2013.