ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3011/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 802 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., cu art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c, art. 76 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C.Ș.V. la 2 ani închisoare. În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani. Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. A fost admisă, în parte, cererea părții civile A.N.A.F. București și obligat inculpatul la plata sumei de 7.857,61 lei reprezentând impozit pe profit și T.V.A.

A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul C.Ș.V. este asociat unic și administrator al SC A.G. SRL București din anul 2002, când a preluat părțile sociale. În anul 2003 SC A.G. SRL, reprezentată de inculpat, a achiziționat de la SC R.C.S.I. SRL București cantitatea de 65.490 kg oțel beton în valoare de 76.764,10 lei cu factura fiscală din 11 aprilie 2003, iar de la SC S. SRL a achiziționat cantitatea de 256.764 kg oțel beton în valoare de 300.965,92 lei vechi cu factura fiscală din 11 aprilie 2003. La momentul livrării, pe 10 aprilie 2003, inculpatul a emis pentru plată două bilete la ordin, unul în favoarea SC R.C.S.I.

SRL pentru suma de 76.764,10 lei cu scadența la data de 16 aprilie 2003 și unul în favoarea SC S. SRL pentru suma de 300.965,92 lei cu scadența la data de 17 aprilie 2003. La momentul prezentării la bancă, biletul pentru SC R.C.S.I. SRL a fost refuzat la plată pentru lipsă total disponibil în cont, iar cel pentru SC S. SRL a fost refuzat parțial la plată, fiind acceptată doar suma de 575,83 lei. Fată de această situație, la data de 15 iulie 2003 subscrisele SC R.C.S.I. SRL și SC S. SRL, ambele reprezentate de numitul F.P., au formulat plângeri penale la D.G.P.M.B. - S.I.F. împotriva învinuitului C.Ș.V. pentru infracțiunile de înșelăciune. Pentru cantitatea de 322.254 kg achiziționată de la SC R.C.S.I.

SRL și SC S. SRL, inculpatul nu a întocmit nicio evidență contabilă și nici nu a înregistrat-o. A fost efectuată o expertiză contabilă, prin care venitul obținut a fost estimat și s-a stabilit că impozitul pe profit aferent este în sumă de 9.578,19 lei, iar T.V.A. de plată este în sumă de 7.279,42 lei. În total, prejudiciul adus bugetului de stat de către inculpat, este de 16.857,61 lei. Din totalul de 16.857,61 lei inculpatul a achitat suma de 5.000 lei. La termenul din data de 30 martie 2011, inculpatul C.Ș.V. a declarat că solicită să se facă aplicarea disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii).

Situația de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești. La individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a avut în vedere toate criteriile prevăzute de disp. art. 72 din C. pen., referitoare atât la gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, și de urmările produse, dar și de datele ce circumstanțiază persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat faptele comise. De asemenea au fost avute în vedere dispozițiile cuprinse la art. 320 1 C. proc. pen. astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 în ce privește reducerea limitei minime și maxime a pedepsei.

În consecință, s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante în sensul art. 74 și art. 76 C. pen. și drept urmare, pedeapsa a fost coborâtă sub limita minimă specială prevăzută de lege. Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen. și apreciind, în raport cu persoana inculpatului, că scopul preventiv-educativ și sancționator prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, tribunalul a dispus suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare calculat conform art. 82 C. pen. Cu privire la latura civilă a cauzei, tribunalul a admis în parte cererea părții civile A.N.A.F. București și a obligat pe inculpat la plata sumei de 7857,61 lei reprezentând impozit pe profit și T.V.A.

Împotriva sentinței penale au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București, apelantul intimat inculpat C.Ș.V. și apelanta parte civilă A.N.A.F. -D.G.J. București. Prin Decizia penală nr. 363 din 20 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.Ș.V. împotriva sentinței penale nr. 802 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. A fost desființată în parte sentința și rejudecând, în fond în temeiul art. 334 C. proc. pen. A schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen. în infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.Ș.V. la pedeapsa de 8 luni închisoare. În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., înlăturând aplicarea pedepselor complementare.

A fost respinsă acțiunea civilă ca rămasă fără obiect. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. București. Prin Decizia penală nr. 3300 din 16 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.J. București și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de partea civilă, constatându-se că în mod greșit acesta a fost respins ca tardiv formulat. Prin Decizia penală nr. 78 din 28 martie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, examinând cauza în rejudecare, în fondul apelului, a dispus următoarele: În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. a admis apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva sentinței penale nr. 802 din 12 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. A desființat în parte sentința și rejudecând, în fond: A constatat că debitul principal a fost achitat integral de inculpatul C.Ș.V. A obligat pe inculpatul C.Ș.V. la plata obligațiilor fiscale accesorii-majorări, penalități și dobânzi-către partea civilă A.N.A.F., începând cu data de 11 aprilie 2003 și până la data achitării prejudiciului, cu luarea în considerare a fiecărei plăți parțiale efectuată de inculpat. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele: Motivul referitor la obligarea inculpatului la o sumă mai mică decât debitul real a fost apreciat ca nefondat. Cât privește debitul principal, Curtea a constatat că acesta a fost integral achitat de inculpat. S-a constatat că motivul de apel vizând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente este nefondat. Apelul a fost apreciat ca fiind fondat sub aspectul omisiunii de către instanța de fond a obligării inculpatului la plata accesoriilor debitului deși acestea au fost solicitate în mod expres în cererea de constituire de parte civilă. Totodată Curtea a mai constatat că măsura asiguratorie nu poate fi dispusă la acest moment procesual.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385 3 C. proc. pen. partea civilă A.N.A.F. Din actele și lucrările dosarului se constată că recurenta parte civilă nu a depus motive scrise de recurs cu 5 zile înainte de primul termen de judecată astfel cum prevăd dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente. Înalta Curte reține că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unei analize judicioase și coroborate a tuturor probelor administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în condiții de oralitate și nemijlocire, în faza de cercetare judecătorească, rezultând în esență că, în anul 2003, inculpatul C.Ș.V., în calitate de administrator al SC A.G.

SRL, a realizat venituri din achiziționarea cantității de 322.254 kg oțel beton în valoare de 377.730 lei de la SC R.C.S.I. SRL și SC S. SRL, pe care nu Ie-a evidențiat în contabilitatea societății în scopul sustragerii de la plata contribuțiilor fiscale. În dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângeri părți vătămate și declarații reprezentat părți vătămate; declarații martori; documente contabile; raport de expertiză contabilă; declarații inculpat. În drept, fapta inculpatului C.Ș.V., care în anul 2003, în calitate de administrator al SC A.G. SRL, a realizat venituri din achiziționarea cantității de 322.254 kg oțel beton în valoare de 377.730 lei de la SC R.C.S.I.

SRL și SC S. SRL, pe care nu le-a evidențiat în contabilitatea societății în scopul sustragerii de la plata contribuțiilor fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. La termenul din data de 30 martie 2011 (în fața instanței de fond), inculpatul C.Ș.V. a declarat că solicită să se facă aplicarea disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii). Examinând actele și lucrările dosarului se constată că în fața primei instanțe (fila 10 din dosarul Tribunalului București), A.N.A.F.

a depus o cerere de constituire ca parte civilă prin care a solicitat reținerea în sarcina inculpatului și a părții responsabile civilmente a unui prejudiciu cauzat bugetului de stat în cuantum de 16.857,61 lei. Totodată a solicitat că la această sumă să se calculeze și obligațiile fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi), obligații fiscale ce urmează a fi calculate de la data de când obligația a devenit scadentă și până la data executării integrale a plății. În conformitate cu art. 16 C. proc. pen. a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a societății comerciale SC A.G. SRL. În baza art. 163 C. proc. pen. a solicitat înființarea măsurilor asigurătorii.

Înalta Curte apreciază că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de apel. Cât privește debitul principal, se constată că a fost integral achitat de inculpat, acesta depunând la dosar chitanțele prin care a efectuat plăți parțiale succesive, după cum urmează: - chitanțele aflate la dosarul de fond, filele 16 și 17 care atestă achitarea sumei de 2.000 lei la data de 11 octombrie 2011; - chitanțele de la filele 24 și 25 din prima judecată în apel care atestă plata sumelor de 6.078,19 lei și 3.779,42 lei. De asemenea, în cursul urmăririi penale inculpatul a achitat suma de 5.000 lei. De asemenea se constată că în mod corect a apreciat instanța de apel că inculpatul nu poate fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, atâta vreme cât din actele dosarului reiese că societatea comercială SC A.G.

SRL nu a desfășurat activitate și nu a funcționat la sediul social declarat. Deși faptele deduse judecății datează din anul 2003, se constată că societatea nu a depus înscrisuri contabile la organele competente nici măcar în anul 2003. Mai mult, toate documentele aflate la dosarul cauzei pentru societate sunt semnate numai de inculpat, fără a fi aplicată vreo ștampilă a societății. Se mai constată totodată că instanța de fond nu a procedat la citarea în cauză a societății SC A.G. SA în calitate de parte responsabilă civilmente. Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță de control judiciar, ca urmare a admiterii apelului declarat de A.N.A.F., a oblicat pe inculpatul C.Ș.V. la plata obligațiilor fiscale accesorii-majorări, penalități și dobânzi - către partea civilă A.N.A.F., începând cu data de 11 aprilie 2003 și până la data achitării prejudiciului, cu luarea în considerare a fiecărei plăți parțiale efectuată de inculpat.

Astfel se constată că intimatul inculpat a achitat debitul principal în integralitatea lui, însă urmează a fi obligat la plata sumelor accesorii, cu luarea în considerare la calcularea acestora a debitului rămas după fiecare plată parțială în parte. Cât privește solicitarea de luare a măsurii asigurătorii, instanța de apel corect a constatat că o asemenea măsură nu poate fi dispusă la acest moment procesual întrucât aceste sume accesorii nu au fost calculate de partea civilă, calculul lor constituind o chestiune de executare, astfel că nu se cunoaște suma până la concurența căreia să poată fi dispus sechestrul asigurător pe bunurile inculpatului. Or, în lipsa unui cuantum cert, Curtea în mod corect a apreciat că o asemenea măsură asiguratorie nu poate fi dispusă.

Față de toate considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 78 din 28 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul C.Ș.V. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.Ș.V., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 octombrie 2013.