ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 688/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 688/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului penal de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 91/S

din 17 aprilie 2012, Tribunalul Brașov a hotărât următoarele:

În baza art.

215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. proc. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. - 7 acte materiale - art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.Ș.M. la o pedeapsă de

4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 2

ani.

În baza art. 71

C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în

interzicerea, pe durata executării pedepsei principale, a exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. -

relativ la art. 64 lit. c) C. pen. fiind vorba de interzicerea dreptului de a

fi asociat sau administrator la o societate comercială.

În baza art.

861 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit conform art. 862

alin. (1) C. pen.

În baza art.

863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul N.Ș.M. a

fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se

prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov la datele

fixate de respectivul serviciu;

- să anunțe în

prealabil serviciului indicat orice schimbare de domiciliu, reședința sau

locuința și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice serviciului indicat schimbarea locului de muncă;

- să comunice

Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov informații de natură a

putea fi verificate mijloacele lui de existență.

În baza art.

359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului N.Ș.M. asupra dispozițiilor

864 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub

supraveghere.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 14

C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., inculpatul N.Ș.M. a fost obligat la

plata următoarelor sume de bani cu titlu cte despăgubiri civile:

- către partea

civila SC C.M.I. SA a sumei de 35.702,86 lei cu titlu de daune materiale;

- către partea

civila SC B.P. SRL a sumei de 91.029,05 lei cu titlu de daune materiale;

- către partea

civila SC N.I. SRL a sumei de 68.989,54 lei cu titlu de daune materiale;

- către partea

civira SC S.S. SRL a sumei de 92.691 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 7

din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea unei copii de pe această hotărâre

penală, la rămânerea definitivă a acesteia, la O.R.C. de pe lângă Tribunalul

Brașov pentru a se efectua mențiunile corespunzătoare.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, în

data de 06 februarie 2007, la O.R.C. a fost înregistrat contractul de cesiune

dintre R.B.l. și D.E.S., pe de o parte și „L.F." pe de altă parte, cel din

urmă cesionând părțile sociale ale SC C. SRL Brașov. Potrivit declarației martorei

D. (R.) E.S., în scopul cesionării societății, a. fost contactată de un domn

care s-a recomandat E. După ce acesta a studiat actele contabile s-au prezentat

la O.R.C. Brașov, unde actul de cesiune a fost semnat de o altă persoană în

calitate de cesionar, respectiv L.F.

Ulterior, de

administrarea societății și respectiv de obținerea de foloase în mod injust s-a

ocupat, în mod direct, persoana cunoscută ca "d-nul E." Pentru

realizarea rezoluției infracționale numitul „E.", l-a cooptat pe

inculpatul N.Ș.M., cunoscut cu puțin timp în urmă și numit director vânzări, pe

care l-a împuternicit în relația cu instituțiile bancare unde societatea avea

conturi.

Inculpatul

N.Ș.M. s-a ocupat de găsirea unui sediu pentru desfășurarea activității, precum

și pentru închirierea unui spațiu de depozitare bunuri.

Astfel, la data

de 15 octombrie 2007 N.Ș., în numele SC C. SRL, a încheiat un contract de

închiriere a apartamentului din mun. Brașov.

În același mod,

inculpatul N.Ș.M. a procedat și în cazul închirierii depozitului din str. P.,

acesta recomandându-se ca reprezentant al societății SC C. SRL, tot el fiind

cel care s-a ocupat ulterior de preluarea mărfurilor achiziționate și

depozitarea acestora.

Instanța de

fond a reținut că, în realizarea rezoluției infracționale numitul „E." -

cu sprijinul inculpatului N.Ș. - a procedat după cum urmează:

N.Ș.M. și numitul „E." au contactat - în luna noiembrie 2007 -

reprezentanții SC C.M.I. SA, de la care au solicitat achiziționarea de mărfuri

comercializate de partea vătămată, iar pentru achitarea acestora a fost emisă

fila C.E.C.

Pătrașcu T.C.,

manager zonal la SC C.M.I. SA, în data de 12 noiembrie 2007, urmare a

solicitării venite din partea unui coleg, a luat legătura telefonic cu „d-nul

E." reprezentant al SC C. SRL interesat de achiziționarea de oțel beton și

s-a stabilit ca plata să se facă în termen de 30 de zile de la livrare.

În data de 14

noiembrie 2007 P.T.C. s-a deplasat la Brașov unde s-a întâlnit cu inculpatul

N.Ș.M., care i-a comunicat că are împuternicire din partea „d-nului E." să

reprezinte societatea. împreună s-au deplasat la sediul SC C. SRL unde a fost

încheiat contractul din 19 noiembrie 2007, însă N.Ș.M. nu a prezentat procura

sau actele societății.

La încheierea

contractului N.Ș.M. i-a înmânat o filă C.E.C. semnată și ștampilată."

Ulterior marfa

a fost încărcată din Târgoviște și transportată potrivit indicațiilor numitului

N.Ș.M. în Brașov. Urmare a livrării efectuate societatea parte vătămată a emis

factura fiscală din 19 noiembrie 2007 în valoare de 35.702,86 lei. în data de

17 noiembrie 2007 martorul P.T.C. s-a deplasat la Brașov unde trebuia să se

întâlnească cu numitul E. Acesta din urmă nu s-a prezentat la întâlnire și nici

nu a putut fi contactat.

Urmare a

acestor fapte, fila C.E.C. înmânată de N.Ș.M. la semnarea contractului a fost

introdusă la plată și a fost refuzată pentru motivul lipsă totală disponibil.

12 noiembrie 2007 N.Ș., recomandându-se reprezentant al SC C. SRL, I-a

contactat pe numitul D.C. - reprezentant al SC B.P. SRL - comunicându-i că se

ocupă de achiziționarea mărfurilor comandate anterior de către numitul E.

Potrivit

dispozițiilor date de N.Ș.M., care a și semnat contractul din partea SC C. SRL,

mărfurile au fost livrate în municipiul Brașov. Urmare a livrărilor effectuate,

N.Ș.M. a înmânat numitului A.G., angajat al părții vătămate, 2 file C.E.C.,

care au fost ulterior refuzate la plată pentru motivul lipsă totală disponibil.

părții vătămate SC N.I. SRL cu SC C. SRL s-au desfășurat în perioada 15-27 noiembrie

numitului E.- s-a emis o filă C.E.C. care a fost înmânată, la prima livrare, de

către numitul Ș.A.

Prima livrare

s-a făcut cu autoturismul condus de Ș.A., iar cele din datele de 23 octombrie

2007 și 30 octombrie 2007 cu autovehiculele conduse de S.A. și R.G.

Martorul R.G.

arătat că, în luna octombrie 2007 a efectuat un transport pentru SC C. SRL

Brașov, la solicitarea lui Ș.A., un fost coleg de muncă. Marfa a fost încărcată

din Cluj de la N.I. și transportată în Brașov, unde a fost preluată de

inculpatul N.Ș.M.. Acesta a semnat scrisoarea de transport și factura de

primire a mărfii și tot el este cel care a plătit în numerar transportul. în

data de 30 octombrie 2007 a efectuat un nou transport și de această dată

mărfurile au fost preluate de N.Ș.M. În același sens sunt și declarațiile

martorului S.C.A., celălalt transportator care s-a deplasat la Cluj cu

autovehiculul, iar de la aceeași parte vătămată a încărcat cablu coaxial pe

care l-a transportat la sediul SC C. SRL din cartierul R. Bunurile au fost

preluate de N.Ș. care a semnat și ștampilat factura de primire a mărfurilor și

a plătit în numerar transportul.

Martorul Ș.A. a

arătat că la solicitarea lui N.Ș. a efectuat un transport de la Cluj cu mărfuri

ale SC N.I. SRL și tot inculpatul N.M.Ș. este cel care i-a înmânat în data de

18 octombrie 2007 fila C.E.C. pe care predat-o reprezentanților părții

vătămate.

N.Ș.M. a avut contact și cu societatea parte vătămată SC S.S. SRL Brașov în

scopul achiziționării de bunuri. Urmare a livrării efectuate SC C. SRL a emis 3

file C.E.C., înmânate de către inculpatul N. - pentru suma totală de 92.691

lei.

Filele C.E.C.

au fost refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil. Față de materialul

probator administrat în cauză. Instanța de fond nu a putut reține susținerile

inculpatului N.Ș.M. - care a solicitat achitarea prin prsma ari 10 lit. c) C.

proc. pen. arătând că faptele ar fi fost comise de către numiții „E. și D. -

apreciind că probele relevă cel puțin forma de vinovăție a „intenției

indirecte", în sensul art. 9 pct. 1 lit. b) C. pen., în acțiunile

inculpatului N.Ș.M., care au condus la prejudicierea consistentă a părților

civile din cauză.

S-a reținut că,

este evident că inculpatul N.Ș.M. nu a fost persoana care a avut rolul

determinant în comiterea faptelor, însă este la fel de evident că inculpatul -

deși cunoștea că SC C. SRL are datorii, chiar acesta arătsțnd că nu a putut

încheia un contract de telefonie mobilă în numele acestei firme tocmai datorită

situației sale financiare - a avut contribuția sa la prejudicierea părților

civile.

Astfel, în

unele din relațiile „comerciale" inculpatul N.Ș.M. „s-a prezentat ca fiind

director al SC C. SRL" (fila 104, dosar instanță, declarațiile martorului

F.M.), a deținut și folosit ștampila acestei societăți sau a închiriat spațiile

necesare desfășurării activității societăților menționate.

Mai mult decât

atât inculpatul N.Ș.M. a fost prezent la descărcarea mărfurilor livrate de

către părțile vătămate, a încheiat și semnat anumite contracte cu aceste părți,

a înmânat filele C.E.C. emise de SC C. SRL iar finalmente „avea telefonul

închis" și nu a mai putut fi găsit de către reprezentanții părților civile

sau de persoanele ce-i închiriaseră diverse imobile (filele 75 său 101 dosar

instanță).

S-a apreciat că

toate cele expuse relevă forma de vinovăție, prevăzută de art. 19 pct. 1 lit.

b) C. pen., în comiterea faptelor de către inculpatul N.Ș.

Împotriva

hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat apel inculpatul N.Ș.M.,

criticile formulate vizând netemeinicia soluției de condamnare ce a fost

pronunțată în cauză.

În motivarea

apelului, inculpatul a arătat că era un simplu angajat la respectiva societate

comercială, fusese angajat de doar două luni de zile și a acționat la

insistențele angajatorului, din declarațiile martorilor audiați în cauză

rezultând că nu avea putere de decizie, ci era un simplu mandatar.

Prin Decizia penală

nr. 98/A din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul

N.Ș.M. împotriva sentinței penale nr. 91/S din 17 aprilie 2012 pronunțată de

Tribunalul Brașov.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut că, din

materialul probator administrat în cauză, rezultă că situația de fapt a fost

corect reținută de prima instanță.

S-a constatat

că este neîntemeiată susținerea inculpatului că nu el ar fi autorul faptelor,

calificate din punct de vedere juridic în infracțiunea de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5)

C. pen., întrucât din actele dosarului rezultă că acesta a prevăzut rezultatele

faptelor sale, având cunoștință de situația financiară reală a societății în

numele căreia acționa, chiar și ca un simplu mandatar al celorlalți

participanți, cum a susținut pe parcursul procesului penal.

S-a reținut că

participația sub forma coautoratului subzistă și în ipoteza în care nu toți

participanții contribuie în aceeași măsură la producerea rezultatului, esențial

fiind ca acțiunile simultane sau succesive săvârșite de fiecare participant să

se completeze reciproc și toate împreună să alcătuiască activitatea unică,

indivizibilă, considerată în ansamblu activitatea de săvârșire a faptei,

indiferent de valoarea contributivă separată a fiecărei acțiuni în parte a

participanților. Mai mult decât atât, la individualizarea judiciară a pedepsei ce

i-a fost aplicată inculpatului, prima instanță a reținut și această contribuție

a inculpatului la comiterea faptelor ce-i sunt imputate.

S-a mai

apreciat că, naivitatea reprezentanților părților vătămate care nu au făcut

anumite verificări cu privire la bonitatea SC C. SRL Brașov, naivitate invocată

în apărare de inculpat, nu constituie un motiv de exonerare de răspundere

penală a inculpatului.

Împotriva

deciziei pronunțată de instanța de apel, în termen legal, a declarat recurs

inculpatul N.Ș.M.

Recursul

inculpatului, astfel cum a fost motivat de apărătorul din oficiu, a fost

întemeiat pe cazul de casare prevăzut de ari 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., prin concluziile formulate solicitându-se admiterea recursului, casarea

ambelor hotărâri și pe fond pronunțarea unei soluții de achitare, în baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât

inculpatul nu este vinovat de săvârșirea faptei, a acționat ca un simplu

angajat, instanțele dând o interpretare greșită materialului probator administrat

în cauză.

Înalta Curte,

examinând hotărârile pronunțate în cauză, prin prisma criticilor invocate, dar

și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că recursul nu este

fondat, instanțele reținând, în mod corect, situația de fapt, motiv pentru care

și-o însușește ca atare, și, pe de altă parte, au stabilit vinovăția

inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocate de inculpat,

prin apărător, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de

fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau

de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor

reținute cu probele administrate.

Apărarea

inculpatului nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în

contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv,

confirmată de instanța de apel.

Motivul invocat

de apărare, în sensul că instanțele ar fi interpretat greșit probele

administrate, nu este suficient să justifice incidența dispozițiilor legale

menționate, întrucât existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu privește

dreptul de apreciere a probelor, ci neconcordanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente,

care au avut drept consecință pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care

materialul probator o susține.

În prezenta

cauză, Înalta Curte nu a identificat, în cadrul situației de fapt, reținută de

ambele instanțe, nrciun aspect esențial care să vină în contradicție evidentă

cu ceea ce relevă probele de la dosar.

Astfel,

probatoriul administrat în cauză a demonstrat, dincolo de orice dubiu, faptul

că că inculpatul N.Ș., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada

octombrie-noiembrie 2007, prezentându-se ca reprezentant al SC C. SRL Brașov a

indus în eroare reprezentanții SC C.M.I. SA, SC B.P. SRL, SC S.S. SRL și SC

N.I. SRL cu prilejul încheierii și executării unor contracte de

vânzare-cumpărare de mărfuri, prin înmânarea, direct sau indirect, a unui număr

de 7 file C.E.C. pentru care nu exista disponibil în cont.

Apărarea

inculpatului, în sensul că a acționat ca un simplu angajat, a fost înlăturată

în mod corect de ambele instanțe, retinându-se că, deși acesta nu a avut un rol

determinant în comiterea faptelor, a contribuit la inducerea în eroare și la la

prejudicierea părților civile, întrucât cunoștea situația financiară a.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

N.Ș.M. împotriva Deciziei penale nr. 98/A din 28 septembrie 2012 a Curții de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul N.Ș.M. împotriva Deciziei penale nr.

98/A din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 februarie 2013.