ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 688/2013

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 91/S din 17 aprilie 2012, Tribunalul Brașov a hotărât următoarele: În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. proc. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 7 acte materiale - art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.Ș.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în interzicerea, pe durata executării pedepsei principale, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

- relativ la art. 64 lit. c) C. pen. fiind vorba de interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială. În baza art. 861 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit conform art. 862 alin. (1) C. pen. În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul N.Ș.M. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov la datele fixate de respectivul serviciu; - să anunțe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice serviciului indicat schimbarea locului de muncă; - să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov informații de natură a putea fi verificate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului N.Ș.M. asupra dispozițiilor 864 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., inculpatul N.Ș.M. a fost obligat la plata următoarelor sume de bani cu titlu cte despăgubiri civile: - către partea civila SC C.M.I. SA a sumei de 35.702,86 lei cu titlu de daune materiale; - către partea civila SC B.P. SRL a sumei de 91.029,05 lei cu titlu de daune materiale; - către partea civila SC N.I. SRL a sumei de 68.989,54 lei cu titlu de daune materiale; - către partea civira SC S.S.

SRL a sumei de 92.691 lei cu titlu de daune materiale. În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea unei copii de pe această hotărâre penală, la rămânerea definitivă a acesteia, la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov pentru a se efectua mențiunile corespunzătoare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, în data de 06 februarie 2007, la O.R.C. a fost înregistrat contractul de cesiune dintre R.B.l. și D.E.S., pe de o parte și „L.F." pe de altă parte, cel din urmă cesionând părțile sociale ale SC C. SRL Brașov. Potrivit declarației martorei D. (R.) E.S., în scopul cesionării societății, a. fost contactată de un domn care s-a recomandat E. După ce acesta a studiat actele contabile s-au prezentat la O.R.C.

Brașov, unde actul de cesiune a fost semnat de o altă persoană în calitate de cesionar, respectiv L.F. Ulterior, de administrarea societății și respectiv de obținerea de foloase în mod injust s-a ocupat, în mod direct, persoana cunoscută ca "d-nul E." Pentru realizarea rezoluției infracționale numitul „E.", l-a cooptat pe inculpatul N.Ș.M., cunoscut cu puțin timp în urmă și numit director vânzări, pe care l-a împuternicit în relația cu instituțiile bancare unde societatea avea conturi. Inculpatul N.Ș.M. s-a ocupat de găsirea unui sediu pentru desfășurarea activității, precum și pentru închirierea unui spațiu de depozitare bunuri. Astfel, la data de 15 octombrie 2007 N.Ș., în numele SC C. SRL, a încheiat un contract de închiriere a apartamentului din mun.

Brașov. În același mod, inculpatul N.Ș.M. a procedat și în cazul închirierii depozitului din str. P., acesta recomandându-se ca reprezentant al societății SC C. SRL, tot el fiind cel care s-a ocupat ulterior de preluarea mărfurilor achiziționate și depozitarea acestora. Instanța de fond a reținut că, în realizarea rezoluției infracționale numitul „E." - cu sprijinul inculpatului N.Ș. - a procedat după cum urmează: 1. Inculpatul N.Ș.M. și numitul „E." au contactat - în luna noiembrie 2007 - reprezentanții SC C.M.I. SA, de la care au solicitat achiziționarea de mărfuri comercializate de partea vătămată, iar pentru achitarea acestora a fost emisă fila C.E.C. Pătrașcu T.C., manager zonal la SC C.M.I.

SA, în data de 12 noiembrie 2007, urmare a solicitării venite din partea unui coleg, a luat legătura telefonic cu „d-nul E." reprezentant al SC C. SRL interesat de achiziționarea de oțel beton și s-a stabilit ca plata să se facă în termen de 30 de zile de la livrare. În data de 14 noiembrie 2007 P.T.C. s-a deplasat la Brașov unde s-a întâlnit cu inculpatul N.Ș.M., care i-a comunicat că are împuternicire din partea „d-nului E." să reprezinte societatea. împreună s-au deplasat la sediul SC C. SRL unde a fost încheiat contractul din 19 noiembrie 2007, însă N.Ș.M. nu a prezentat procura sau actele societății. La încheierea contractului N.Ș.M. i-a înmânat o filă C.E.C. semnată și ștampilată." Ulterior marfa a fost încărcată din Târgoviște și transportată potrivit indicațiilor numitului N.Ș.M.

în Brașov. Urmare a livrării efectuate societatea parte vătămată a emis factura fiscală din 19 noiembrie 2007 în valoare de 35.702,86 lei. în data de 17 noiembrie 2007 martorul P.T.C. s-a deplasat la Brașov unde trebuia să se întâlnească cu numitul E. Acesta din urmă nu s-a prezentat la întâlnire și nici nu a putut fi contactat. Urmare a acestor fapte, fila C.E.C. înmânată de N.Ș.M. la semnarea contractului a fost introdusă la plată și a fost refuzată pentru motivul lipsă totală disponibil. 2. În data de 12 noiembrie 2007 N.Ș., recomandându-se reprezentant al SC C. SRL, I-a contactat pe numitul D.C. - reprezentant al SC B.P. SRL - comunicându-i că se ocupă de achiziționarea mărfurilor comandate anterior de către numitul E. Potrivit dispozițiilor date de N.Ș.M., care a și semnat contractul din partea SC C. SRL, mărfurile au fost livrate în municipiul Brașov.

Urmare a livrărilor effectuate, N.Ș.M. a înmânat numitului A.G., angajat al părții vătămate, 2 file C.E.C., care au fost ulterior refuzate la plată pentru motivul lipsă totală disponibil. 3. Relațiile părții vătămate SC N.I. SRL cu SC C. SRL s-au desfășurat în perioada 15-27 noiembrie 2007. Urmare a livrărilor efectuate de partea vătămată indicată - la cererea numitului E.- s-a emis o filă C.E.C. care a fost înmânată, la prima livrare, de către numitul Ș.A. Prima livrare s-a făcut cu autoturismul condus de Ș.A., iar cele din datele de 23 octombrie 2007 și 30 octombrie 2007 cu autovehiculele conduse de S.A. și R.G. Martorul R.G. arătat că, în luna octombrie 2007 a efectuat un transport pentru SC C. SRL Brașov, la solicitarea lui Ș.A., un fost coleg de muncă.

Marfa a fost încărcată din Cluj de la N.I. și transportată în Brașov, unde a fost preluată de inculpatul N.Ș.M.. Acesta a semnat scrisoarea de transport și factura de primire a mărfii și tot el este cel care a plătit în numerar transportul. în data de 30 octombrie 2007 a efectuat un nou transport și de această dată mărfurile au fost preluate de N.Ș.M. În același sens sunt și declarațiile martorului S.C.A., celălalt transportator care s-a deplasat la Cluj cu autovehiculul, iar de la aceeași parte vătămată a încărcat cablu coaxial pe care l-a transportat la sediul SC C. SRL din cartierul R. Bunurile au fost preluate de N.Ș. care a semnat și ștampilat factura de primire a mărfurilor și a plătit în numerar transportul.

Martorul Ș.A. a arătat că la solicitarea lui N.Ș. a efectuat un transport de la Cluj cu mărfuri ale SC N.I. SRL și tot inculpatul N.M.Ș. este cel care i-a înmânat în data de 18 octombrie 2007 fila C.E.C. pe care predat-o reprezentanților părții vătămate. 4. Inculpatul N.Ș.M. a avut contact și cu societatea parte vătămată SC S.S. SRL Brașov în scopul achiziționării de bunuri. Urmare a livrării efectuate SC C. SRL a emis 3 file C.E.C., înmânate de către inculpatul N. - pentru suma totală de 92.691 lei. Filele C.E.C. au fost refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil. Față de materialul probator administrat în cauză. Instanța de fond nu a putut reține susținerile inculpatului N.Ș.M. - care a solicitat achitarea prin prsma ari 10 lit. c) C. proc.

pen. arătând că faptele ar fi fost comise de către numiții „E. și D. - apreciind că probele relevă cel puțin forma de vinovăție a „intenției indirecte", în sensul art. 9 pct. 1 lit. b) C. pen., în acțiunile inculpatului N.Ș.M., care au condus la prejudicierea consistentă a părților civile din cauză. S-a reținut că, este evident că inculpatul N.Ș.M. nu a fost persoana care a avut rolul determinant în comiterea faptelor, însă este la fel de evident că inculpatul - deși cunoștea că SC C. SRL are datorii, chiar acesta arătsțnd că nu a putut încheia un contract de telefonie mobilă în numele acestei firme tocmai datorită situației sale financiare - a avut contribuția sa la prejudicierea părților civile.

Astfel, în unele din relațiile „comerciale" inculpatul N.Ș.M. „s-a prezentat ca fiind director al SC C. SRL" (fila 104, dosar instanță, declarațiile martorului F.M.), a deținut și folosit ștampila acestei societăți sau a închiriat spațiile necesare desfășurării activității societăților menționate. Mai mult decât atât inculpatul N.Ș.M. a fost prezent la descărcarea mărfurilor livrate de către părțile vătămate, a încheiat și semnat anumite contracte cu aceste părți, a înmânat filele C.E.C. emise de SC C. SRL iar finalmente „avea telefonul închis" și nu a mai putut fi găsit de către reprezentanții părților civile sau de persoanele ce-i închiriaseră diverse imobile (filele 75 său 101 dosar instanță).

S-a apreciat că toate cele expuse relevă forma de vinovăție, prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în comiterea faptelor de către inculpatul N.Ș. Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat apel inculpatul N.Ș.M., criticile formulate vizând netemeinicia soluției de condamnare ce a fost pronunțată în cauză. În motivarea apelului, inculpatul a arătat că era un simplu angajat la respectiva societate comercială, fusese angajat de doar două luni de zile și a acționat la insistențele angajatorului, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultând că nu avea putere de decizie, ci era un simplu mandatar. Prin Decizia penală nr. 98/A din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.Ș.M.

împotriva sentinței penale nr. 91/S din 17 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță. S-a constatat că este neîntemeiată susținerea inculpatului că nu el ar fi autorul faptelor, calificate din punct de vedere juridic în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., întrucât din actele dosarului rezultă că acesta a prevăzut rezultatele faptelor sale, având cunoștință de situația financiară reală a societății în numele căreia acționa, chiar și ca un simplu mandatar al celorlalți participanți, cum a susținut pe parcursul procesului penal.

S-a reținut că participația sub forma coautoratului subzistă și în ipoteza în care nu toți participanții contribuie în aceeași măsură la producerea rezultatului, esențial fiind ca acțiunile simultane sau succesive săvârșite de fiecare participant să se completeze reciproc și toate împreună să alcătuiască activitatea unică, indivizibilă, considerată în ansamblu activitatea de săvârșire a faptei, indiferent de valoarea contributivă separată a fiecărei acțiuni în parte a participanților. Mai mult decât atât, la individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, prima instanță a reținut și această contribuție a inculpatului la comiterea faptelor ce-i sunt imputate. S-a mai apreciat că, naivitatea reprezentanților părților vătămate care nu au făcut anumite verificări cu privire la bonitatea SC C. SRL Brașov, naivitate invocată în apărare de inculpat, nu constituie un motiv de exonerare de răspundere penală a inculpatului.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.Ș.M. Recursul inculpatului, astfel cum a fost motivat de apărătorul din oficiu, a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de ari 385 9 pct. 18 C. proc. pen., prin concluziile formulate solicitându-se admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond pronunțarea unei soluții de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu este vinovat de săvârșirea faptei, a acționat ca un simplu angajat, instanțele dând o interpretare greșită materialului probator administrat în cauză. Înalta Curte, examinând hotărârile pronunțate în cauză, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că recursul nu este fondat, instanțele reținând, în mod corect, situația de fapt, motiv pentru care și-o însușește ca atare, și, pe de altă parte, au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză. Potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., invocate de inculpat, prin apărător, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate. Apărarea inculpatului nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv, confirmată de instanța de apel.

Motivul invocat de apărare, în sensul că instanțele ar fi interpretat greșit probele administrate, nu este suficient să justifice incidența dispozițiilor legale menționate, întrucât existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci neconcordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care materialul probator o susține. În prezenta cauză, Înalta Curte nu a identificat, în cadrul situației de fapt, reținută de ambele instanțe, nrciun aspect esențial care să vină în contradicție evidentă cu ceea ce relevă probele de la dosar.

Astfel, probatoriul administrat în cauză a demonstrat, dincolo de orice dubiu, faptul că că inculpatul N.Ș., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada octombrie-noiembrie 2007, prezentându-se ca reprezentant al SC C. SRL Brașov a indus în eroare reprezentanții SC C.M.I. SA, SC B.P. SRL, SC S.S. SRL și SC N.I. SRL cu prilejul încheierii și executării unor contracte de vânzare-cumpărare de mărfuri, prin înmânarea, direct sau indirect, a unui număr de 7 file C.E.C. pentru care nu exista disponibil în cont. Apărarea inculpatului, în sensul că a acționat ca un simplu angajat, a fost înlăturată în mod corect de ambele instanțe, retinându-se că, deși acesta nu a avut un rol determinant în comiterea faptelor, a contribuit la inducerea în eroare și la la prejudicierea părților civile, întrucât cunoștea situația financiară a. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.Ș.M. împotriva Deciziei penale nr. 98/A din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.Ș.M. împotriva Deciziei penale nr. 98/A din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2013.