ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2010/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2010/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 423 din 18.05.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția

I

penală, în baza art. 215 alin. (1), (3)

și (5) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit.

b) și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul G.C., la pedeapsa de 5 ani

închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza finală, lit. b) C. pen. și

dreptul de a mai fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe o

durată de 7 ani.

În baza art. 280 din Legea nr. 31/1990

cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. și art. 74 lit. b) și art. 76 C. pen., a fost

condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

S-a constatat prezentele fapte sunt concurente

cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 467 din

11 noiembrie 2010 a Judecătoriei Reșița.

A fost anulată suspendarea pedepsei de

1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 467 din 11 noiembrie 2010 a Judecătoriei

Reșița, a făcut aplicarea 33 lit a) și 34 lit b) C. pen., aplicând inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen., i s-a aplicat

inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultanta pedeapsa complementara a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala, lit. b) și dreptul de a mai

fi asociat sau administrator într-o societate comercială pe o durată de 7 ani.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza finală, lit. b) C. pen.

și dreptul de a mai fi asociat sau administrator într-o societate comercială.

S-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a dedus prevenția de la 29 februarie

2012 la zi.

În baza art. 348 C. proc. pen., a fost

anulat contractul de cesiune de părți sociale ale societății SC C.W.B. SRL înregistrată

la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mehedinți, contract încheiat între inculpatul G.C.

și numitul L.F. in data de 18 februarie 2011.

S-a dispus comunicarea unui exemplar de

pe prezenta hotărâre către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Mehedinți pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.

S-a luat act că prejudiciul a fost recuperat

în faza de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut că în datele de 08 decembrie 2010 și 14 decembrie 2010, inculpatul

în calitate de asociat unic și administrator al SC C.W.B. SRL, a achiziționat în

leasing trei autoturisme M.B. de la partea vătămată, achitând cu ocazia semnării

contractelor doar un procent de 10% din valoarea acestora.

Deși prin contractul de leasing nu se transferă

proprietatea astfel încât inculpatul nici nu avea atributul dreptului de dispoziție,

acesta a înstrăinat, în fapt, autovehiculele altor persoane prin intermediul unor

interpuși, cu acte false, autoturismele fiind înmatriculate în Germania.

În data de 18 februarie 2011, a cesionat

în mod fictiv activele și pasivele SC C.W.B. SRL lui L.F. în scopul sustragerii

de la urmărirea penală.

În scripte figurează că în data de 16

decembrie 2011 inculpatul era asociat la acea societate cu numitul L.F., deși nu

există nicio hotărâre anterioară prin care acesta să devină asociat. În data de

16 decembrie 2010, inculpatul G.C., s-a retras din societate, iar în data de 18

februarie 2011 cesionează părțile sociale lui L.F.

Despre caracterul fictiv al tranzacției,

învederează că martorul T.M. care prin declarația dată în 12 martie 2012, a arătat

că L.F. i-a declarat că a preluat o activitate cu activ și pasiv nu pentru desfășurarea

de activități comerciale, declarațiile sale se coroborează și cu declarațiile martorului

T.S.

Cesionarul L.F., în calitate de martor

a arătat prin declarația dată în 12 martie 2012, în faza de urmărire penală, că

a semnat actul de cesiune pentru suma de 300 RON, fiind amenințat ulterior de inculpat

să nu declare nimic organelor de poliție în cazul în care va fi anchetat în legătură

cu această cesiune.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului

G.C. care în cursul lunii decembrie 2010 cu ocazia încheierii a trei contracte având

ca obiect achiziționarea în sistem leasing a autoturismelor marca M.B. cu seria

de identificare 1., marca M.B. cu seria de identificare 2., marca M.B. cu seria

de identificare 3. a indus în eroare partea vătămată SC M.B.L.I. SA căreia i s-a

cauzat un prejudiciu în valoare de 764.783 RON nerecuperat, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, faptă

prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen.

Fapta inculpatului care în data de 18

februarie 2011 a cesionat în mod fictiv activele și pasivele SC C.W.B. SRL lui L.F.

în scopul sustragerii de la urmărirea penală transmiterea fictivă a părților sociale

deținute într-o societate comercială faptă prev. de art. 280

1

din

Legea nr. 31/1990 ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată în

cauză, Tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., ținând seama

de gradul de periculozitate al inculpatului, de rezonanța socială a faptelor comise

de acesta.

Chiar dacă inculpatul după schimbarea apărătorului

a abordat o altă poziție procesuală și și-a recunoscut faptele acoperind și prejudiciul,

o astfel de atitudine cerebrală nu poate estompa gravitatea faptei. Instanța de

fond a mai arătat că este adevărat că în comunitatea sa din localitatea S. nu are

modele bune de comportament dar aceasta nu trebuie să însemne că daca nu se ocupă

cu furtul de curent și evaziunea fiscală din domeniul materialelor feroase și neferoase

are permisiunea de a se ocupa cu înșelăciuni în materia leasingului. Acesta nu a

avut nicio ezitare în a înstrăina mașinile primite în leasing prejudiciul produs

fiind extrem de mare. Prin faptul că s-a orientat la trei autoturisme M. de lux,

Tribunalul și-a format convingerea că inculpatul nu a dorit sa-și satisfacă vreo

nevoie primară iar mobilul a fost dorința de îmbogățire rapidă și pe căi ilicite.

De asemenea, a încercat să îngreuneze tragerea sa la răspundere penală prin cesionarea

fictivă a societății comerciale.

Instanța de fond a reținut ca circumstanțe

atenuante în favoarea inculpatului, comportamentul onest în faza de judecată și

acoperirea totală a prejudiciului, apreciind că se impune aplicarea unei pedepse

în regim de detenție și interzicerea de a mai fi asociat sau administrator într-o

societate comercială.

Au fost anulate înscrisurile falsificate.

Tribunalul a menținut starea de arest a

inculpatului, având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite și periculozitatea

făptuitorului.

Instanța de fond a mai luat act că prejudiciul

a fost recuperat în faza de judecată.

Împotriva sentinței penale a declarat apel

inculpatul G.C. care a solicitat, în principal, reținerea dispozițiilor art. 74

C. pen., prejudiciul fiind integral recuperat, reținerea circumstanțelor atenuante

prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei și aplicarea

suspendării sub supraveghere a pedepsei. În subsidiar, a solicitat aplicarea unei

pedepse cu executare la locul de muncă.

Prin decizia penală nr. 288/A din 10 octombrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis apelul

declarat de inculpatul G.C., s-a desființat în parte sentința penală nr. 423

din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția

I

penală, și rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată

inculpatului G.C. de 5 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și dreptul de a fi asociat sau administrator

într-o societate comercială ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente pe

care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (5) C.

pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit.

b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.C. la 3 ani

închisoare.

În baza art. 65 C. pen.s-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., precum și

dreptul de a mai fi asociat sau administrator într-o societate comerciala pe o durata

de 5 ani.

S-au menținut dispozițiile privind condamnarea

inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentai infracțiunea prev. de art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea 320' C. proc. pen. și art. 74 lit. b) C. pen.

și art. 76 C. pen. și cele privind anularea suspendării executării pedepsei de 1

an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 467 din 11 noiembrie 2010 a Judecătoriei

Reșița.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34

lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an

închisoare aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea prev. de art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea 320

1

C. proc. pen. și art. 74

lit. b) și 76 C. pen. și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 467 din 11

noiembrie 2010 a Judecătoriei Reșița, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă

de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., precum și a dreptului de a mai fi asociat sau administrator

într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive

a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului,

ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., precum și dreptul de a mai fi asociat sau administrator

într-o societate comercială, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a

dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui

termen de încercare de 8 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 86

2

C. pen., termen ce urmează a fi calculat de la data de 08 octombrie 2011, conform

art. 86

2

alin. (2) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen.s-a dispus

ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri

de supraveghere:

- să se prezinte, la termenele fixate,

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus

suspendarea executări pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei închisorii.

S-a dispus punerea de îndată în libertate

a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a dedus prevenția de la 29 februarie

2012 până la punerea efectivă în libertate a inculpatului.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a reținut următroarele:

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama pe lângă dispozițiile părții generale a C.

pen. și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia și de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Este de constatat că în cuprinsul art.

72 C. pen. „împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală"

sunt enumerate distinct de „gradul de pericol social al faptei săvârșite" și

de „persoana infractorului". Explicația acestei situații rezidă în efectele

excepționale ce le sunt recunoscute circumstanțelor atenuante sau agravante, de

către lege. Astfel, cele mai multe dintre stările, situațiile sau întâmplările care

înconjură fapta săvârșită și pe făptuitor, menținând pericolul social abstract reflectat

în pedeapsa legală, se repercutează - în cadrul operației de individualizare - într-o

apropiere, mai mică sau mai mare, de limita minimă sau maximă a pedepsei. Circumstanțele

atenuante sau agravante - prin efectul lor mai intens asupra gradului de pericol

social - fac însă ca aceste limite să cedeze.

De asemenea, Curtea a apreciat că pedeapsa

aplicată inculpatului are ca scop reeducarea sa și prevenirea de noi infracțiuni,

așa încât trebuie să fie adaptată, individualizată persoanei căreia îi este destinată,

în raport cu trăsăturile sale specifice, cu periculozitatea sa pentru ordinea publică

și cu orice alte elemente de natură să caracterizeze personalitatea sa.

S-a arătat că pentru a acționa ca un factor

educativ, constrângerea penală trebuie să fie în măsură să forțeze procesele psihice

mai profunde ale inculpatului, să influențeze rațiunea, sentimentul, voința acestuia,

spre a-l determina să-și modifice în mod statornic comportamentul. Pedeapsa este

în măsură să realizeze această finalitate, numai dacă prin felul și măsura sa reflectă

gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea inculpatului, dacă este

rațională, convingătoare, justă și echitabilă.

Față de cele arătate, stabilirea cuantumului

pedepsei raportat în special la gradul de pericol social al acesteia, care este

reflectat în limitele de pedeapsă nu satisface cerințele unei juste individualizări.

Curtea a constatat că limitele de pedeapsă

pentru infracțiunea de înșelăciune comisă de inculpat, de la 10 la 20 de ani, au

fost generate de cuantumul prejudiciului produs părții civile la momentul comiterii

faptelor.

Insă conștientizând gravitatea infracțiunii

comise, inculpatul a depus eforturi susținute în vederea înlăturării urmărilor activității

sale infracționale, acoperind în totalitate prejudiciul cauzat părții civile.

Totodată, deși inculpatul nu a recunoscut

inițial comiterea faptelor, în cursul cercetării judecătorești și-a schimbat radical

poziția procesuală recunoscând în totalitate infracțiunile pentru care a fost trimis

în judecată și solicitând ca judecata să se facă în conformitate cu procedura simplificată

prev. de art. 320 C. proc. pen.

Toate aceste aspecte, converg către concluzia

că inculpatul a înțeles consecințele faptelor săvârșite și necesitatea de a respecta

normele de drept și de a avea un comportament în acord cu acestea.

În legătură cu acest aspect, însăși instanța

de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de

art. 74 lit. b) C. pen.

Curtea a reținut, referitor la conduita

adoptată după săvârșirea infracțiunii că aceasta prezintă interes sub două laturi:

în raport cu procesul născut din comiterea ei și în raport cu persoana vătămată.

În ceea ce privește procesul, este important să se aibă în vedere dacă inculpatul

nu a încercat să se sustragă procesului penal, a recunoscut săvârșirea faptei, a

colaborat cu organele penale, a adoptat o atitudine de regret față de infracțiunea

săvârșită. În ceea ce privește atitudinea față de persoana vătămată - dacă a reparat

paguba pricinuită.

Ori, elementele precizate anterior sunt

aplicabile pe deplin în prezenta cauză.

S-a arătat că, în opinia Curții,împrejurarea

că apelantul a achitat prejudiciul cauzat părții civile este un element determinant,

în cazul infracțiunilor de prejudiciu. pentru stabilirea cuantumului pedepsei aplicate,

dar și al modalității de executare a acesteia.

În ceea ce privește cererea apelantului

de schimbare a modalității de executare, s-a arătat că, condiția esențială pentru

suspendarea executării pedepsei este aptitudinea subiectivă a infractorului de a

se îndrepta prin autoeducare, adică prin eforturi constante făcute sub amenințarea

pedepsei la care a fost condamnat. Îndeplinirea acestei condiții se deduce dintr-un

complex de date, situații și însușiri personale, care îndreptățesc aprecierea că

reeducarea poate fi realizată chiar fără executarea sancțiunii aplicate.

Așa cum s-a arătat și în literatura de

specialitate, elementele de fapt ce stau la baza convingerii instanței că făptuitorul

este apt a se îndrepta, chiar fără să execute pedeapsa, pot coincide cu cele reținute

ca circumstanțe atenuante, suspendarea condiționată a executării pedepsei și reducerea

pedepsei ca efect al circumstanțelor atenuante fiind, ambele, mijloace de individualizare

a pedepsei.

În acest sens, Curtea a avut în vedere,

așa cum s-a mai precizat anterior, în considerentele prezentei decizii, schimbarea

radicală a atitudinii apelantului în cursul cercetării judecătorești, atât la nivel

declarativ, prin recunoașterea în totalitate a faptelor comise, dar și faptic, prin

achitarea în totalitate a prejudiciului părții civile, comportament de natură a

conduce la concluzia că perioada executată în arest preventiv a fost suficientă

pentru îndreptarea acestuia și stabilirea unei atitudini corecte față de normele

sociale și de drept.

Totodată, și fixarea unui termen de încercare

în limita maximă prevăzută de lege - 8 ani, perioadă în care apelantul urmează a

se supune unor măsuri severe de supraveghere, a căror nerespectare conduce la revocarea

beneficiului suspendării și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție, este

suficientă, în opinia Curții, pentru realizarea scopului pedepsei prev. de art.

52 C. pen.

Referitor solicitarea apelantului de reținere

a dispozițiilor art. 74

1

C. pen., având în vedere momentul achitării

integrale a prejudiciului, ce se situează ulterior pronunțării sentinței penale,

s-a arătat că este neîntemeiată.

S-a arătat că reținerea circumstanței atenuante

prev. de art. 74 lit. a) C. pen. nu se justifică raportat la condamnarea apelantului

prin sentința penală nr. 467 din 11 noiembrie 2010 a Judecătoriei Reșița și nici

reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., atitudinea de

recunoaștere a faptelor de către inculpat fiind valorificată prin reducerea pedepsei

în cadrul aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

nefiind posibilă aplicarea concomitentă a celor două cazuri de reducere a pedepsei.

Împotriva deciziei instanței de apel a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o cu privire

la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul modalității de

executare.

A arătat că în mod greșit s-a acordat eficiență

sporită circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, reținând că achitarea

prejudiciului este un element determinant pentru stabilirea cuantumului pedepsei

și al modalității de executare și nu s-a avut în vedere gradul de pericol social

al infracțiunii, care rezultă din modalitatea de comitere a faptelor, ingeniozitatea

inculpatului de a intra în posesia unor bunuri cu o valoare ridicată, precum și

perseverența infracțională a inculpatului.

A solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate și înlăturarea dispoziției de suspendare sub supraveghere a pedepsei

aplicate.

Recursul declarat este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă că în datele de 08 decembrie 2010 și 14 decembrie 2010, inculpatul G.C.,

în calitate de asociat unic și administrator al SC C.W.B. SRL, a achiziționat în

leasing trei autoturisme M.B. de la partea vătămată SC M.B.L.I. SA, achitând cu

ocazia semnării contractelor doar un procent de 10% din valoarea acestora.

Deși prin contractul de leasing nu se transferă

proprietatea, astfel încât inculpatul nici nu avea atributul dreptului de dispoziție,

acesta a înstrăinat, în fapt, autovehiculele altor persoane prin intermediul unor

interpuși, cu acte false, autoturismele fiind înmatriculate în Germania.

În data de 18 februarie 2011, a cesionat

în mod fictiv activele și pasivele SC C.W.B. SRL lui L.F. în scopul sustragerii

de la urmărirea penală.

În scripte figurează că în data de 16

decembrie 2011 inculpatul era asociat la acea societate cu numitul L.F., deși nu

există nicio hotărâre anterioară prin care acesta să devină asociat. La data de

16 decembrie 2010, inculpatul G.C., s-a retras din societate, iar la data de 18

februarie 2011 a cesionat părțile sociale lui L.F.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen. și art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 au fost stabilite pe baza probatoriului

administrat în faza de urmărire penală, coroborate cu recunoașterea inculpatului,

care a solicitat judecarea în baza procedurii simplificate și aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În ce privește pedeapsa aplicată,

Înalta Curte constată că aceasta este just individualizată în raport de criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de dispozițiile generale ale acestui

cod, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al infracțiunilor, de

persoana infractorului și de împrejurările în care s-a comis fapta.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 52

C. pen., s-a avut în vedere că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc

de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea de noi infracțiuni,

iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de

muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul,

deși este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptelor, având

o atitudine procesuală corectă și a ahitat prejudiciul cauzat, ceea ce demonstrează

că și-a dat seama de consecințele faptelor sale și poate fi reeducat fără executatea

pedepsei în regim de detenție.

Astfel, pe lângă reținerea circumstanțelor

concrete în care a acționat inculpatul. Natura infracțiunilor, valorile sociale

ocrotite prin incriminarea unor asemenea fapte, gradul de pericol social al faptelor

săvârșite, trebuie luate in considerare și circumstanțele legate de persoana inculpatului,

împrejurarea că are în întreținere copii minori, s-a încadrat în muncă și atitudinea

acestuia după săvârșirea infracțiunilor, prezentarea în fața organelor judiciare,

recunoașterea faptele comise și regretul manifestat, încercarea de a înlătura consecințele

infracțiunilor prin achitarea integrală a prejudiciului cauzat părții civile.

Toate acestea permit reținerea in favoarea

inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare prev de art. 74 alin. (1)

lit. b) C. pen. și constatarea indeplinirii condițiilor prev de art. 86

1

C.

pen., scopul pedepsei putând fi atins chiar fără executarea pedepsei închisorii

în detenție. Totodată, așa cum a reținut și instanța de apel, fixarea unui termen

de încercare pe o perioadă de 8 ani, în care inculpatul urmează a se supune unor

măsuri severe de supraveghere, a căror nerespectare conduce la revocarea beneficiului

suspendării și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție, este suficientă

pentru realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază ca

neîntemeiata critica formulata de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

referitoare la modalitatea de executare a pedepsei inculpatului, astfel că recursul

declarat apare ca nefondat, urmând a fi respins în baza art. 385

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina

statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

299/A din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind

pe inculpatul G.C.

Cheltuielile judiciare rămîn în sarcina

statului.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat

din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în

sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 10 iunie

2013.