ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2010/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 423 din 18.05.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. b) și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul G.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza finală, lit. b) C. pen. și dreptul de a mai fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe o durată de 7 ani. În baza art. 280 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. și art. 74 lit. b) și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

S-a constatat prezentele fapte sunt concurente cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 467 din 11 noiembrie 2010 a Judecătoriei Reșița. A fost anulată suspendarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 467 din 11 noiembrie 2010 a Judecătoriei Reșița, a făcut aplicarea 33 lit a) și 34 lit b) C. pen., aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultanta pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza finala, lit. b) și dreptul de a mai fi asociat sau administrator într-o societate comercială pe o durată de 7 ani.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza finală, lit. b) C. pen. și dreptul de a mai fi asociat sau administrator într-o societate comercială. S-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a dedus prevenția de la 29 februarie 2012 la zi. În baza art. 348 C. proc. pen., a fost anulat contractul de cesiune de părți sociale ale societății SC C.W.B. SRL înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mehedinți, contract încheiat între inculpatul G.C. și numitul L.F. in data de 18 februarie 2011. S-a dispus comunicarea unui exemplar de pe prezenta hotărâre către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mehedinți pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.

S-a luat act că prejudiciul a fost recuperat în faza de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în datele de 08 decembrie 2010 și 14 decembrie 2010, inculpatul în calitate de asociat unic și administrator al SC C.W.B. SRL, a achiziționat în leasing trei autoturisme M.B. de la partea vătămată, achitând cu ocazia semnării contractelor doar un procent de 10% din valoarea acestora. Deși prin contractul de leasing nu se transferă proprietatea astfel încât inculpatul nici nu avea atributul dreptului de dispoziție, acesta a înstrăinat, în fapt, autovehiculele altor persoane prin intermediul unor interpuși, cu acte false, autoturismele fiind înmatriculate în Germania.

În data de 18 februarie 2011, a cesionat în mod fictiv activele și pasivele SC C.W.B. SRL lui L.F. în scopul sustragerii de la urmărirea penală. În scripte figurează că în data de 16 decembrie 2011 inculpatul era asociat la acea societate cu numitul L.F., deși nu există nicio hotărâre anterioară prin care acesta să devină asociat. În data de 16 decembrie 2010, inculpatul G.C., s-a retras din societate, iar în data de 18 februarie 2011 cesionează părțile sociale lui L.F. Despre caracterul fictiv al tranzacției, învederează că martorul T.M. care prin declarația dată în 12 martie 2012, a arătat că L.F. i-a declarat că a preluat o activitate cu activ și pasiv nu pentru desfășurarea de activități comerciale, declarațiile sale se coroborează și cu declarațiile martorului T.S.

Cesionarul L.F., în calitate de martor a arătat prin declarația dată în 12 martie 2012, în faza de urmărire penală, că a semnat actul de cesiune pentru suma de 300 RON, fiind amenințat ulterior de inculpat să nu declare nimic organelor de poliție în cazul în care va fi anchetat în legătură cu această cesiune. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului G.C. care în cursul lunii decembrie 2010 cu ocazia încheierii a trei contracte având ca obiect achiziționarea în sistem leasing a autoturismelor marca M.B. cu seria de identificare 1., marca M.B. cu seria de identificare 2., marca M.B. cu seria de identificare 3. a indus în eroare partea vătămată SC M.B.L.I. SA căreia i s-a cauzat un prejudiciu în valoare de 764.783 RON nerecuperat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, faptă prev. și ped.

de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. Fapta inculpatului care în data de 18 februarie 2011 a cesionat în mod fictiv activele și pasivele SC C.W.B. SRL lui L.F. în scopul sustragerii de la urmărirea penală transmiterea fictivă a părților sociale deținute într-o societate comercială faptă prev. de art. 280 1 din Legea nr. 31/1990 ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepsei aplicată în cauză, Tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., ținând seama de gradul de periculozitate al inculpatului, de rezonanța socială a faptelor comise de acesta. Chiar dacă inculpatul după schimbarea apărătorului a abordat o altă poziție procesuală și și-a recunoscut faptele acoperind și prejudiciul, o astfel de atitudine cerebrală nu poate estompa gravitatea faptei.

Instanța de fond a mai arătat că este adevărat că în comunitatea sa din localitatea S. nu are modele bune de comportament dar aceasta nu trebuie să însemne că daca nu se ocupă cu furtul de curent și evaziunea fiscală din domeniul materialelor feroase și neferoase are permisiunea de a se ocupa cu înșelăciuni în materia leasingului. Acesta nu a avut nicio ezitare în a înstrăina mașinile primite în leasing prejudiciul produs fiind extrem de mare. Prin faptul că s-a orientat la trei autoturisme M. de lux, Tribunalul și-a format convingerea că inculpatul nu a dorit sa-și satisfacă vreo nevoie primară iar mobilul a fost dorința de îmbogățire rapidă și pe căi ilicite. De asemenea, a încercat să îngreuneze tragerea sa la răspundere penală prin cesionarea fictivă a societății comerciale.

Instanța de fond a reținut ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, comportamentul onest în faza de judecată și acoperirea totală a prejudiciului, apreciind că se impune aplicarea unei pedepse în regim de detenție și interzicerea de a mai fi asociat sau administrator într-o societate comercială. Au fost anulate înscrisurile falsificate. Tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite și periculozitatea făptuitorului. Instanța de fond a mai luat act că prejudiciul a fost recuperat în faza de judecată. Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul G.C. care a solicitat, în principal, reținerea dispozițiilor art. 74 C. pen., prejudiciul fiind integral recuperat, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei și aplicarea suspendării sub supraveghere a pedepsei.

În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse cu executare la locul de muncă. Prin decizia penală nr. 288/A din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul G.C., s-a desființat în parte sentința penală nr. 423 din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și rejudecând: S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.C. de 5 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și dreptul de a fi asociat sau administrator într-o societate comercială ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.C. la 3 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen.s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., precum și dreptul de a mai fi asociat sau administrator într-o societate comerciala pe o durata de 5 ani. S-au menținut dispozițiile privind condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentai infracțiunea prev. de art. 280 1 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea 320' C. proc. pen. și art. 74 lit. b) C. pen. și art. 76 C. pen. și cele privind anularea suspendării executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 467 din 11 noiembrie 2010 a Judecătoriei Reșița.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea prev. de art. 280 1 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. b) și 76 C. pen. și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 467 din 11 noiembrie 2010 a Judecătoriei Reșița, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., precum și a dreptului de a mai fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe o durată de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., precum și dreptul de a mai fi asociat sau administrator într-o societate comercială, pe durata executării pedepsei. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 86 2 C. pen., termen ce urmează a fi calculat de la data de 08 octombrie 2011, conform art. 86 2 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen.s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la termenele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

s-a dispus suspendarea executări pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. S-a dedus prevenția de la 29 februarie 2012 până la punerea efectivă în libertate a inculpatului. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următroarele: Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama pe lângă dispozițiile părții generale a C. pen. și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia și de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Este de constatat că în cuprinsul art. 72 C. pen. „împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală" sunt enumerate distinct de „gradul de pericol social al faptei săvârșite" și de „persoana infractorului". Explicația acestei situații rezidă în efectele excepționale ce le sunt recunoscute circumstanțelor atenuante sau agravante, de către lege. Astfel, cele mai multe dintre stările, situațiile sau întâmplările care înconjură fapta săvârșită și pe făptuitor, menținând pericolul social abstract reflectat în pedeapsa legală, se repercutează - în cadrul operației de individualizare - într-o apropiere, mai mică sau mai mare, de limita minimă sau maximă a pedepsei. Circumstanțele atenuante sau agravante - prin efectul lor mai intens asupra gradului de pericol social - fac însă ca aceste limite să cedeze.

De asemenea, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului are ca scop reeducarea sa și prevenirea de noi infracțiuni, așa încât trebuie să fie adaptată, individualizată persoanei căreia îi este destinată, în raport cu trăsăturile sale specifice, cu periculozitatea sa pentru ordinea publică și cu orice alte elemente de natură să caracterizeze personalitatea sa. S-a arătat că pentru a acționa ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să fie în măsură să forțeze procesele psihice mai profunde ale inculpatului, să influențeze rațiunea, sentimentul, voința acestuia, spre a-l determina să-și modifice în mod statornic comportamentul. Pedeapsa este în măsură să realizeze această finalitate, numai dacă prin felul și măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea inculpatului, dacă este rațională, convingătoare, justă și echitabilă.

Față de cele arătate, stabilirea cuantumului pedepsei raportat în special la gradul de pericol social al acesteia, care este reflectat în limitele de pedeapsă nu satisface cerințele unei juste individualizări. Curtea a constatat că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune comisă de inculpat, de la 10 la 20 de ani, au fost generate de cuantumul prejudiciului produs părții civile la momentul comiterii faptelor. Insă conștientizând gravitatea infracțiunii comise, inculpatul a depus eforturi susținute în vederea înlăturării urmărilor activității sale infracționale, acoperind în totalitate prejudiciul cauzat părții civile. Totodată, deși inculpatul nu a recunoscut inițial comiterea faptelor, în cursul cercetării judecătorești și-a schimbat radical poziția procesuală recunoscând în totalitate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și solicitând ca judecata să se facă în conformitate cu procedura simplificată prev. de art. 320 C. proc.

pen. Toate aceste aspecte, converg către concluzia că inculpatul a înțeles consecințele faptelor săvârșite și necesitatea de a respecta normele de drept și de a avea un comportament în acord cu acestea. În legătură cu acest aspect, însăși instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. b) C. pen. Curtea a reținut, referitor la conduita adoptată după săvârșirea infracțiunii că aceasta prezintă interes sub două laturi: în raport cu procesul născut din comiterea ei și în raport cu persoana vătămată. În ceea ce privește procesul, este important să se aibă în vedere dacă inculpatul nu a încercat să se sustragă procesului penal, a recunoscut săvârșirea faptei, a colaborat cu organele penale, a adoptat o atitudine de regret față de infracțiunea săvârșită.

În ceea ce privește atitudinea față de persoana vătămată - dacă a reparat paguba pricinuită. Ori, elementele precizate anterior sunt aplicabile pe deplin în prezenta cauză. S-a arătat că, în opinia Curții,împrejurarea că apelantul a achitat prejudiciul cauzat părții civile este un element determinant, în cazul infracțiunilor de prejudiciu. pentru stabilirea cuantumului pedepsei aplicate, dar și al modalității de executare a acesteia. În ceea ce privește cererea apelantului de schimbare a modalității de executare, s-a arătat că, condiția esențială pentru suspendarea executării pedepsei este aptitudinea subiectivă a infractorului de a se îndrepta prin autoeducare, adică prin eforturi constante făcute sub amenințarea pedepsei la care a fost condamnat.

Îndeplinirea acestei condiții se deduce dintr-un complex de date, situații și însușiri personale, care îndreptățesc aprecierea că reeducarea poate fi realizată chiar fără executarea sancțiunii aplicate. Așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, elementele de fapt ce stau la baza convingerii instanței că făptuitorul este apt a se îndrepta, chiar fără să execute pedeapsa, pot coincide cu cele reținute ca circumstanțe atenuante, suspendarea condiționată a executării pedepsei și reducerea pedepsei ca efect al circumstanțelor atenuante fiind, ambele, mijloace de individualizare a pedepsei.

În acest sens, Curtea a avut în vedere, așa cum s-a mai precizat anterior, în considerentele prezentei decizii, schimbarea radicală a atitudinii apelantului în cursul cercetării judecătorești, atât la nivel declarativ, prin recunoașterea în totalitate a faptelor comise, dar și faptic, prin achitarea în totalitate a prejudiciului părții civile, comportament de natură a conduce la concluzia că perioada executată în arest preventiv a fost suficientă pentru îndreptarea acestuia și stabilirea unei atitudini corecte față de normele sociale și de drept. Totodată, și fixarea unui termen de încercare în limita maximă prevăzută de lege - 8 ani, perioadă în care apelantul urmează a se supune unor măsuri severe de supraveghere, a căror nerespectare conduce la revocarea beneficiului suspendării și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție, este suficientă, în opinia Curții, pentru realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Referitor solicitarea apelantului de reținere a dispozițiilor art. 74 1 C. pen., având în vedere momentul achitării integrale a prejudiciului, ce se situează ulterior pronunțării sentinței penale, s-a arătat că este neîntemeiată. S-a arătat că reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. nu se justifică raportat la condamnarea apelantului prin sentința penală nr. 467 din 11 noiembrie 2010 a Judecătoriei Reșița și nici reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., atitudinea de recunoaștere a faptelor de către inculpat fiind valorificată prin reducerea pedepsei în cadrul aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., nefiind posibilă aplicarea concomitentă a celor două cazuri de reducere a pedepsei.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul modalității de executare. A arătat că în mod greșit s-a acordat eficiență sporită circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, reținând că achitarea prejudiciului este un element determinant pentru stabilirea cuantumului pedepsei și al modalității de executare și nu s-a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii, care rezultă din modalitatea de comitere a faptelor, ingeniozitatea inculpatului de a intra în posesia unor bunuri cu o valoare ridicată, precum și perseverența infracțională a inculpatului.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și înlăturarea dispoziției de suspendare sub supraveghere a pedepsei aplicate. Recursul declarat este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în datele de 08 decembrie 2010 și 14 decembrie 2010, inculpatul G.C., în calitate de asociat unic și administrator al SC C.W.B. SRL, a achiziționat în leasing trei autoturisme M.B. de la partea vătămată SC M.B.L.I. SA, achitând cu ocazia semnării contractelor doar un procent de 10% din valoarea acestora. Deși prin contractul de leasing nu se transferă proprietatea, astfel încât inculpatul nici nu avea atributul dreptului de dispoziție, acesta a înstrăinat, în fapt, autovehiculele altor persoane prin intermediul unor interpuși, cu acte false, autoturismele fiind înmatriculate în Germania.

În data de 18 februarie 2011, a cesionat în mod fictiv activele și pasivele SC C.W.B. SRL lui L.F. în scopul sustragerii de la urmărirea penală. În scripte figurează că în data de 16 decembrie 2011 inculpatul era asociat la acea societate cu numitul L.F., deși nu există nicio hotărâre anterioară prin care acesta să devină asociat. La data de 16 decembrie 2010, inculpatul G.C., s-a retras din societate, iar la data de 18 februarie 2011 a cesionat părțile sociale lui L.F. Situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. și art. 280 1 din Legea nr. 31/1990 au fost stabilite pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, coroborate cu recunoașterea inculpatului, care a solicitat judecarea în baza procedurii simplificate și aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. În ce privește pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că aceasta este just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al infracțiunilor, de persoana infractorului și de împrejurările în care s-a comis fapta. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., s-a avut în vedere că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul, deși este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptelor, având o atitudine procesuală corectă și a ahitat prejudiciul cauzat, ceea ce demonstrează că și-a dat seama de consecințele faptelor sale și poate fi reeducat fără executatea pedepsei în regim de detenție. Astfel, pe lângă reținerea circumstanțelor concrete în care a acționat inculpatul. Natura infracțiunilor, valorile sociale ocrotite prin incriminarea unor asemenea fapte, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, trebuie luate in considerare și circumstanțele legate de persoana inculpatului, împrejurarea că are în întreținere copii minori, s-a încadrat în muncă și atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunilor, prezentarea în fața organelor judiciare, recunoașterea faptele comise și regretul manifestat, încercarea de a înlătura consecințele infracțiunilor prin achitarea integrală a prejudiciului cauzat părții civile.

Toate acestea permit reținerea in favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare prev de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. și constatarea indeplinirii condițiilor prev de art. 86 1 C. pen., scopul pedepsei putând fi atins chiar fără executarea pedepsei închisorii în detenție. Totodată, așa cum a reținut și instanța de apel, fixarea unui termen de încercare pe o perioadă de 8 ani, în care inculpatul urmează a se supune unor măsuri severe de supraveghere, a căror nerespectare conduce la revocarea beneficiului suspendării și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție, este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen. Prin urmare, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiata critica formulata de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București referitoare la modalitatea de executare a pedepsei inculpatului, astfel că recursul declarat apare ca nefondat, urmând a fi respins în baza art. 385 1 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 299/A din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul G.C. Cheltuielile judiciare rămîn în sarcina statului. Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 10 iunie 2013.