ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1769/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 140/S din 31 mai 2012, Tribunalul Brașov a hotărât: În baza art. 215 alin. (1), alin. (3), alin. (4), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul J.I. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare și pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) (respectiv dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată (15 acte materiale). În baza art. 36 alin. (2) raportat la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen.

a contopit aceste pedepse cu pedepsele de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. aplicate inculpatului J.I. prin sentința penală nr. 2382 din 3 octombrie 2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 5 noiembrie 2008, inculpatul J.I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complimentară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. (respectiv dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială). Cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din această pedeapsă perioada executată de la 16 decembrie 2011 la zi. A anulat mandatul de executare din 5 noiembrie 2008 emis în baza sentinței penale nr. 2382 din 3 octombrie 2008 a Judecătoriei Timișoara și a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul N.L., la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) (respectiv dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. pe o durata de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (7 acte materiale). În baza art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul N.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. (respectiv dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială), pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (3 acte materiale). A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului N.L. prin sentința penală nr. 439 din 1 martie 2010 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare în pedepsele componente de: 5 ani închisoare, 6 luni închisoare, restul rămas neexecutat de 532 zile urmare a revocării liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 9 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1031 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Bârlad, definitivă la 10 februarie 2004, înlăturând temporar sporul de 1 an închisoare.

A menținut revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 9 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1031 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Bârlad și în baza art. 39 alin. (2) C. pen. a contopit restul rămas neexecutat de 532 zile cu fiecare din pedepsele de 5 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 439 din 1 martie 2010 a Judecătoriei Galați, rezultând pedepsele de 5 ani închisoare și 532 zile închisoare. În baza art. 36 alin. (2) raportat la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre de 5 ani închisoare, 4 ani închisoare, două pedepse complimentare de câte 4 ani, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) cu pedepsele de: 5 ani închisoare și 532 zile închisoare aplicate prin sentința penală nr. 439 din 1 martie 2010 a Judecătoriei Galați, inculpatul N.L.

urmând a executa pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat spor 2 ani deci pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. (respectiv dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială). În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din această pedeapsă perioada executată de la 15 aprilie 2010 la zi. A anulat mandatul de executare din 6 aprilie 2010 emis în baza sentinței penale nr. 439 din 1 martie 2010 a Judecătoriei Galați și a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.

A constatat că inculpații sunt arestați în alte cauze. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., a obligat în solidar pe cei doi inculpați la plata următoarelor despăgubiri civile: - către SC S. SRL, prin lichidator SC U. SPRL Bistrița suma de 81.665 RON; - către SC M.S. SRL Brașov suma de 15.301 RON; - către P.F.A. M.N.A. suma de 15.150 RON. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul J.I. la plata următoarelor despăgubiri civile: - către P.F.A. M.N.A. suma de 6.350 RON; - către SC A.R. SRL suma de 23.183,69 RON; - către SC B.S.S. SRL suma de 61.895,60 RON; - către SC A.M. SRL Cluj-Napoca suma de 30.321,11 RON; - către SC P.P.A.

SRL Iași prin lichidator Cabinet Individual de insolvență T.L. Iași suma de 13.268,92 RON. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul N.L. să plătească părții civile SC R.R. SA Brașov suma de 44.593 RON despăgubiri plus suma de 28.964,84 RON dobânda legală conform art. 6 din O.G. nr. 13/2011. A constatat că partea vătămată SC V.V. SRL Cluj-Napoca, nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat a sumei de 22.854,4 RON. A menținut măsura de siguranță constând în confiscarea specială a sumei de 26.683,37 RON dispusă față de inculpatul J.I.

prin sentința penală nr. 2382/2008 a Judecătoriei Timișoara. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în perioada octombrie-noiembrie 2005, inculpatul J.I., în calitate de administrator al SC U. SRL Brașov, a indus în eroare, prin emiterea, fără a avea disponibilul necesar decontării, a filelor CEC în valoarea de 13.268 RON, în favoarea SC P.P.A. SRL, fila CEC emisă în favoarea SC M.S. SRL Brașov, filele CEC emise în favoarea SC S.F. SRL Bistrița Năsăud, fila CEC emisă în favoarea SC A.R. SRL Ploiești, filele CEC emise în favoarea SC B.S.S. SRL Constanța, fila CEC emisă în favoarea SC A.M. SRL, filele CEC emise către SC V.V. SRL, filele CEC emise către partea vătămată M.N.A., în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust și producând în acest fel părților vătămate o pagubă în sumă de peste 272.789,44 RON.

Din punct de vedere juridic, aceste fapte au fost încadrate juridic în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3), alin. (4) și alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale). În ceea ce-l privește pe inculpatul N.L., în sarcina acestuia s-a reținut că, în cursul anului 2004, s-a prezentat părții vătămate SC R.R. SA Brașov în calitate de delegat al SC R.S. SRL, semnând contractul de distribuție din data de 30 iulie 2004, iar pentru plata produselor a înmânat fila CEC în valoare de 218.932.171 ROL și 2 bilete la ordin în valoare de 127.802.890 ROL și 100.000.000 ROL scadente în data de 30 septembrie 2004 când introduse la plată au fost refuzate din cauza lipsei totale de disponibil, producând în acest fel părții vătămate SC R.R.

SA Brașov o pagubă în valoare de 445.932.171 ROL, iar ulterior în calitatea sa de împuternicit al SC U. SRL Brașov, împreună cu inculpatul J.I., în cursul anului 2005, a indus în eroare părțile vătămate M.N.A., SC M.S. SRL, SC S.F. SRL Bistrița-Năsăud și SC V.V. SRL prin completarea filelor CEC emise în favoarea părții vătămate M.N.A., în favoarea SC M.S. SRL Brașov, în favoarea SC S.F. SRL Bistrița-Năsăud, emise în favoarea SC V.V. SRL și care au fost refuzate la plată din cauza lipsei disponibilului, cauzând o pagubă părților vătămate în sumă de 184.302,85 RON. Din punct de vedere juridic, aceste fapte au fost încadrate juridic în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu reținerea art. 33 lit. a) C. pen. În soluționarea laturii civile a cauzei, Tribunalul Brașov a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, dispunând obligarea acestora la plata despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale, pentru o parte din activitatea infracțională cei doi fiind obligați în solidar. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații J.I. și N.L. Criticile aduse de inculpatul J.I. au vizat aspecte de nelegalitate relativ la greșita aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. ce reglementează instituția judecății în cazul recunoașterii vinovăției, susținând că nu a declarat, astfel cum a reținut prima instanță, că recunoaște în totalitate faptele descrise în actul de sesizare a instanței. Criticile aduse de inculpatul N.L. au vizat aspecte de netemeinicie relativ la individualizarea judiciară a pedepselor stabilite și a celei aplicate, în opinia acestuia pedeapsa de 7 ani închisoare fiind prea mare, circumstanțele reale și cele personale pledând pentru stabilirea și aplicarea unei pedepse mai mici ce ar conduce, în opinia sa, la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. În apel, Curtea a încuviințat solicitarea inculpatului J.I. de a emite adresă către Tribunalul Brașov în vederea înaintării unei copii de pe notele grefierului de ședință din data de 19 aprilie 2012 și transmiterii, pe suport magnetic, a înregistrării ședinței de judecată de la același termen.

În cuprinsul încheierii de ședință de la termenul de judecată din data de 19 aprilie 2012, s-a consemnat că ambii inculpați doresc să uzeze de procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției. Acest aspect rezultă și din parcurgerea, atât a suportului magnetic înaintat de Tribunalul Brașov, chiar dacă audierea se face mai greu, se observă cum avocatul desemnat din oficiu îi explică inculpatului în ce constă această procedură, după care același avocat aduce la cunoștință președintelui de complet că inculpatul dorește să-i fie aplicată această procedură, aceeași împrejurare rezultând și din notele grefierului de ședință. Mai mult decât atât, președintele completului de judecată a explicat inculpatului în ce constă această procedură.

Or, în situația în care inculpatul i-ar fi adus la cunoștință avocatului desemnat din oficiu că nu dorește aplicarea acestei proceduri, nu ar fi semnat declarația ce conține recunoașterea și dorința acestuia de a-i fi aplicată procedura simplificată. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați, Curtea a reținut că prima instanță a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpaților, sunt căsătoriți, au un grad mediu de școlarizare, au lucrat anterior comiterii faptelor de care sunt acuzați, inculpatul N.L. având și doi copii minori și fiind recidivist, atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal și împrejurarea că prejudiciile nu au fost acoperite.

În aceste condiții, s-a apreciat că, prin orientarea pedepselor ușor peste minimul special redus cu o treime în cazul ambilor inculpați, acestea vor asigura îndeplinirea scopului lor general prevăzut de art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului J.I. și nici a celor stabilite în privința inculpatului N.L., sporul de 2 ani închisoare reflectând ignoranța de care acest inculpat a dat dovadă, deși fusese anterior condamnat la pedepse cu închisoarea, iar din executarea unei pedepse fusese chiar liberat condiționat. Prin decizia penală nr. 125/Ap din 13 noiembrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații J.I. și N.L. împotriva sentinței penale nr. 140/S din 31 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a menținut-o. În baza art. 189 C. proc. pen., a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Brașov a sumei de 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu. În baza art. 192 alin. (2) și alin. (4) C. proc. pen., a obligat apelantul-inculpat J.I. la plata sumei de 175 RON, iar apelantul-inculpat N.L. 400 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile acestora. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel, în esență, a reținut că din cuprinsul încheierii de ședință de la termenul de judecată din data de 19 aprilie 2012, din parcurgerea suportului magnetic cu înregistrarea audio a ședinței de la această dată și a notelor de ședință din caietul grefierului rezultă că inculpații J.I.

și N.L. doresc să uzeze de procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați, Curtea a reținut că prima instanță a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpaților precum și împrejurarea că prejudiciile create de inculpați prin activitatea lor infracțională nu au fost acoperite. În aceste condiții, instanța de prim control judiciar a apreciat că, prin orientarea pedepselor ușor peste minimul special redus cu o treime, în cazul ambilor inculpați, acestea vor fi în măsură să asigure îndeplinirea scopului lor general prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Brașov, Secția penală și pentru cauze cu minori, în termenul prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen., a declarat recurs inculpatul J.I. Apărătorul desemnat din oficiu, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., reiterând concluziile formulate în fața instanței de apel, a pus concluzii de admitere a recursului și în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a solicitat achitarea inculpatului. În susținere a arătat că acesta nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune așa cum se reține în rechizitoriu, că în mod eronat acest inculpat a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea mai multor acte materiale ale infracțiunii mai sus menționate numai pentru simplul fapt că a semnat file CEC în alb, aspect reliefat de rapoartele de constatare tehnico-științifică.

Instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea soluției de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, că inculpatul nu a completat nici-o filă CEC cu denumirea societății sau cu suma, că acesta nu a participat efectiv, nici telefonic, și nici prezentându-se la respectivele societăți comerciale pentru a săvârși acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune în vederea obținerii unui beneficiu pentru el sau în folosul altcuiva. Apărătorul a mai arătat că, actele materiale ale infracțiunii de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului s-au săvârșit după data de 17 octombrie 2005 în condițiile în care la data de 19 octombrie 2005, rezultă dintr-o adresă de la CEC B., că societatea a intrat în incapacitate de plată.

Pe de altă parte, în opinia apărătorului, societățile comerciale așa zis înșelate aveau obligația de diligență de a verifica, în centrala de incidente și plăți, bonitatea firmelor cu care se aflau în relații comerciale. Întrebat fiind de instanță, apărătorul a arătat că nu este în măsură să facă precizări în legătură cu motivul pentru care inculpatul contestă procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. și nici în ce constă eroarea în care acesta s-ar fi aflat atunci când ar fi solicitat aplicarea dispozițiilor legale referitoare la recunoașterea vinovăției. Examinând decizia recurată în raport de motivul de casare invocat de recurentul inculpat, pct. 18 al art. 385 9 C. proc. pen. dar și din oficiu conform prevederilor art. 389 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul J.I. este nefondat pentru următoarele considerente: Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond care a analizat în mod complet și judicios toate probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptelor este justă, în mod corect reținându-se că sunt întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului J.I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3), alin. (4), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că, în perioada octombrie-noiembrie 2005 a indus în eroare reprezentanții părților vătămate mai sus menționate, emițând fără a avea disponibilul necesar decontării, 15 file CEC, în calitate de administrator al SC U. SRL Brașov.

În ceea ce privește critica inculpatului privind greșita sa condamnare încadrată de apărare în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., se impun a fi făcute următoarele precizări: În cauză, înainte de începerea cercetării judecătorești, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul, în prezența apărătorului desemnat din oficiu a arătat că înțelege învinuirile care i se aduc, recunoaște săvârșirea faptelor astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu și solicită ca judecarea să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunoaște și le însușește. Ulterior, în fața instanței de apel și în recurs, inculpatul a revenit asupra poziției sale procesuale, susținând că este nevinovat și că în fața primei instanțe a recunoscut săvârșirea faptelor întrucât așa a fost sfătuit de apărătorul său.

Înalta Curte constată că, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. nu prevăd posibilitatea revenirii asupra manifestării de voință în sensul judecării cauzei conform procedurii bazată pe pledoaria de vinovăție a inculpatului, astfel că, după momentul admiterii cererii, acesta nu mai poate renunța la opțiunea sa inițială. În mod evident, situația impune respectarea de către instanța de judecată a dispozițiilor care garantează dreptul la apărare și exprimarea unei opțiuni libere, deplin conștiente, ceea ce presupune încunoștințarea inculpatului asupra tuturor consecințelor ce decurg din alegerea procedurii simplificate. În prezenta cauză, apărarea formulată de inculpat în sensul că poziția sa procesuală a fost determinată de apărătorul său care l-a sfătuit să recunoască săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, este neîntemeiată.

Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că, inculpatul a declarat personal, în fața instanței de fond, în prezența apărătorului său, înainte de citirea actului de sesizare, că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu, și așa cum s-a arătat în precedent, această împrejurare rezultă atât din notele de ședință din caietul grefierului, din suportul magnetic ce conține înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace audio, precum și din declarația inculpatului de recunoaștere a vinovăției, aflată la dosarul instanței de fond, declarație care a fost semnată de inculpat ulterior citirii ei în prezența apărătorului. La acest moment procesual, al judecării cauzei în recurs, inculpatul nu mai poate contesta împrejurarea că a fost de acord cu aplicarea procedurii simplificate, la instanța de fond, și nu mai poate reveni asupra declarației de recunoaștere a faptelor pe care și-a asumat-o personal prin semnătură.

Față de aceste precizări, Înalta Curte constată că este exclusă posibilitatea existenței unui viciu în consimțământul inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate. Apreciind că, în cauză nu este admisibilă revenirea asupra manifestării de voință, Înalta Curte constată că, în calea de atac, nu este posibilă stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută în hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond și, ca atare, verificarea hotărârii recurate nu poate fi făcută din perspectiva cazului de casare invocat de apărătorul inculpatului, prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Aceasta întrucât constatarea unei erori în ceea ce privește situația de fapt față de conținutul probelor administrate în cursul urmăririi penale ar conduce la concluzia greșitei admiteri a cererii de soluționare conform procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen., astfel că problema ce poate fi ridicată în recurs este aceea a corectei aplicări a dispozițiilor art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen. Așadar, în aceste situații, efectul devolutiv al recursului este limitat de aplicarea în cauză a procedurii simplificate, iar susținerile inculpatului privind nevinovăția sa nu ar putea fi cenzurate decât prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., urmând a fi verificat dacă instanța de fond în mod corect a admis cererea acestuia, respectiv dacă din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că faptele sunt stabilite dincolo de orice dubiu rezonabil. Încadrând motivul de recurs în cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen. și verificând hotărârile sub aspectele anterior arătate, Înalta Curte constată că, probatoriul administrat în faza de urmărire penală confirmă faptele astfel cum acestea au fost expuse în actul de sesizare și recunoscute de inculpat, dar și vinovăția acestuia, existând și suficiente date care să permită individualizarea pedepsei și, ca atare, în mod corect a fost admisă cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. În acest sens sunt avute în vedere extrasul de cont al SC U. SRL Brașov din perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2006 din care rezultă faptul că acest cont a fost deschis la Banca C.E.C. de către inculpatul J.I. la data de 5 august 2005 singurele operațiuni pe cont fiind de depuneri și retrageri de numerar; comunicările Banca C.E.C.

din care rezultă că SC U. SRL Brașov a înregistrat în perioada 19-26 octombrie 2005 trei incidente de plată cu file CEC, în perioada 27 octombrie-2 noiembrie 2005, cinci incidente cu file CEC, în perioada 7 noiembrie-11 noiembrie 2005 patru incidente, în perioada 15-21 noiembrie 2005 patru incidente, iar la data de 23 noiembrie 2005 un incident la plată cu file CEC.

Din analiza filelor CEC rezultă faptul că pe lângă filele CEC ce formează obiectul plângerilor din prezentul dosar au mai fost refuzate la plată și alte file CEC; relațiile furnizate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice Brașov din care rezultă faptul că SC U. SRL Brașov nu a depus bilanțuri contabile și raportări semestriale în perioada 2005- 2007 și nici alte declarații cu privire la obligațiile de plată la bugetul de stat, societatea figurând radiată începând cu data de 19 mai 2008; informațiile furnizate de Cabinetul individual de insolvență G.A., din care rezultă că, deși SC U. SRL Brașov a fost notificată privind deschiderea procedurii insolvenței și a falimentului prin recomandate cu aviz de primire, acestea s-au întors cu mențiunea „lipsă de la domiciliu”, iar administratorul societății, J.I., nu a putut fi contactat pentru a pune la dispoziție actele contabile ale societății.

În aceste condiții Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de lichidatorul, Cabinetul individual de insolvență G.A., și l-a obligat pe inculpat, în calitate de administrator al societății comerciale mai sus menționate, să suporte din averea personală pasivul acestei societăți în cuantum de 166.050,07 RON. Motivele care au condus la stabilirea răspunderii inculpatului J.I. au fost în principal conducerea activității societății cu încălcarea obligațiilor impuse de art. 26 din Legea nr. 85/2006 prin neconducerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. Întrucât probatoriul administrat în cursul urmăririi penale susține pe deplin situația de fapt stabilită, se constată că, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 320 1 alin. (4) C. proc.

pen., cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. nefiind incident în cauză. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză. Va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.I. împotriva deciziei penale nr. 125/Ap din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 mai 2013.