ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1456/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1456/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față:

Prin sentința

penală nr. 35/S din 13 februarie 2012, Tribunalul Brașov a hotărât:

În baza art. 334 C. proc. pen., a

fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților B.C.C.

și U.G. prin actul de inculpare și de sesizare a instanței de judecată, după

cum urmează;

- pentru

inculpatul B.C.C., din cinci infracțiuni de luare de mită prevăzute, de art.

254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în

cinci infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1), (2) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- pentru

inculpatul U.G., din șase infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254

alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în șase

infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1), (2) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. A respins celelalte cereri

de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați.

În baza art.

254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

pentru comiterea a cinci infracțiuni de luare de mită, inculpatul B.C.C. a fost

condamnat la 5 pedepse principale a câte 3 ani închisoare și cinci pedepse

complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

pentru câte o perioadă de 7 ani.

În baza art.

33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-a dispus

contopirea pedepselor stabilite mai sus, inculpatul B.C.C. având de executat

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru o perioadă de 7

ani.

În baza art.

71 C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în

interzicerea pe durata executării principale a exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art.

86

1

și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 8 ani.

În baza art.

71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei principale, s-a

dispus suspendarea executării și a pedepsei accesorii aplicate.

În baza art.

86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost

obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se

prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov conform

programului de supraveghere stabilit de această instituție;

- să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

- să

desfășoare un număr de 300 de ore la Atelierul M.F.C. al Fundației P.S.C.

I s-a stras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., respectiv

83 C. pen.

S-a constatat

faptul că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 21 mai 2010

și până la data de 05 iunie 2010.

În baza art. 254

alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru

comiterea a șase infracțiuni de luare de mită, inculpatul U.G. a fost condamnat

la 6 pedepse principale a câte 3 ani închisoare și șase pedepse complementare prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru câte o perioadă de

7 ani.

În baza art. 33

lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea

pedepselor stabilite mai sus inculpatului U.G., acesta având de executat pedeapsa

cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru o perioadă de 7 ani.

În baza art. 71

C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în interzicerea

pe durata executării principale a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,

pe un termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei principale, s-a dispus

suspendarea executării și a pedepsei accesorii aplicate.

În baza art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov conform programului de

supraveghere stabilit de această instituție;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

- să desfășoare

un număr de 300 de ore la Atelierul M.F.C. al Fundatiei P.S.C.

I s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., respectiv 83 C.

pen.

S-a constatat

faptul că inculpatul a fost reținut pentru o perioadă de 24 de ore în data de 21

mai 2010.

În baza art. 350

alin. (1) și 4 C. proc. pen., a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi țara,

prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen. dispusă față de inculpatul B.C.C.

prin încheierea de ședință a Tribunalului Brașov din data de 03 iunie 2010 astfel

cum a rămas definitivă decizia penală nr. 388 din 06 iunie 2010 a Curții de Apel

Brașov și dispusă față de inculpatul U.G. prin încheierea de ședință a Tribunalului

Brașov din data de 07 iunie 2010. Executorie de îndată conform art. 350 alin.

(4) C. proc. pen., dispune comunicarea prezentelor dispoziții instituțiilor care

s-au ocupat de supravegherea inculpaților.

În baza art. 19

din Legea nr. 78/2000, inculpații B.C.C. și U.G. au fost obligați să plătească fiecare:

- numitei D.M.

câte 1000 RON;

- numitei D.E.

câte 1.500 RON

- numitului R.T.

câte 1.000 RON

- numitei L.R.

câte 2.500 RON

- numitei E.D.

câte 1.000 RON

În baza acelorași

dispoziții, a obligat pe inculpatul U.G. să plătească numitului D.L.M. suma de 2.000

RON.

În baza art. 19

Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. ultim din C. pen., s-a dispus confiscarea

de la fiecare inculpat a sumei de 500 RON.

A fost menținută

ordonanța procurorului din data de 31 mai 2010 prin care au fost dispuse măsuri

asigurătorii, până la concurența sumei de 7.500 RON pentru inculpatul B.C.C., sechestrul

fiind aplicat asupra autoturismului marca C. și până la concurența sumei de 9.500

RON în cazul inculpatului U.G., sechestrul fiind aplicat asupra autoturismului marca

H.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că:

- la data de 13

mai 2010, inculpații B.C.C. și U.G, în calitate de comisari ai Gărzii Financiare,

secția Județeană Brașov, cu ocazia controlului de specialitate realizat la SC

R. SRL Brașov, au pretins în mod injust de la administratorul D.M. suma de 8.000

RON, în scopul de a nu fi aplicate sancțiuni mai grave (suspendarea activității

societății pe o perioadă de 3-6 luni și sesizarea organului de urmărire penală pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală), din care au primit suma de 2.000 RON

de la martorul D.R.E. în data de 13 mai 2010 și suma de 1.000 RON de la martorul

C.A.L.L. în ziua de 21 mai 2010;

- la data de 31

martie 2010, cu ocazia controlului efectuat la SC D. SRL Brașov, inculpatul U.G.,

în calitate de comisar al Gărzii Financiare, secția Județeană Brașov, a pretins

și primit de la administratorul D.L.M. suma de 2.000 RON, pentru a nu fi aplicate

sancțiuni în urma neregulilor constatate constând în faptul că nu fuseseră emise

facturi fiscale pentru întreaga cantitate de legume și fructe comercializate;

- la data de 1

aprilie 2010, inculpații B.C.C. și U.G., în calitate de comisari ai Gărzii Financiare,

secția Județeană Brașov, cu ocazia controlului de specialitate realizat la SC

D.C. SRL, au pretins și primit pe nedrept de la administratorul D.E. suma de 3.000

RON, pentru a nu aplica sancțiuni grave, constând în suspendarea temporară a activității

societății și amendă în cuantum de 10.000 RON, iar după primirea mitei au renunțat

la întocmirea documentelor doveditoare ale activității de control desfășurate;

- la data de 2

aprilie 2010, inculpații B.C.C. și U.G., în calitate de comisari ai Gărzii Financiare,

secția Județeană Brașov, cu ocazia controlului de specialitate realizat la SC

R.C. SRL, au primit cu titlu de mită de la administratorul R.T., suma de 2.000 RON

pentru a nu fi aplicată o amendă în cuantum de 10.000 RON, iar la final au renunțat

să întocmească documente justificative ale activității de control desfășurate;

- la data de 26

aprilie 2010, inculpații B.C.C. și U.G., în calitate de comisari ai Gărzii Financiare,

secția Județeană Brașov, cu ocazia controlului de specialitate realizat la SC

R.L. SRL, au pretins pe nedrept de la administratorul L.R. suma de 8.000 RON, pentru

a nu fi aplicată măsura suspendării temporare a activității societății, din care

și-au însușit în folos propriu suma de 5.000 RON;

- la data de 11

mai 2010, inculpații B.C.C. și U.G., în calitate de comisari ai Gărzii Financiare,

secția Județeană Brașov, cu ocazia controlului de specialitate realizat la SC

B.P. SRL, au pretins pe nedrept de la administratorul E.D. suma de 3.000 RON pentru

a nu suspenda activitatea societății pe o perioadă de 3 luni și pentru a nu fi aplicată

o amendă în valoare de 8.000 RON, din care și-au însușit în folos propriu suma de

2.000 RON.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov și inculpații U.G. și B.C.C.

Parchetul a criticat

sentința primei instanțe sub aspecte de netemeinicie și nelegalitate. în ceea ce

privește criticile de netemeinicie, acestea au vizat atât individualizarea judiciară

a pedepselor aplicate celor doi inculpați - solicitându-se majorarea acestora, cât

și modalitatea de executare a acestor pedepse - solicitându-se executarea în regim

de detenție. În ceea ce privește criticile de nelegalitate, acestea au vizat revocarea

măsurii obligării de a nu părăsi țara, apreciindu-se că Tribunalul Brașov trebuia

să mențină această măsură preventivă restrictivă de libertate.

Inculpații au

criticat sentința apelată sub aspecte de netemeinicie, susținând că aceasta este

rezultatul unei interpretări greșite a mijloacelor de probă administrate, interpretare

care se abate de la regulile de bază pe care se întemeiază teoria generală a probelor,

reguli consacrate în C. proc. pen., în Constituția României, Convenția europeană

a drepturilor omului, precum și în doctrină. Criticile inculpaților au vizat, de

asemenea, o greșită aplicare a unor dispoziții legale. Dintre acestea, au fost subliniate

absența unei verificări privind valoarea probantă a declarațiilor denunțătorilor

și persoanelor apropiate acestora, susținându-se că se impunea analiza bunei lor

credințe, a interesului în cauză, a legăturilor cu funcționarul mituit, a împrejurărilor

formulării denunțului, a vechimii faptelor reclamate, dacă denunțătorul s-a aflat

sau nu sub influența unei alte persoane, dacă a fost determinat de organele de urmărire

penală să formuleze denunțul, mai ales în situația în care ar fi putut să fie cercetat

pentru infracțiuni și, în special, dacă a provocat săvârșirea infracțiunii, în scopul

obținerii de probe.

De asemenea, au

fost depuse și concluzii scrise prin care inculpatul B.C.C. a susținut în continuare

criticile din memoriul menționat în alineatul precedent, dar a adăugat și alte critici

referitoare la calitatea procesuală a persoanelor care au formulat denunțurile în

prezenta cauză, relevanța probatorie a declarațiilor date de persoanele care au

fost audiate în cauză în calitate de martori și a conținutului înregistrării audio-video,

încălcarea dreptului inculpaților la prezumția de nevinovăție.

Examinând sentința

apelată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și

de drept, în limitele efectului devolutiv, Curtea de Apel Brașov, a respins apelurile

declarate în cauză.

Astfel, în primul

rând, Curtea a analizat criticile aduse de cei doi inculpați, prin raportare la

faptul că aceștia neagă acuzațiile care li se aduc și au solicitat ca, în cadrul

rejudecării, să se pronunțe față de aceștia o soluție de achitare.

A. În ceea ce

privește criticile referitoare la calitatea procesuală a persoanelor care au formulat

denunțurile în prezenta cauză, acestea au fost respinse ca nefondate.

Astfel, în apărare,

s-a susținut că toate persoanele care au fost audiate ca martori denunțători au

formulat pretenții civile și au cerut restituirea sumelor pe care pretind că le-ar

fi dat inculpaților, precizare pe care au făcut-o încă de la momentul formulării

denunțurilor și au confirmat-o și în fața instanței de judecată. Potrivit art. 24

alin. (2) C. proc. pen., persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul

procesului penal se numește parte civilă, iar aceste dispoziții trebuie coroborate

cu prevederile art. 82 C. proc. pen., conform cărora persoana vătămată poate fi

ascultată ca martor numai dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă

în proces ca parte vătămată.

Inculpații au

susținut că, atâta timp cât persoanele care au formulat denunțurile au formulat

pretenții civile, respectiv obligarea inculpaților la restituirea sumelor pe care

pretind că le-au dat acestora, ele au calitatea de parte civilă și nu pot fi audiate

în cauză în calitate de martori, cu privire la aceste persoane funcționând o prezumție

de parțialitate generată de interesul patrimonial pe care îl au și de starea procesual-conflictuală

inerentă care există între ei și inculpați. în aceste condiții, audierea părților

civile - care au și calitatea de denunțători - în calitate de martori este contrară

legii, devenind aplicabile prevederile art. 64 alin. (2) C. proc. pen., potrivit

căruia mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul

penal.

Curtea nu a îmbrățișat

acest punct de vedere, luând în considerare următoarele aspecte:

de pericol, luarea de mită nu are obiect material, acțiunea făptuitorului nefiind

îndreptată și exercitată împotriva unui bun, a unei existențe materiale, corporale;

confundat obiectul mitei cu cel al infracțiunii de luare de mită;

sau bunurile pretinse, primite, acceptate ori a căror oferire nu a fost respinsă,

nu constituie obiectul material al infracțiunii de luare de mită, ci folosul, profitul

obținut de funcționar sau alt salariat prin săvârșirea acesteia. Acest aspect rezultă

și din modalitatea de legiferare, art. 19 din Legea nr. 78/2000 având următorul

conținut: „În cazul săvârșirii infracțiunilor la care se referă prezentul capitol,

banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârșirea

infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârșirea

infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu

servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul

este obligat la plata echivalentului lor în bani".

metoda interpretării sistematice pentru a determina sensul normei cuprinse în

art. 19 din Legea nr. 78/2000, Curtea nu poate să facă o disociere a activităților

actorilor implicați în conflictul de drept dedus judecății: mituit și mituitor.

De altfel, chiar art. 7 din Legea nr. 78/2000, incriminează, prin folosirea normei

de trimitere - art. 16 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 24/2000, luarea de mită

alin. (1) și darea de mită alin. (2);

Curtea a trebuit să analizeze și reglementarea care privește denunțarea faptei de

mituire de către mituitor, înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat

pentru acea infracțiune. în această din urmă situație, pe lângă faptul că mituitorul

nu se pedepsește art. 255 alin. (3) C. pen., legiuitorul a menționat în alin.

(5) C. pen. că „Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care

le-a dat în cazurile arătate în alin. (2) și (3)";

din urmă condiții se regăsesc întru totul în conflictul de drept analizat, astfel

că sumele de bani trebuiau a fi restituite mituitorului-martor denunțător. Acesta

este sensul normei juridice cuprinse în art. 19 din Legea nr. 78/2000, în condițiile

în care măsura de siguranță a confiscării nu poate fi dispusă dacă mituitorul solicită

restituirea banilor, valorilor sau a altor bunuri. Prin solicitarea de restituire

a sumelor de bani ce au fost date cu titlu de mită, mituitorul - martor denunțător

nu formulează pretenții civile în cauză (în condițiile în care, astfel cum s-a arătat

supra, suntem în prezența unei infracțiuni de pericol, lipsind latura civilă).

Chiar și în situația

în care interpretarea inculpaților ar fi una corectă, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a arătat că o probă ilegal obținută, nu antrenează, în mod automat, încălcarea

art. 6 sub aspectul unui proces echitabil în componenta respectării modului de administrare

a probelor, câtă vreme o astfel de probă se coroborează cu alte probe obținute în

mod legal.

Or, elementele

probatorii desprinse din declarațiile mituitorilor - fie că au calitatea de martor

(calitatea reținută de prima instanță și cea de apel) sau de părți civile (calitatea

invocată de inculpați în apărare), se coroborează cu cele desprinse din procesele-verbale

de redare a convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile celorlalți martori,

procesul-verbal de percheziție efectuat în data de 21 mai 2010, procesul-verbal

din data de 13 mai 2012 ce a fost predat de inculpați martorei C.A.L.L.

B. În ceea ce

privește critica referitoare la înmânarea procesului-verbal de contravenție întocmit

în data de 13 mai 2010, inculpații au susținut că denunțătoarea D.M. nu ar fi putut

ști în data de 18 mai 2010 - când a formulat denunțul, care sunt faptele reținute

în acesta, decât în condițiile în care procesul-verbal i-a fost înmânat în data

de 13 mai 2010.

Curtea a respins

aceste critici ca nefondate. Astfel, din conținutul procesului-verbal de redare

a discuției ce s-a purtat în data de 21 mai 2010 la sediul Gărzii Financiare, secția

Județeană Brașov, rezultă că:

- inițial, martora

a discutat cu inculpatul B.C.C. de suma de 1.000 de RON ce reprezenta folosul, profitul

obținut de inculpați ca urmare a pretinderii din data de 13 mai 2010, Curtea redând

parte din această discuție ce prezintă relevanță în soluționarea cauzei în scopul

aflării adevărului:

C.A.L.: „Bună

ziua. Ce faceți? Acum nu știam pe cine să întreb și cum să (...) întreb (...) de

dumneavoastră (...)"

B.C.C.: „Cum e

? Ați adus ?"

C.A.L.: „Numai

puțin (...)"

B.C.C.: „Cât?"

C.A.L.: „ (...)

o mie (...) zece (...) o (...) zece milioane, o mie de RON(...)"

În contextul în

care inculpatul se afla în timpul programului, la sediul locului său de muncă -

Garda Financiară, dacă acesta nu ar fi fost vinovat de comiterea acestei fapte,

firesc era să o întrebe pe această martoră cum o cheamă și care este motivul pentru

care îl caută la locul de muncă. Or, Curtea reține că reacția inculpatului a fost

una care să releve faptul că o cunoștea pe martoră, în condițiile în care, în cadrul

discuției, inculpatul a început prin a-i adresa întrebarea „Cum e?", imediat,

neașteptând vreun răspuns, urmând o a doua întrebare: „Ați adus?", iar la răspunsul

martorei de a aștepta „Numai puțin (...)", urmează o a treia întrebare din

partea aceluiași inculpat referitoare la cuantumul sumei obiect al mitei: „Cât?";

- după ce martora

i-a adus la cunoștință inculpatului că a adus suma de 1.000 RON, iar martorul D.R.

nu a venit la sediul Gărzii Financiare „că i-a fost rușine", inculpatul B.C.C.

îi răspunde că „Păi da' n-a zis mă că vorbește cu italienii ăia?". Din acest

răspuns, Curtea reține două aspecte: un prim aspect din care rezultă tonul folosit

de inculpat la adresa martorei, „mă", ton neprincipial într-o discuție purtată

între un funcționar public aflat în exercițiul funcției și o persoană fizică, dar

care, în contextul faptic al cauzei, denotă comportamentul inculpaților în sensul

inducerii unui ascendent psihologic față de martori, iar al doilea aspect este cel

care pune în evidență convorbirea telefonică din data de 20 mai 2010, când martorul

D.R. i-a adus la cunoștință inculpatului B.C.C. că va face rost de banii necesari

mitei, inculpatul sugerând ca suma de bani să fie obținută de martora D.M. de la

„ăla din Italia"

- după acest moment,

între inculpatul B.C:C și martora C.A.L. are loc următoarea discuție:

B.C.C.: „Dă-mi

ăia zece milioane (...) Dă-i încoace!"

C.A.L.: „Păi vi-i

dau acum, da' (...) ăăă (...) stați un pic (...) Da' să-mi ziceți un pic cu procesu'

verbal (...)"

B.C.C.: „Vi-l

dau (...) acuma (...)"

C.A.L.: „Mi-l

dați acuma?"

B.C.C.: „Acum,

n-am trecut încă suma, vorbesc cu G. și trecem suma acum (...) Dă-mi ăia zece repede!"

- din conversația

redată mai sus, rezultă fără putință de tăgadă că procesul-verbal nu fusese înmânat

martorei D.M. în data de 13 mai 2010, așa cum au susținut inculpații prin motivele

de apel și concluziile scrise, chiar dacă martora semnase și ștampilase pe exemplarele

acestuia.

Mai mult, martora

C.A.L. nici nu a adus în discuția inculpatului B.C.C. înmânarea procesului-verbal

ce se afla încă la cei doi inculpați, ci doar a folosit următoarea propoziție: „Da'

să-mi ziceți un pic cu procesu' verbal (...)";

celelalte argumente

aduse de inculpați, în sensul că martora D.M. se putea prezenta la sediul Gărzii

Financiare, secția județeană Brașov, pentru a solicita oficial acestei instituții

înmânarea procesului-verbal, nu prezintă relevanță sub aspectul soluționării cauzei,

câtă vreme infracțiunea de luare de mită, în modalitatea pretinderii, se consumă

în momentul în care funcționarul a pretins banii sau alte foloase care nu i se cuvin.

De altfel, în doctrină s-a arătat că infracțiunea de luare de mită este o infracțiune

instantanee;

- de asemenea,

nu prezintă relevanță faptul că procesul-verbal din data de 13 mai 2012 a fost înregistrat

la registratura Gărzii Financiare Brașov din 13 mai 2010, adică în aceeași dată,

câtă vreme s-a demonstrat că exemplarul roșu, ce trebuia predat reprezentantului

societății contraveniente, respectiv SC R. SRL Brașov prin administrator D.M., se

afla la data de 21 mai 2010 încă la dispoziția inculpaților;

- cei doi inculpați

au susținut în declarațiile lor faptul că martora C.A.L. s-ar fi prezentat la sediul

Gărzii Financiare, iar în cadrul discuției, ea ar fi avut asupra ei și ar fi scos

(exhibat) exemplarul roșu al procesului-verbal, moment în care inculpatul B.C.C.

i l-ar fi „luat din mână pentru a-i explica anumite chestiuni". Curtea a înlăturat

ca nesinceră partea din declarațiile inculpaților referitoare la acest aspect, câtă

vreme, astfel cum s-a demonstrat supra, martora C.A.L. nu a avut asupra ei procesul-verbal

în momentul în care s-a întâlnit cu inculpatul B.C.C., procesul-verbal fiindu-i

înmânat de către unul din cei doi inculpați (nu prezintă relevanță care din ei doi)

în momentul în care, după ce inculpatul B.C.C a primit banii, a mers în biroul coinculpatului

U.G., iar la întoarcere martorei i-a fost înmânat exemplarul roșu al procesului-verbal;

- în susținerea

acestei argumentații, Curtea are în vedere și următoarele afirmații ale inculpaților,

altele decât cele citate mai sus:

U.G.: „(...) stai

că e procesu' aicia (...)"

U.G.: „ (...)

noi îți dăm procesu' verbal (...) îl plătești pe ăsta (...)"

U.G.: „ (...)

și-l clasăm,da? Ți-am dat o amendă, nu ți-am suspendat, nu nimic (...)"

B.C.C.: „ Deci

ai o săptămână să plătești! Că data am trecut-o de-atunci, da? Și am (...) neinteligibil

(...) două mii, da?".

U.G.: „ Procesu'

verbal, complet (...)"

C.A.L.: „De ce

nu (...) nu mi l-ați dat atuncia să-l (...)"

B.C.C.: „ Nu era

trecută suma!".

din această din

urmă afirmație a inculpatului B.C.C rezultă, încă o dată, că procesul-verbal de

constatare și sancționare a contravențiilor nu avea cum să fi fost predat cu ocazia

controlului din data de 13 mai 2010 martorei D.M., pentru a se afla în data de 21

mai 2010 în posesia martorei C.A.L., anterior întâlnirii pe care aceasta a avut-o

inițial cu inculpatul B.C.C când i-a remis mita de 1.000 de RON, iar ulterior, în

aceleași împrejurări, împreună cu cei doi inculpați; tot din această din urmă afirmație

a inculpatului, se ridică mari semne de întrebare cu privire la activitățile desfășurate

în cadrul unei instituții a statului, în condițiile în care prin adresa din 24

ianuarie 2012 a Gărzii Financiare, secția Județeană Brașov, s-a adus la cunoștința

instanței faptul că „Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției

din 13 mai 2010 a fost înregistrat la registratura Gărzii Financiare Brașov din

13 mai 2010". Deși excede acestei judecăți, Curtea nu poate să nu își pună

fireasca întrebare în ce condiții a fost înregistrat acest proces-verbal, dacă sancțiunea

contravențională aplicată nu fusese consemnată în cuprinsul acestuia nici măcar

la o săptămână de la întocmirea procesului-verbal: „De ce nu (...) nu mi l-ați dat

atuncia să-l (...)", „Nu era trecută suma!" (conversația din data de 21

mai 2010 ce a avut loc la sediul Gărzii Financiare între martora C.A.L. și inculpați).

C. În ceea ce

privește critica referitoare la înregistrarea în mediu ambiental și presupusa primire

a sumei de 1.000 RON, inculpații au susținut că nu reiese din procesul-verbal de

redare a discuției ambientale din 21 mai 2010, condiționarea predării procesului-verbal

de remiterea acestei sume de bani.

Curtea a respins

aceste critici și argumentele aduse în susținere de către inculpați, având în vedere

atât considerentele avute în vedere de prima instanță, cât și următoarele ce se

desprind din afirmațiile inculpaților în cadrul discuției ambientale interceptate:

B.C.C.: „Dă-mi

ăia zece milioane (...) Dă-i încoace!"

C.A.L.: „Păi vi-i

dau acum, da' (...) ăăă (...) stați un pic(...) Da' să-mi ziceți un pic cu procesu'

verbal (...)"

B.C.C.: „Vi-l

dau (...) acuma (...)"

B.C.C.: „Dă-mi

ăia zece repede!"

C.A.L.: „ Păi

da' să-mi treceți suma, să-mi ziceți! Că știți cum sunt?"

B.C.C.: „ Acuma!".

U.G.: „ Păi pentru

că (...) Pentru că trebuia să vă fac dosaru' penal, d-aia!"

C.A.L.: „Păi da,

nu ne-am înțeles că nu-mi faceți dosar penal?"

U.G.: „Da, da'

așa am bătut palma?"

C.A.L.: „Păi!"

B.C.C.: „ Ne-am

înțeles altfel (...)"

U.G.: „Măi, așa

am bătut palma?"

B.C.C.: „La început

trebuia să vă dăm amenda aia, da?" C.A.L.: (...) (neinteligibil) (...)

B.C.C.: „După

care am făcut-o așa și am lăsat-o așa, aseară am trecut suma pe ea (...) Nu trecusem

suma aici (...) Hai (...)" C.A.L.: „Păi da mie mi-a rămas aia în (...) întipărită

în cap (...) zic (...) cum (...) cum mi-ați zis dumneavoastră că opt mii!

U.G.: „Da, mă,

da' (...) (neinteligibil) (...)"

C.A.L.: „Și la

mine se derula totu' (...) se derula totu' așa (...)" U.G.: „(...) (neinteligibil)

(...) Era în ideea de suspendare(...)" De asemenea, inculpații, prin motivele

de apel , dosar Curte, au susținut că, de niciunde, nu rezultă pretinderea sau primirea

vreunei sume de bani, în afara solicitării plății amenzii de 2.000 RON aplicate

prin procesul-verbal din data de 13 mai 2012.

Curtea reține

că inculpații au primit de la martorul D.R. suma de 2.000 RON în data de 13 mai

2012, iar de la martora C.A.L. suma de 1.000 RON, având în vedere, pe lângă declarațiile

martorilor D.M., D.R. și C.A.L., procesul-verbal de redare a discuției înregistrate

din data de 21 mai 2010 din care Curtea a redat partea care prezintă relevanță sub

acest aspect:

B.C.C.: „Dă-mi

ăia zece milioane (...) Dă-i încoace!"

C.A.L.: „Păi vi-i

dau acum, da' (...) ăăă (...)stați un pic (...) Da' să-mi ziceți un pic cu procesu'

verbal (...)"

B.C.C.: „Vi-l

dau (...) acuma (...)"

B.C.C.: „Dă-mi

ăia zece repede!"

C.A.L.: „ Păi

da' să-mi treceți suma, să-mi ziceți! Că știți cum sunt?"

B.C.C.: „ Acuma!"

C.A.L.: „ Sunt

ca în coadă de pește! Sunt terminată! Sunt (...)

Da' haideți să

mergem în altă parte atunci (...)"

B.C.C.: „Nu fă

tărăboi (...)"

C.A.L.: „Haideți

să mergem în altă parte (...) (șoptit) (...)"

B.C.C.: „Unde

dracu'? E plin birou'! Dă-mi ăia zece încoace!"

C.A.L.: „Nici

nu mai (...) stați să-i mai opresc și eu pe ăștialalții (...) Am zis că au fost

alea douăzeci de milioane (...)" B.C.C.: „(...) (neinteligibil) (...) Lasă

(...)

C.A.L.: „ (...)

zic cu zece sunt treizeci (...) Și cât trebuie să vă mai dau?"

B.C.C.: „Văd eu,

vorbesc cu G. acu' (...) Dă-i p-ăștia încoace (...)"

B.C.C.: „(...)

două mii de RON (...) da (...)"

C.A.L.: „Pe proces?"

B.C.C.: „Aveți

de plătit două mii de RON (...)"

C.A.L.: „Așa

(...)"

B.C.C.: „ Săptămâna

viitoare, până la sfârșitul ei să plătiți (...) La Trezorerie sau la noi (...)"

Or, în condițiile

în care:

- inculpatul B.C.C.

îi cere martorei să nu facă gălăgie -„nu fă tărăboi",

- inculpatul B.C.C.

nu vrea să meargă în birou, pentru că „ e plin birou' " - deși, astfel cum

susțin ambii inculpați, era vorba de încasarea unei amenzi, ceea ce nu are conotații

penale, Curtea neputând reține de ce era nevoie ca cei doi să se ascundă „de ochii

lumii", mai precis de colegii inculpatului, fiind exclus caracterul abscons

al unei astfel de operațiuni juridice - plata, chiar parțială, dacă nu ar fi fost

ceva ilegal,

- inculpatul B.C.C.

nu reacționează în niciun fel în momentul în care martora aduce în discuție sumele

cumulate de 2.000 RON și 1.000 RON - „Am zis că au fost alea douăzeci de milioane"

și „ ...zic cu zece sunt treizeci",

- după momentul

în care martora C.A.L.face vorbire de suma cumulată de 30 milioane ROL (3.000 RON

- nota Curții), urmează un alt moment în discuția celor doi în care aceasta îl întreabă

„Și cât trebuie să vă mai dau?". Or, pe lângă faptul că inculpatul B.C.C. nu

reacționează față de sume de 3.000 RON, răspunsul acestuia la cel de-al doilea moment

menționat în fraza anterioară este următorul: „Văd eu, vorbesc cu G. acu' (...)

Dă-i p-ăștia încoace (...)". Or, în aceste condiții, dacă ar fi fost vorba

doar de plata amenzii, ar fi trebuit ca inculpatul B.C.C să-i răspundă acesteia

într-un mod clar și precis că mai sunt de achitat încă 1.000 de RON, iar nu să menționeze

că trebuie să vorbească mai întâi cu inculpatul U.G.. Curtea are în vedere și afirmația

ulterioară acestui moment, când același inculpat B.C.C, după ce a fost în birou

și s-a întors împreună cu coinculpatul U.G., a menționat că procesul-verbal nu a

fost înmânat martorei D.M. în data de 13 mai 2010 deoarece „Nu era trecută suma!";

- era vorba de

încasarea unei amenzi, inculpatul B.C.C. „încasând" suma de 1.000 RON de la

martora C.A.L. în acea zi de 21 mai 2010, nu se justifică diferența de 2.000 de

RON ce trebuia plătită „Săptămâna viitoare, până la sfârșitul ei să plătiți",

deoarece 1.000 RON + 2.000 RON = 3.000 RON, sumă mai mare decât cea menționată de

inculpați că ar fi reprezentat amenda aplicată prin procesul-verbal,

- lipsește chitanța

care ar fi trebuit să ateste cel puțin plata sumei de 1.000 RON cu titlu de plată

parțială a amenzii de 2.000 RON stabilită prin procesul-verbal, toate acestea conduc

la înlăturarea argumentelor oferite de inculpați în apărare.

D. în ceea ce

privește criticile referitoare la faptul că prima instanță nu a analizat dacă denunțătorii

au fost determinați de către organele de urmărire penală să formuleze denunțurile

și dacă aceștia (denunțătorii) au provocat săvârșirea infracțiunii, în scopul obținerii

de probe .

Din aceste critici

menționate de inculpați, Curtea reține că aceștia au invocat o atitudine de provocare

concertată din partea organelor de urmărire penală cu martora-denunțătoare D.M.

pentru fapta privind SC R. SRL Brașov, respectiv cu ceilalți martori pentru celelalte

fapte de natură penală de care inculpații sunt acuzați. în aceste condiții, a fost

invocată incidența dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., câtă vreme inculpații

au susținut că, în cauza de față, denunțătorii ar fi fost determinați de organele

de urmărire penală, provocând săvârșirea infracțiunilor în scopul obținerii de probe.

Curtea reține

că aceste critici sunt nefondate pentru următoarele considerente:

- pentru a stabili

dacă investigarea activității infracționale s-a desfășurat sau nu într-un mod pasiv,

într-o cauză recentă pronunțată împotriva României - Bulfinsky vs. România din 1

iunie 2010, Curtea europeană a menționat care sunt aspectele ce trebuie avute în

vedere de instanțele naționale cu ocazia invocării, de către apărare, a provocării

de către agenții sub acoperire;

În cauza de față,

organele de urmărire penală nu au folosit agenți sub acoperire, dar activitatea

desfășurată de martora C.A.L. ar putea fi inclusă în sfera de cuprindere a activităților

desfășurate de astfel de investigatori, Curtea raportându-se la activitățile întreprinse

de către organele de urmărire penală ce au fost evidențiate (1) în referatul din

21 mai 2010 prin care s-a solicitat suma de 8.000 RON din depozitul prevăzut în

bugetul DNA destinat organizării și constatării infracțiunilor flagrante de corupție

și (2) procesului-verbal din data de 21 mai 2010 prin care au fost de capcanate

un număr de 10 bancnote a 100 RON fiecare, aceste bancnote fiind înmânate martorei

C.A.L., având în vedere întâlnirea pe care aceasta a avut-o cu inculpații la sediul

Gărzii Financiare, secția Județeană Brașov în aceeași zi;

În îndeplinirea

de către instanțe a obligației de a investiga apărarea inculpaților privind existența

unei provocări, trebuie să se aibă în vedere o serie de considerente, în sensul

dacă au existat sau nu indicii ca, anterior, coinculpații să fi fost anterior implicați

în fapte de același gen, în cauza de față fapte de corupție, respectiv dacă au existat

sau nu indicii privind un eventual comportament infracțional, nelegal și de aceeași

natură al acestora;

În continuare,

trebuie ca instanțele să răspundă la solicitările apărării cu privire la aceste

aspecte, audiind agenții sub acoperire pentru ca apărarea să aibă, astfel, posibilitatea

de a-i interoga pe aceștia;

- aceeași Curte

europeană, în cauza Bannikova vs. Rusia, a reținut că, pentru a face diferența între

provocare și conduită permisă, trebuie urmărite două criterii. Primul dintre cele

două criterii este acela prin care se verifică dacă fapta ar fi fost comisă fără

intervenția autorităților, iar aici și conduita autorităților. Cel de al doilea

criteriu este cel care constă în verificarea modalității în care instanțele naționale

tratează plângerea inculpatului cu privire la existența provocării.

În lumina acestor

repere, se observă că Tribunalul Brașov a analizat în mod judicios aceste aspecte,

oferind o amplă motivare aspectelor invocate de apărare cu privire la provocarea

la care ar fi fost supuși inculpații.

Curtea reține

că, anterior activității desfășurate de martora C.A.L., au existat indicii privind

un eventual comportament infracțional, nelegal din partea celor doi inculpați.

Astfel, fără a

relua convorbirile telefonice interceptate ce au fost redate în procesele-verbale,

Curtea reține că inculpații au fost cei care au inițiat apelarea martorului D.R.

în data de 20 mai 2010, la ora 15:51:09, când inculpatul U.G. îi cere socoteală

martorului relativ la faptul că nu ar vrea să răspundă la telefon:

"Deci răspundeți

totuși(...)";

"(...) la

tele (...) nu răspundeți la toate telefoanele?! De la Gardă suntem (...)"

- "Deci nu

răspundeți la toate telefoanele,nu? Deci nu vreți să mai (...) Deci haideți înc

(...) repede acum, pentru că noi vom (...) v-am sigilat magazinu' (...) Pentru că

am (...) am vorbit ceva și a ieșit altceva, da? Deci nu mai, n-aveți casă nici acum,

deci în momentu' ăsta puteți să (...) deci am stabilit ceva, v-am lăsat,nu ne mai

putem juca!"

Or, această convorbire

telefonică trebuie analizată și prin prisma declarației martorului D.R. din data

de 21 mai 2010, acesta menționând că, în data de 20 mai 2010 (deci cu o zi înaintea

declarației date la D.N.A.) a fost contactat telefonic de inculpatul U.G. „am fost

apelat de pe telefonul mamei de către domnul comisar U.G.", în condițiile în

care inculpații se aflau la punctul de lucru al SC R. SRL

Sinceritatea martorului

D.R. asupra celor menționate în alineatul precedent este reținută de Curte și prin

prisma faptului că, în cadrul convorbirii telefonice interceptate ce a fost redată

prin procesul-verbal martorul începe conversația crezând că a fost apelat de mama

sa: „Da, mami (...)", după care inculpatul U.G. l-a întrebat dacă este „Domnu'

D.R.?", iar apoi îi cere socoteală.

Tot din declarația

martorului D.R. rezultă că, în data de 20 mai 2010, după convorbirea telefonică

avută cu inculpatul U.G., a ajuns la punctul de lucru al SC R. SRL, observând că

„ușa de la magazin era închisă, am intrat și i-am văzut pe domnii comisari U.G.

și B.C.C și pe mama( ...) Fără a apuca să spun ceva, domnul Comisar U.G. a început

să strige la mine « Ce, bă, te pui cu noi, îți bați joc de noi, îți închidem magazinul

(...)". în continuare, martorul a declarat că „(...) domnul B.C.C (...)  a

intervenit în discuție, spunând pe un ton împăciuitor « Hai vezi cum faci, de unde

faci rost de bani să rezolvăm situația (...) Domnul B.C.C a spus că eu sau mama

să mergem să ducem banii".

Or, aceste din

urmă aspecte de fapt din declarația martorului D.R. se coroborează cu cele din procesul-verbal

de redare a convorbirii telefonice din data de 20 mai 2010, ora 16:53:33, convorbire

ce a avut loc între acest martor și inculpatul B.C.C.

În referire la

această din urmă convorbire telefonică, Curtea reține următoarele:

- la ora 15:51:09

are loc convorbirea telefonică dintre martor și inculpatul U.G. asupra căreia Curtea

a făcut analiza de mai sus, după această convorbire, martorul s-a deplasat la magazin,

unde cei doi inculpați i-au impus „faci rost de bani să rezolvăm situația",

banii urmând a fi duși de martor sau mama acestuia, la o oră după prima convorbire

telefonică și după discuția din magazin, mai precis la ora 16:53:33, între martorul

D.R. și inculpatul B.C.C are loc o convorbire telefonică din care Curtea a redat

partea care interesează sub aspectul evidențierii indiciilor privind un eventual

comportament infracțional, nelegal din partea celor doi inculpați:

D.R.: „Ăăă (...)

am vorbit cu cineva și mă ajută cu-o mie de RON (...)"

B.C.C.: „Păi cum

să te ajute? N-am discutat?"

D.R.: „Da, da'

(...) atâta poa' să-mi dea acum (...) Fac rost și de ceilalți (...) Mă agit, fac

pe dracu în patru (...)"

B.C.C.: „Păi n-a

zis că vine acela din Italia și vii mâine?"

D.R.: „Păi da,

da' d-aia v-am zis acuma, că ăștia (...) îi (...) îi (...) îi fac rost, ăștia îi

am (...) înțelegeți?"

B.C.C.: „Păi bun,

și (...) (neintelegibil) (...) când faci rost de restu'?"

D.R.: „Da' nu

cred c-o să fac rost de atât (...) eu încerc (...)" B.C.C.: „Cum să nu faci

rost? (...)" analiza acestei convorbiri telefonice relevă aspecte din care

rezultă că inculpatul B.C.C era nemulțumit de suma de 1.000 RON, îl întreabă "când

faci rost de restu'", așadar fiind vorba de mai mulți bani, după care, aflând

că martorul nu ar putea face rost de întreaga suma, îi reproșează martorului "Cum

să nu faci rost?".

În aceste condiții,

Curtea reține că organele de urmărire penală aveau suficiente indicii privind un

eventual comportament infracțional, nelegal din partea celor doi inculpați pentru

a o folosi pe martora C.A.L. la realizarea flagrantului din 21 mai 2010.

În ceea ce privește

comportamentul inculpaților, în sensul dacă fapta ar fi fost comisă fără intervenția

autorităților, Curtea reține că cei doi inculpați au fost cei care i-au contactat

personal, prin deplasări la sediul magazinului sau telefonic - pe martorii D.M.

și D.R., pretinzând sume de bani cu titlu de mită, iar nu invers.

Sub cel de-al

doilea criteriu care constă în verificarea modalității în care instanțele naționale

tratează plângerea inculpatului cu privire la existența provocării, Curtea reține

că martora C.A.L. a acționat în limitele unei conduite esențialmente pasive, Curtea

redând prima parte din discuția ambientală interceptată la sediul Gărzii Financiare

Brașov dintre inculpatul B.C.C și această martoră.

Astfel, se observă

cum inculpatul nici nu o întreabă pe martoră care este scopul prezenței acesteia

la sediul Gărzii Financiare, ci o întreabă direct dacă a adus mita, iar în momentul

în care inculpatul a aflat cuantumul acesteia, o întreabă de ce nu s-a făcut rost

de întreaga sumă de la "italienii ăia":

C.A.L.: „Bună

ziua. Ce faceți? Acum nu știam pe cine să întreb și cum să (...) întreb (...) de

dumneavoastră (...)" B.C.C.: „Cum e ? Ați adus ?" C.A.L.: „Numai puțin

(...)" B.C.C.: „Cât?"

C.A.L.: „(...)

o mie (...) zece (...) o (...) zece milioane ROL, o mie de RON (...)"

B.C.C.: „Păi da'

n-a zis mă că vorbește cu italienii aia?

În aceste condiții,

desfășurarea ulterioară a evenimentelor este lipsită de echivoc, fiind evident faptul

că, prin cuvintele, afirmațiile și gesturile inculpaților, activitatea desfășurată

de aceștia nu a fost urmarea unor amenințări, constrângeri sau determinări din partea

martorei C.A.L. care s-ar fi circumscris unei activități de provocare.

Trebuie avut în

vedere că, prin folosirea expresiilor de genul "Băi, să rețineți, când bateți

palma cu mine (...)" "Da, da' așa am bătut palma?", "Ne-am înțeles

altfel", "Măi, așa am bătut palma?", , inculpații au lăsat de înțeles

o posibilă înțelegere din partea autorității statului - reprezentată de inculpați,

față de posibila încălcare a legislației în vigoare de către SC R. SRL Brașov. în

mod normal, un funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul

autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii, pentru a pretinde un comportament

pe măsura funcției sale, nu folosește în discuțiile pe care le poartă cu cei pe

care îi verifică, astfel de expresii.

În continuare,

folosirea expresiilor "Văd eu, vorbesc cu G. acu' (...) Dă-i p-ăștia încoace

(...)" în contextul în care martora C.A.L. l-a întrebat pe inculpatul B.C.C

cât bani cu titlu de mită trebuie să-i mai dea inculpatului, "Aicia ați scăpat

(...) foarte ieftin (...)", "La început trebuia să vă dăm amenda aia,

da?", "După care am făcut-o așa, și am lăsat-o așa, aseară am trecut suma

pe ea (...) Nu trecusem suma aici (...) Hai (...)", "Era în ideea de suspendare",

denotă faptul că inculpații, comisari aflați în exercițiul funcțiunii în cadrul

Gărzii Financiare, secția Județeană Brașov, nu urmărea decât să insufle martorei

C.A.L ideea că sancțiunea contravențională poate fi negociată ca urmare a unei astfel

de disponibilități din partea inculpaților.

În condițiile

în care autoritățile judiciare dispuneau de temeiuri în baza cărora să bănuiască

faptul că cei doi inculpați erau implicați în activități care să denote un eventual

comportament nelegal și cu conotații penale privind fapte de corupție, folosirea

martorei C.A.L în cadrul procedurii desfășurate împotriva inculpaților nu i-a privat

pe cei doi de un proces echitabil, dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenție nefiind

încălcate. Inculpații au avut intenția de a săvârși fapte de corupție, intenție

care a existat anterior și separat de activitatea desfășurată de martora C.A.L.,

astfel că nu se poate susține că inculpații nu aveau deja o predispoziție de a comite

fapte de această natură.

Nu martora C.A.L.sau

ceilalți martori au insistat și au condus, sub formă de forțare a situației faptice,

la luarea unei decizii infracționale din partea inculpaților, astfel că, în baza

argumentelor de fapt și de drept de mai sus, Curtea a respins ca nefondate și aceste

critici aduse de inculpați.

E. În ceea ce

privește criticile referitoare la faptul că prima instanță a reținut o greșită stare

de fapt grefată atât pe neverificarea bunei-credințe a martorilor audiați în cauză,

cât și pe neanalizarea împrejurărilor formulării denunțurilor față de vechimea faptelor

reclamate și contradicțiile existente între declarațiile martorilor și contrazicerea

față de elementele de probă desprinse din celelalte mijloace de probă administrate.

Criticile aduse

de inculpați sub acest aspect sunt nefondate, prin prisma următoarelor argumente:

Tribunalul Brașov

a analizat aceste critici în cuprinsul sentinței penale apelate;

În mod corect

prima instanță a reținut că mărturia, ca proces sau act de cunoaștere a realității,

depinde de capacitatea fiecărei persoane de a recepta faptele, de a le prelucra

în funcție de subiectivismul și selectivitatea sa psihică, de a le memora în funcție

de percepția fiecăruia relativ la ce este și ce nu este important, cât și de aptitudinea

fiecărei persoane în a reda faptele pe care le-a perceput;

- altfel spus,

este o probabilitate foarte mare ca, atât același fapt principal, cât și existența

sau inexistența unor fapte sau împrejurări (fapte probatorii) de a căror constatare

depinde existența sau inexistența faptului principal, să fie percepută și redată

în mod diferit, uneori chiar și de aceeași persoană, la intervale de timp, în doctrină

se arată că formarea unei declarații de martor parcurge, inițial, faza recepționării

informației, apoi păstrarea în memorie și, în final, reproducerea ei sau recunoașterea

unor persoane și obiecte;

- tot doctrina

este cea care a menționat factorii ce pot influența asupra recepției exacte și complete

a faptelor și împrejurărilor acestora: percepția auditivă, percepția vizuală, percepția

tactilă;

- inculpații au

susținut în apărare faptul că martorii au calitatea fie de soți, fie de copii ai

denunțătorilor, iar de aici faptul că ar fi fost interesați în prezenta cauză. Astfel,

s-a susținut că martorii, fiind direct implicați în activitatea comercială ce a

fost supusă controlului, au fost interesați de situația financiară a firmelor, respectiv

obținerea unor sume de bani despre care se susține că ar fi fost predate inculpaților;

Curtea reține

că, într-adevăr, asupra sincerității unui martor, este necesar să se verifice interesul

pe care acesta îl poate avea în soluționarea cauzei într-un anumit fel, cum ar fi

avantajele ce ar rezulta din achitarea sau condamnarea inculpatului.

- cu toate acestea,

dacă ar fi îmbrățișat punctul de vedere al inculpaților, s-ar ajunge la situația

în care, în cazul infracțiunilor de luare de mită, declarațiile mituitorului-martor

denunțător să fie înlăturate ca nesincere, pe considerentul că este interesat să-i

fie restituită suma de bani obiect al mitei, deși există un text de lege care dispune

în acest sens - art. 255 alin. (5) și art. 19 din Legea nr. 78/2000;

- în aceste condiții,

este firesc ca mituitorii-martori denunțători, denunțând faptele mai înainte ca

organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracțiune, să solicite restituirea

sumelor obiect al mitei;

- mai mult, în

prezenta cauză s-a dovedit faptul că obiectul de activitate a societăților comerciale

supuse controlului inculpaților, îl constituie comerțul cu amănuntul al fructelor

și legumelor proaspete, această activitate fiind desfășurată în cadrul familiilor

martorilor și constituind singura sursă de venit - "este singura ocupație care

asigură subzistența familiei". Având în vedere aceste aspecte, este firesc

ca membrii familiilor implicate în această activitate să ia la cunoștință despre

relațiile sociale în care este implicată societatea comercială, inclusiv cele care

implică un control din partea Gărzii Financiare, prin comisarii ei; declarațiile

martorilor-denunțători nu au fost obținute în mod ilegal (art. 64 alin. (2) C.

proc. pen.) cum au susținut inculpații - prin raportare la o presupusă calitate

a lor de părți civile, pentru motivele expuse supra, astfel că argumentele pe care

se întemeiază criticile inculpaților sub acest aspect sunt lipsite de fundament,

- nu poate fi

trecut cu vederea modul în care inculpații au acționat în comiterea faptelor care

li se impută, acesta fiind descris de toți martorii în același fel: odată ajunși

în punctul de lucru al societății comerciale, inculpații, În cadrul verificărilor

de legalitate, foloseau un ton inadecvat funcției pe care o exercită, motivat de

unele nereguli în desfășurarea activității societăților comerciale și care ar fi

generat consecințe de ordin contravențional sau penal; ulterior, aceștia formulau

pretenții față de administratorii societăților comerciale controlate, pretinzând,

în mod expres sau prin gesturi ori aluzii, diferite sume de bani, cu titlu de contraechivalent

al conduitei pe care se angajau a o avea față de controlul efectuat de aceștia și

sancțiunile pe care le puteau aplica, aducându-le la cunoștință că, dacă nu se vor

conforma solicitărilor, vor dispune suspendarea temporară a activității comerciale

pe o perioadă de 3-6 luni; în cadrul pretențiilor formulate, inculpații au mers

până acolo încât au solicitat martorilor să efectueze împrumuturi pentru a putea

da curs pretențiilor lor; după ce martorii reușeau să facă rost de o anumită sumă

de bani sau puneau la dispoziția inculpaților sumele de bani obținute din vânzările

din ziua controlului, urma un moment în care cei doi inculpați solicitau martorilor

a părăsi încăperea destinată activității societății comerciale, iar după un interval

pornind de la câteva minute și ajungând până la 20 de minute, rămâneau singuri;

în momentul în care martorii se întorceau, inculpații le comunicau acstora că s-a

încheiat controlul efectuat, iar după plecarea inculpaților, martorii constatau

lipsa întregii sume de bani (SC R. SRL, SC B.P. SRL) sau a unei părți din sumă (SC

D.C. SRL, SC R.L. SRL), inculpații obișnuind să lase, nu în toate cazurile, o chitanță

ce atesta plata parțială a amenzii contravenționale aplicate, plată parțială într-un

cuantum mai mic decât suma de bani pe care aceștia o primeau cu titlu de mită ;

- din modalitatea

în care cei doi inculpați au înțeles să acționeze -creând unui ascendent psihologic

în raport cu martorii membri ai familiilor implicate în activitățile societăților

comerciale controlate printr-un „comportament de intimidare" (declarație martor

D.C.), la care se adaugă și faptul că activitatea comercială reprezenta singura

sursă de subzistență a familiilor martorilor,