ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1456/2013

Asupra recursurilor penale de față: Prin sentința penală nr. 35/S din 13 februarie 2012, Tribunalul Brașov a hotărât: În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților B.C.C. și U.G. prin actul de inculpare și de sesizare a instanței de judecată, după cum urmează; - pentru inculpatul B.C.C., din cinci infracțiuni de luare de mită prevăzute, de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în cinci infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; - pentru inculpatul U.G., din șase infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în șase infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. A respins celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați. În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru comiterea a cinci infracțiuni de luare de mită, inculpatul B.C.C. a fost condamnat la 5 pedepse principale a câte 3 ani închisoare și cinci pedepse complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru câte o perioadă de 7 ani. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite mai sus, inculpatul B.C.C.

având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru o perioadă de 7 ani. În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în interzicerea pe durata executării principale a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 8 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei principale, s-a dispus suspendarea executării și a pedepsei accesorii aplicate.

În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov conform programului de supraveghere stabilit de această instituție; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. - să desfășoare un număr de 300 de ore la Atelierul M.F.C. al Fundației P.S.C. I s-a stras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., respectiv 83 C. pen.

S-a constatat faptul că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 21 mai 2010 și până la data de 05 iunie 2010. În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru comiterea a șase infracțiuni de luare de mită, inculpatul U.G. a fost condamnat la 6 pedepse principale a câte 3 ani închisoare și șase pedepse complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru câte o perioadă de 7 ani. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite mai sus inculpatului U.G., acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

pentru o perioadă de 7 ani. În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în interzicerea pe durata executării principale a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 8 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei principale, s-a dispus suspendarea executării și a pedepsei accesorii aplicate. În baza art. 86 3 C. pen.

pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov conform programului de supraveghere stabilit de această instituție; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. - să desfășoare un număr de 300 de ore la Atelierul M.F.C. al Fundatiei P.S.C. I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., respectiv 83 C. pen.

S-a constatat faptul că inculpatul a fost reținut pentru o perioadă de 24 de ore în data de 21 mai 2010. În baza art. 350 alin. (1) și 4 C. proc. pen., a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen. dispusă față de inculpatul B.C.C. prin încheierea de ședință a Tribunalului Brașov din data de 03 iunie 2010 astfel cum a rămas definitivă decizia penală nr. 388 din 06 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov și dispusă față de inculpatul U.G. prin încheierea de ședință a Tribunalului Brașov din data de 07 iunie 2010. Executorie de îndată conform art. 350 alin. (4) C. proc. pen., dispune comunicarea prezentelor dispoziții instituțiilor care s-au ocupat de supravegherea inculpaților.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, inculpații B.C.C. și U.G. au fost obligați să plătească fiecare: - numitei D.M. câte 1000 RON; - numitei D.E. câte 1.500 RON - numitului R.T. câte 1.000 RON - numitei L.R. câte 2.500 RON - numitei E.D. câte 1.000 RON În baza acelorași dispoziții, a obligat pe inculpatul U.G. să plătească numitului D.L.M. suma de 2.000 RON. În baza art. 19 Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. ultim din C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 500 RON. A fost menținută ordonanța procurorului din data de 31 mai 2010 prin care au fost dispuse măsuri asigurătorii, până la concurența sumei de 7.500 RON pentru inculpatul B.C.C., sechestrul fiind aplicat asupra autoturismului marca C. și până la concurența sumei de 9.500 RON în cazul inculpatului U.G., sechestrul fiind aplicat asupra autoturismului marca H. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că: - la data de 13 mai 2010, inculpații B.C.C.

și U.G, în calitate de comisari ai Gărzii Financiare, secția Județeană Brașov, cu ocazia controlului de specialitate realizat la SC R. SRL Brașov, au pretins în mod injust de la administratorul D.M. suma de 8.000 RON, în scopul de a nu fi aplicate sancțiuni mai grave (suspendarea activității societății pe o perioadă de 3-6 luni și sesizarea organului de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală), din care au primit suma de 2.000 RON de la martorul D.R.E. în data de 13 mai 2010 și suma de 1.000 RON de la martorul C.A.L.L. în ziua de 21 mai 2010; - la data de 31 martie 2010, cu ocazia controlului efectuat la SC D. SRL Brașov, inculpatul U.G., în calitate de comisar al Gărzii Financiare, secția Județeană Brașov, a pretins și primit de la administratorul D.L.M.

suma de 2.000 RON, pentru a nu fi aplicate sancțiuni în urma neregulilor constatate constând în faptul că nu fuseseră emise facturi fiscale pentru întreaga cantitate de legume și fructe comercializate; - la data de 1 aprilie 2010, inculpații B.C.C. și U.G., în calitate de comisari ai Gărzii Financiare, secția Județeană Brașov, cu ocazia controlului de specialitate realizat la SC D.C. SRL, au pretins și primit pe nedrept de la administratorul D.E. suma de 3.000 RON, pentru a nu aplica sancțiuni grave, constând în suspendarea temporară a activității societății și amendă în cuantum de 10.000 RON, iar după primirea mitei au renunțat la întocmirea documentelor doveditoare ale activității de control desfășurate; - la data de 2 aprilie 2010, inculpații B.C.C.

și U.G., în calitate de comisari ai Gărzii Financiare, secția Județeană Brașov, cu ocazia controlului de specialitate realizat la SC R.C. SRL, au primit cu titlu de mită de la administratorul R.T., suma de 2.000 RON pentru a nu fi aplicată o amendă în cuantum de 10.000 RON, iar la final au renunțat să întocmească documente justificative ale activității de control desfășurate; - la data de 26 aprilie 2010, inculpații B.C.C. și U.G., în calitate de comisari ai Gărzii Financiare, secția Județeană Brașov, cu ocazia controlului de specialitate realizat la SC R.L. SRL, au pretins pe nedrept de la administratorul L.R. suma de 8.000 RON, pentru a nu fi aplicată măsura suspendării temporare a activității societății, din care și-au însușit în folos propriu suma de 5.000 RON; - la data de 11 mai 2010, inculpații B.C.C.

și U.G., în calitate de comisari ai Gărzii Financiare, secția Județeană Brașov, cu ocazia controlului de specialitate realizat la SC B.P. SRL, au pretins pe nedrept de la administratorul E.D. suma de 3.000 RON pentru a nu suspenda activitatea societății pe o perioadă de 3 luni și pentru a nu fi aplicată o amendă în valoare de 8.000 RON, din care și-au însușit în folos propriu suma de 2.000 RON. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov și inculpații U.G. și B.C.C. Parchetul a criticat sentința primei instanțe sub aspecte de netemeinicie și nelegalitate. în ceea ce privește criticile de netemeinicie, acestea au vizat atât individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați - solicitându-se majorarea acestora, cât și modalitatea de executare a acestor pedepse - solicitându-se executarea în regim de detenție.

În ceea ce privește criticile de nelegalitate, acestea au vizat revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, apreciindu-se că Tribunalul Brașov trebuia să mențină această măsură preventivă restrictivă de libertate. Inculpații au criticat sentința apelată sub aspecte de netemeinicie, susținând că aceasta este rezultatul unei interpretări greșite a mijloacelor de probă administrate, interpretare care se abate de la regulile de bază pe care se întemeiază teoria generală a probelor, reguli consacrate în C. proc. pen., în Constituția României, Convenția europeană a drepturilor omului, precum și în doctrină. Criticile inculpaților au vizat, de asemenea, o greșită aplicare a unor dispoziții legale.

Dintre acestea, au fost subliniate absența unei verificări privind valoarea probantă a declarațiilor denunțătorilor și persoanelor apropiate acestora, susținându-se că se impunea analiza bunei lor credințe, a interesului în cauză, a legăturilor cu funcționarul mituit, a împrejurărilor formulării denunțului, a vechimii faptelor reclamate, dacă denunțătorul s-a aflat sau nu sub influența unei alte persoane, dacă a fost determinat de organele de urmărire penală să formuleze denunțul, mai ales în situația în care ar fi putut să fie cercetat pentru infracțiuni și, în special, dacă a provocat săvârșirea infracțiunii, în scopul obținerii de probe. De asemenea, au fost depuse și concluzii scrise prin care inculpatul B.C.C.

a susținut în continuare criticile din memoriul menționat în alineatul precedent, dar a adăugat și alte critici referitoare la calitatea procesuală a persoanelor care au formulat denunțurile în prezenta cauză, relevanța probatorie a declarațiilor date de persoanele care au fost audiate în cauză în calitate de martori și a conținutului înregistrării audio-video, încălcarea dreptului inculpaților la prezumția de nevinovăție. Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele efectului devolutiv, Curtea de Apel Brașov, a respins apelurile declarate în cauză. Astfel, în primul rând, Curtea a analizat criticile aduse de cei doi inculpați, prin raportare la faptul că aceștia neagă acuzațiile care li se aduc și au solicitat ca, în cadrul rejudecării, să se pronunțe față de aceștia o soluție de achitare.

A. În ceea ce privește criticile referitoare la calitatea procesuală a persoanelor care au formulat denunțurile în prezenta cauză, acestea au fost respinse ca nefondate. Astfel, în apărare, s-a susținut că toate persoanele care au fost audiate ca martori denunțători au formulat pretenții civile și au cerut restituirea sumelor pe care pretind că le-ar fi dat inculpaților, precizare pe care au făcut-o încă de la momentul formulării denunțurilor și au confirmat-o și în fața instanței de judecată. Potrivit art. 24 alin. (2) C. proc. pen., persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal se numește parte civilă, iar aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile art. 82 C. proc.

pen., conform cărora persoana vătămată poate fi ascultată ca martor numai dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată. Inculpații au susținut că, atâta timp cât persoanele care au formulat denunțurile au formulat pretenții civile, respectiv obligarea inculpaților la restituirea sumelor pe care pretind că le-au dat acestora, ele au calitatea de parte civilă și nu pot fi audiate în cauză în calitate de martori, cu privire la aceste persoane funcționând o prezumție de parțialitate generată de interesul patrimonial pe care îl au și de starea procesual-conflictuală inerentă care există între ei și inculpați. în aceste condiții, audierea părților civile - care au și calitatea de denunțători - în calitate de martori este contrară legii, devenind aplicabile prevederile art. 64 alin. (2) C. proc.

pen., potrivit căruia mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Curtea nu a îmbrățișat acest punct de vedere, luând în considerare următoarele aspecte: 1. infracțiune de pericol, luarea de mită nu are obiect material, acțiunea făptuitorului nefiind îndreptată și exercitată împotriva unui bun, a unei existențe materiale, corporale; 2. nu trebuie confundat obiectul mitei cu cel al infracțiunii de luare de mită; 3. sumele de bani sau bunurile pretinse, primite, acceptate ori a căror oferire nu a fost respinsă, nu constituie obiectul material al infracțiunii de luare de mită, ci folosul, profitul obținut de funcționar sau alt salariat prin săvârșirea acesteia.

Acest aspect rezultă și din modalitatea de legiferare, art. 19 din Legea nr. 78/2000 având următorul conținut: „În cazul săvârșirii infracțiunilor la care se referă prezentul capitol, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani". 4. apelând la metoda interpretării sistematice pentru a determina sensul normei cuprinse în art. 19 din Legea nr. 78/2000, Curtea nu poate să facă o disociere a activităților actorilor implicați în conflictul de drept dedus judecății: mituit și mituitor.

De altfel, chiar art. 7 din Legea nr. 78/2000, incriminează, prin folosirea normei de trimitere - art. 16 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 24/2000, luarea de mită alin. (1) și darea de mită alin. (2); 5. în aceste condiții, Curtea a trebuit să analizeze și reglementarea care privește denunțarea faptei de mituire de către mituitor, înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea infracțiune. în această din urmă situație, pe lângă faptul că mituitorul nu se pedepsește art. 255 alin. (3) C. pen., legiuitorul a menționat în alin. (5) C. pen. că „Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. (2) și (3)"; 6. or, aceste din urmă condiții se regăsesc întru totul în conflictul de drept analizat, astfel că sumele de bani trebuiau a fi restituite mituitorului-martor denunțător.

Acesta este sensul normei juridice cuprinse în art. 19 din Legea nr. 78/2000, în condițiile în care măsura de siguranță a confiscării nu poate fi dispusă dacă mituitorul solicită restituirea banilor, valorilor sau a altor bunuri. Prin solicitarea de restituire a sumelor de bani ce au fost date cu titlu de mită, mituitorul - martor denunțător nu formulează pretenții civile în cauză (în condițiile în care, astfel cum s-a arătat supra, suntem în prezența unei infracțiuni de pericol, lipsind latura civilă). Chiar și în situația în care interpretarea inculpaților ar fi una corectă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că o probă ilegal obținută, nu antrenează, în mod automat, încălcarea art. 6 sub aspectul unui proces echitabil în componenta respectării modului de administrare a probelor, câtă vreme o astfel de probă se coroborează cu alte probe obținute în mod legal.

Or, elementele probatorii desprinse din declarațiile mituitorilor - fie că au calitatea de martor (calitatea reținută de prima instanță și cea de apel) sau de părți civile (calitatea invocată de inculpați în apărare), se coroborează cu cele desprinse din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile celorlalți martori, procesul-verbal de percheziție efectuat în data de 21 mai 2010, procesul-verbal din data de 13 mai 2012 ce a fost predat de inculpați martorei C.A.L.L. B. În ceea ce privește critica referitoare la înmânarea procesului-verbal de contravenție întocmit în data de 13 mai 2010, inculpații au susținut că denunțătoarea D.M. nu ar fi putut ști în data de 18 mai 2010 - când a formulat denunțul, care sunt faptele reținute în acesta, decât în condițiile în care procesul-verbal i-a fost înmânat în data de 13 mai 2010. Curtea a respins aceste critici ca nefondate.

Astfel, din conținutul procesului-verbal de redare a discuției ce s-a purtat în data de 21 mai 2010 la sediul Gărzii Financiare, secția Județeană Brașov, rezultă că: - inițial, martora a discutat cu inculpatul B.C.C. de suma de 1.000 de RON ce reprezenta folosul, profitul obținut de inculpați ca urmare a pretinderii din data de 13 mai 2010, Curtea redând parte din această discuție ce prezintă relevanță în soluționarea cauzei în scopul aflării adevărului: C.A.L.: „Bună ziua. Ce faceți?

Acum nu știam pe cine să întreb și cum să (...) întreb (...) de dumneavoastră (...)" B.C.C.: „Cum e ? Ați adus ?" C.A.L.: „Numai puțin (...)" B.C.C.: „Cât?" C.A.L.: „ (...) o mie (...) zece (...) o (...) zece milioane, o mie de RON(...)" În contextul în care inculpatul se afla în timpul programului, la sediul locului său de muncă - Garda Financiară, dacă acesta nu ar fi fost vinovat de comiterea acestei fapte, firesc era să o întrebe pe această martoră cum o cheamă și care este motivul pentru care îl caută la locul de muncă.

Or, Curtea reține că reacția inculpatului a fost una care să releve faptul că o cunoștea pe martoră, în condițiile în care, în cadrul discuției, inculpatul a început prin a-i adresa întrebarea „Cum e?", imediat, neașteptând vreun răspuns, urmând o a doua întrebare: „Ați adus?", iar la răspunsul martorei de a aștepta „Numai puțin (...)", urmează o a treia întrebare din partea aceluiași inculpat referitoare la cuantumul sumei obiect al mitei: „Cât?"; - după ce martora i-a adus la cunoștință inculpatului că a adus suma de 1.000 RON, iar martorul D.R. nu a venit la sediul Gărzii Financiare „că i-a fost rușine", inculpatul B.C.C.

îi răspunde că „Păi da' n-a zis mă că vorbește cu italienii ăia?". Din acest răspuns, Curtea reține două aspecte: un prim aspect din care rezultă tonul folosit de inculpat la adresa martorei, „mă", ton neprincipial într-o discuție purtată între un funcționar public aflat în exercițiul funcției și o persoană fizică, dar care, în contextul faptic al cauzei, denotă comportamentul inculpaților în sensul inducerii unui ascendent psihologic față de martori, iar al doilea aspect este cel care pune în evidență convorbirea telefonică din data de 20 mai 2010, când martorul D.R. i-a adus la cunoștință inculpatului B.C.C. că va face rost de banii necesari mitei, inculpatul sugerând ca suma de bani să fie obținută de martora D.M.

de la „ăla din Italia" - după acest moment, între inculpatul B.C:C și martora C.A.L. are loc următoarea discuție: B.C.C.: „Dă-mi ăia zece milioane (...) Dă-i încoace!" C.A.L.: „Păi vi-i dau acum, da' (...) ăăă (...) stați un pic (...) Da' să-mi ziceți un pic cu procesu' verbal (...)" B.C.C.: „Vi-l dau (...) acuma (...)" C.A.L.: „Mi-l dați acuma?" B.C.C.: „Acum, n-am trecut încă suma, vorbesc cu G. și trecem suma acum (...) Dă-mi ăia zece repede!" - din conversația redată mai sus, rezultă fără putință de tăgadă că procesul-verbal nu fusese înmânat martorei D.M. în data de 13 mai 2010, așa cum au susținut inculpații prin motivele de apel și concluziile scrise, chiar dacă martora semnase și ștampilase pe exemplarele acestuia.

Mai mult, martora C.A.L. nici nu a adus în discuția inculpatului B.C.C. înmânarea procesului-verbal ce se afla încă la cei doi inculpați, ci doar a folosit următoarea propoziție: „Da' să-mi ziceți un pic cu procesu' verbal (...)"; celelalte argumente aduse de inculpați, în sensul că martora D.M. se putea prezenta la sediul Gărzii Financiare, secția județeană Brașov, pentru a solicita oficial acestei instituții înmânarea procesului-verbal, nu prezintă relevanță sub aspectul soluționării cauzei, câtă vreme infracțiunea de luare de mită, în modalitatea pretinderii, se consumă în momentul în care funcționarul a pretins banii sau alte foloase care nu i se cuvin.

De altfel, în doctrină s-a arătat că infracțiunea de luare de mită este o infracțiune instantanee; - de asemenea, nu prezintă relevanță faptul că procesul-verbal din data de 13 mai 2012 a fost înregistrat la registratura Gărzii Financiare Brașov din 13 mai 2010, adică în aceeași dată, câtă vreme s-a demonstrat că exemplarul roșu, ce trebuia predat reprezentantului societății contraveniente, respectiv SC R. SRL Brașov prin administrator D.M., se afla la data de 21 mai 2010 încă la dispoziția inculpaților; - cei doi inculpați au susținut în declarațiile lor faptul că martora C.A.L. s-ar fi prezentat la sediul Gărzii Financiare, iar în cadrul discuției, ea ar fi avut asupra ei și ar fi scos (exhibat) exemplarul roșu al procesului-verbal, moment în care inculpatul B.C.C.

i l-ar fi „luat din mână pentru a-i explica anumite chestiuni". Curtea a înlăturat ca nesinceră partea din declarațiile inculpaților referitoare la acest aspect, câtă vreme, astfel cum s-a demonstrat supra, martora C.A.L. nu a avut asupra ei procesul-verbal în momentul în care s-a întâlnit cu inculpatul B.C.C., procesul-verbal fiindu-i înmânat de către unul din cei doi inculpați (nu prezintă relevanță care din ei doi) în momentul în care, după ce inculpatul B.C.C a primit banii, a mers în biroul coinculpatului U.G., iar la întoarcere martorei i-a fost înmânat exemplarul roșu al procesului-verbal; - în susținerea acestei argumentații, Curtea are în vedere și următoarele afirmații ale inculpaților, altele decât cele citate mai sus: U.G.: „(...) stai că e procesu' aicia (...)" U.G.: „ (...) noi îți dăm procesu' verbal (...) îl plătești pe ăsta (...)" U.G.: „ (...) și-l clasăm,da?

Ți-am dat o amendă, nu ți-am suspendat, nu nimic (...)" B.C.C.: „ Deci ai o săptămână să plătești! Că data am trecut-o de-atunci, da?

Și am (...) neinteligibil (...) două mii, da?". U.G.: „ Procesu' verbal, complet (...)" C.A.L.: „De ce nu (...) nu mi l-ați dat atuncia să-l (...)" B.C.C.: „ Nu era trecută suma!". din această din urmă afirmație a inculpatului B.C.C rezultă, încă o dată, că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu avea cum să fi fost predat cu ocazia controlului din data de 13 mai 2010 martorei D.M., pentru a se afla în data de 21 mai 2010 în posesia martorei C.A.L., anterior întâlnirii pe care aceasta a avut-o inițial cu inculpatul B.C.C când i-a remis mita de 1.000 de RON, iar ulterior, în aceleași împrejurări, împreună cu cei doi inculpați; tot din această din urmă afirmație a inculpatului, se ridică mari semne de întrebare cu privire la activitățile desfășurate în cadrul unei instituții a statului, în condițiile în care prin adresa din 24 ianuarie 2012 a Gărzii Financiare, secția Județeană Brașov, s-a adus la cunoștința instanței faptul că „Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 13 mai 2010 a fost înregistrat la registratura Gărzii Financiare Brașov din 13 mai 2010". Deși excede acestei judecăți, Curtea nu poate să nu își pună fireasca întrebare în ce condiții a fost înregistrat acest proces-verbal,

dacă sancțiunea contravențională aplicată nu fusese consemnată în cuprinsul acestuia nici măcar la o săptămână de la întocmirea procesului-verbal: „De ce nu (...) nu mi l-ați dat atuncia să-l (...)", „Nu era trecută suma!" (conversația din data de 21 mai 2010 ce a avut loc la sediul Gărzii Financiare între martora C.A.L. și inculpați). C. În ceea ce privește critica referitoare la înregistrarea în mediu ambiental și presupusa primire a sumei de 1.000 RON, inculpații au susținut că nu reiese din procesul-verbal de redare a discuției ambientale din 21 mai 2010, condiționarea predării procesului-verbal de remiterea acestei sume de bani.

Curtea a respins aceste critici și argumentele aduse în susținere de către inculpați, având în vedere atât considerentele avute în vedere de prima instanță, cât și următoarele ce se desprind din afirmațiile inculpaților în cadrul discuției ambientale interceptate: B.C.C.: „Dă-mi ăia zece milioane (...) Dă-i încoace!" C.A.L.: „Păi vi-i dau acum, da' (...) ăăă (...) stați un pic(...) Da' să-mi ziceți un pic cu procesu' verbal (...)" B.C.C.: „Vi-l dau (...) acuma (...)" B.C.C.: „Dă-mi ăia zece repede!" C.A.L.: „ Păi da' să-mi treceți suma, să-mi ziceți!

Că știți cum sunt?" B.C.C.: „ Acuma!". U.G.: „ Păi pentru că (...) Pentru că trebuia să vă fac dosaru' penal, d-aia!" C.A.L.: „Păi da, nu ne-am înțeles că nu-mi faceți dosar penal?" U.G.: „Da, da' așa am bătut palma?" C.A.L.: „Păi!" B.C.C.: „ Ne-am înțeles altfel (...)" U.G.: „Măi, așa am bătut palma?" B.C.C.: „La început trebuia să vă dăm amenda aia, da?" C.A.L.: (...) (neinteligibil) (...) B.C.C.: „După care am făcut-o așa și am lăsat-o așa, aseară am trecut suma pe ea (...) Nu trecusem suma aici (...) Hai (...)" C.A.L.: „Păi da mie mi-a rămas aia în (...) întipărită în cap (...) zic (...) cum (...) cum mi-ați zis dumneavoastră că opt mii!

U.G.: „Da, mă, da' (...) (neinteligibil) (...)" C.A.L.: „Și la mine se derula totu' (...) se derula totu' așa (...)" U.G.: „(...) (neinteligibil) (...) Era în ideea de suspendare(...)" De asemenea, inculpații, prin motivele de apel , dosar Curte, au susținut că, de niciunde, nu rezultă pretinderea sau primirea vreunei sume de bani, în afara solicitării plății amenzii de 2.000 RON aplicate prin procesul-verbal din data de 13 mai 2012. Curtea reține că inculpații au primit de la martorul D.R. suma de 2.000 RON în data de 13 mai 2012, iar de la martora C.A.L. suma de 1.000 RON, având în vedere, pe lângă declarațiile martorilor D.M., D.R.

și C.A.L., procesul-verbal de redare a discuției înregistrate din data de 21 mai 2010 din care Curtea a redat partea care prezintă relevanță sub acest aspect: B.C.C.: „Dă-mi ăia zece milioane (...) Dă-i încoace!" C.A.L.: „Păi vi-i dau acum, da' (...) ăăă (...)stați un pic (...) Da' să-mi ziceți un pic cu procesu' verbal (...)" B.C.C.: „Vi-l dau (...) acuma (...)" B.C.C.: „Dă-mi ăia zece repede!" C.A.L.: „ Păi da' să-mi treceți suma, să-mi ziceți! Că știți cum sunt?" B.C.C.: „ Acuma!" C.A.L.: „ Sunt ca în coadă de pește! Sunt terminată! Sunt (...) Da' haideți să mergem în altă parte atunci (...)" B.C.C.: „Nu fă tărăboi (...)" C.A.L.: „Haideți să mergem în altă parte (...) (șoptit) (...)" B.C.C.: „Unde dracu'?

E plin birou'! Dă-mi ăia zece încoace!" C.A.L.: „Nici nu mai (...) stați să-i mai opresc și eu pe ăștialalții (...) Am zis că au fost alea douăzeci de milioane (...)" B.C.C.: „(...) (neinteligibil) (...) Lasă (...) C.A.L.: „ (...) zic cu zece sunt treizeci (...) Și cât trebuie să vă mai dau?" B.C.C.: „Văd eu, vorbesc cu G. acu' (...) Dă-i p-ăștia încoace (...)" B.C.C.: „(...) două mii de RON (...) da (...)" C.A.L.: „Pe proces?" B.C.C.: „Aveți de plătit două mii de RON (...)" C.A.L.: „Așa (...)" B.C.C.: „ Săptămâna viitoare, până la sfârșitul ei să plătiți (...) La Trezorerie sau la noi (...)" Or, în condițiile în care: - inculpatul B.C.C. îi cere martorei să nu facă gălăgie -„nu fă tărăboi", - inculpatul B.C.C.

nu vrea să meargă în birou, pentru că „ e plin birou' " - deși, astfel cum susțin ambii inculpați, era vorba de încasarea unei amenzi, ceea ce nu are conotații penale, Curtea neputând reține de ce era nevoie ca cei doi să se ascundă „de ochii lumii", mai precis de colegii inculpatului, fiind exclus caracterul abscons al unei astfel de operațiuni juridice - plata, chiar parțială, dacă nu ar fi fost ceva ilegal, - inculpatul B.C.C. nu reacționează în niciun fel în momentul în care martora aduce în discuție sumele cumulate de 2.000 RON și 1.000 RON - „Am zis că au fost alea douăzeci de milioane" și „ ...zic cu zece sunt treizeci", - după momentul în care martora C.A.L.face vorbire de suma cumulată de 30 milioane ROL (3.000 RON - nota Curții), urmează un alt moment în discuția celor doi în care aceasta îl întreabă „Și cât trebuie să vă mai dau?". Or, pe lângă faptul că inculpatul B.C.C.

nu reacționează față de sume de 3.000 RON, răspunsul acestuia la cel de-al doilea moment menționat în fraza anterioară este următorul: „Văd eu, vorbesc cu G. acu' (...) Dă-i p-ăștia încoace (...)". Or, în aceste condiții, dacă ar fi fost vorba doar de plata amenzii, ar fi trebuit ca inculpatul B.C.C să-i răspundă acesteia într-un mod clar și precis că mai sunt de achitat încă 1.000 de RON, iar nu să menționeze că trebuie să vorbească mai întâi cu inculpatul U.G.. Curtea are în vedere și afirmația ulterioară acestui moment, când același inculpat B.C.C, după ce a fost în birou și s-a întors împreună cu coinculpatul U.G., a menționat că procesul-verbal nu a fost înmânat martorei D.M. în data de 13 mai 2010 deoarece „Nu era trecută suma!"; - era vorba de încasarea unei amenzi, inculpatul B.C.C.

„încasând" suma de 1.000 RON de la martora C.A.L. în acea zi de 21 mai 2010, nu se justifică diferența de 2.000 de RON ce trebuia plătită „Săptămâna viitoare, până la sfârșitul ei să plătiți", deoarece 1.000 RON + 2.000 RON = 3.000 RON, sumă mai mare decât cea menționată de inculpați că ar fi reprezentat amenda aplicată prin procesul-verbal, - lipsește chitanța care ar fi trebuit să ateste cel puțin plata sumei de 1.000 RON cu titlu de plată parțială a amenzii de 2.000 RON stabilită prin procesul-verbal, toate acestea conduc la înlăturarea argumentelor oferite de inculpați în apărare.

D. în ceea ce privește criticile referitoare la faptul că prima instanță nu a analizat dacă denunțătorii au fost determinați de către organele de urmărire penală să formuleze denunțurile și dacă aceștia (denunțătorii) au provocat săvârșirea infracțiunii, în scopul obținerii de probe . Din aceste critici menționate de inculpați, Curtea reține că aceștia au invocat o atitudine de provocare concertată din partea organelor de urmărire penală cu martora-denunțătoare D.M. pentru fapta privind SC R. SRL Brașov, respectiv cu ceilalți martori pentru celelalte fapte de natură penală de care inculpații sunt acuzați. în aceste condiții, a fost invocată incidența dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., câtă vreme inculpații au susținut că, în cauza de față, denunțătorii ar fi fost determinați de organele de urmărire penală, provocând săvârșirea infracțiunilor în scopul obținerii de probe.

Curtea reține că aceste critici sunt nefondate pentru următoarele considerente: - pentru a stabili dacă investigarea activității infracționale s-a desfășurat sau nu într-un mod pasiv, într-o cauză recentă pronunțată împotriva României - Bulfinsky vs. România din 1 iunie 2010, Curtea europeană a menționat care sunt aspectele ce trebuie avute în vedere de instanțele naționale cu ocazia invocării, de către apărare, a provocării de către agenții sub acoperire; În cauza de față, organele de urmărire penală nu au folosit agenți sub acoperire, dar activitatea desfășurată de martora C.A.L.

ar putea fi inclusă în sfera de cuprindere a activităților desfășurate de astfel de investigatori, Curtea raportându-se la activitățile întreprinse de către organele de urmărire penală ce au fost evidențiate (1) în referatul din 21 mai 2010 prin care s-a solicitat suma de 8.000 RON din depozitul prevăzut în bugetul DNA destinat organizării și constatării infracțiunilor flagrante de corupție și (2) procesului-verbal din data de 21 mai 2010 prin care au fost de capcanate un număr de 10 bancnote a 100 RON fiecare, aceste bancnote fiind înmânate martorei C.A.L., având în vedere întâlnirea pe care aceasta a avut-o cu inculpații la sediul Gărzii Financiare, secția Județeană Brașov în aceeași zi; În îndeplinirea de către instanțe a obligației de a investiga apărarea inculpaților privind existența unei provocări, trebuie să se aibă în vedere o serie de considerente, în sensul dacă au existat sau nu indicii ca, anterior, coinculpații să fi fost anterior implicați în fapte de același gen, în cauza de față fapte de corupție, respectiv dacă au existat sau nu indicii privind un eventual comportament infracțional, nelegal și de aceeași natură al acestora; În continuare, trebuie ca instanțele să răspundă la solicitările apărării cu privire la aceste aspecte, audiind agenții sub acoperire pentru ca apărarea să aibă, astfel, posibilitatea de a-i interoga pe aceștia; - aceeași Curte europeană,

în cauza Bannikova vs. Rusia, a reținut că, pentru a face diferența între provocare și conduită permisă, trebuie urmărite două criterii. Primul dintre cele două criterii este acela prin care se verifică dacă fapta ar fi fost comisă fără intervenția autorităților, iar aici și conduita autorităților. Cel de al doilea criteriu este cel care constă în verificarea modalității în care instanțele naționale tratează plângerea inculpatului cu privire la existența provocării. În lumina acestor repere, se observă că Tribunalul Brașov a analizat în mod judicios aceste aspecte, oferind o amplă motivare aspectelor invocate de apărare cu privire la provocarea la care ar fi fost supuși inculpații. Curtea reține că, anterior activității desfășurate de martora C.A.L., au existat indicii privind un eventual comportament infracțional, nelegal din partea celor doi inculpați.

Astfel, fără a relua convorbirile telefonice interceptate ce au fost redate în procesele-verbale, Curtea reține că inculpații au fost cei care au inițiat apelarea martorului D.R. în data de 20 mai 2010, la ora 15:51:09, când inculpatul U.G. îi cere socoteală martorului relativ la faptul că nu ar vrea să răspundă la telefon: "Deci răspundeți totuși(...)"; "(...) la tele (...) nu răspundeți la toate telefoanele?! De la Gardă suntem (...)" - "Deci nu răspundeți la toate telefoanele,nu? Deci nu vreți să mai (...) Deci haideți înc (...) repede acum, pentru că noi vom (...) v-am sigilat magazinu' (...) Pentru că am (...) am vorbit ceva și a ieșit altceva, da? Deci nu mai, n-aveți casă nici acum, deci în momentu' ăsta puteți să (...) deci am stabilit ceva, v-am lăsat,nu ne mai putem juca!" Or, această convorbire telefonică trebuie analizată și prin prisma declarației martorului D.R.

din data de 21 mai 2010, acesta menționând că, în data de 20 mai 2010 (deci cu o zi înaintea declarației date la D.N.A.) a fost contactat telefonic de inculpatul U.G. „am fost apelat de pe telefonul mamei de către domnul comisar U.G.", în condițiile în care inculpații se aflau la punctul de lucru al SC R. SRL Sinceritatea martorului D.R. asupra celor menționate în alineatul precedent este reținută de Curte și prin prisma faptului că, în cadrul convorbirii telefonice interceptate ce a fost redată prin procesul-verbal martorul începe conversația crezând că a fost apelat de mama sa: „Da, mami (...)", după care inculpatul U.G. l-a întrebat dacă este „Domnu' D.R.?", iar apoi îi cere socoteală. Tot din declarația martorului D.R.

rezultă că, în data de 20 mai 2010, după convorbirea telefonică avută cu inculpatul U.G., a ajuns la punctul de lucru al SC R. SRL, observând că „ușa de la magazin era închisă, am intrat și i-am văzut pe domnii comisari U.G. și B.C.C și pe mama( ...) Fără a apuca să spun ceva, domnul Comisar U.G. a început să strige la mine « Ce, bă, te pui cu noi, îți bați joc de noi, îți închidem magazinul (...)". în continuare, martorul a declarat că „(...) domnul B.C.C (...) a intervenit în discuție, spunând pe un ton împăciuitor « Hai vezi cum faci, de unde faci rost de bani să rezolvăm situația (...) Domnul B.C.C a spus că eu sau mama să mergem să ducem banii". Or, aceste din urmă aspecte de fapt din declarația martorului D.R.

se coroborează cu cele din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 20 mai 2010, ora 16:53:33, convorbire ce a avut loc între acest martor și inculpatul B.C.C. În referire la această din urmă convorbire telefonică, Curtea reține următoarele: - la ora 15:51:09 are loc convorbirea telefonică dintre martor și inculpatul U.G. asupra căreia Curtea a făcut analiza de mai sus, după această convorbire, martorul s-a deplasat la magazin, unde cei doi inculpați i-au impus „faci rost de bani să rezolvăm situația", banii urmând a fi duși de martor sau mama acestuia, la o oră după prima convorbire telefonică și după discuția din magazin, mai precis la ora 16:53:33, între martorul D.R.

și inculpatul B.C.C are loc o convorbire telefonică din care Curtea a redat partea care interesează sub aspectul evidențierii indiciilor privind un eventual comportament infracțional, nelegal din partea celor doi inculpați: D.R.: „Ăăă (...) am vorbit cu cineva și mă ajută cu-o mie de RON (...)" B.C.C.: „Păi cum să te ajute? N-am discutat?" D.R.: „Da, da' (...) atâta poa' să-mi dea acum (...) Fac rost și de ceilalți (...) Mă agit, fac pe dracu în patru (...)" B.C.C.: „Păi n-a zis că vine acela din Italia și vii mâine?" D.R.: „Păi da, da' d-aia v-am zis acuma, că ăștia (...) îi (...) îi (...) îi fac rost, ăștia îi am (...) înțelegeți?" B.C.C.: „Păi bun, și (...) (neintelegibil) (...) când faci rost de restu'?" D.R.: „Da' nu cred c-o să fac rost de atât (...) eu încerc (...)" B.C.C.: „Cum să nu faci rost?

(...)" analiza acestei convorbiri telefonice relevă aspecte din care rezultă că inculpatul B.C.C era nemulțumit de suma de 1.000 RON, îl întreabă "când faci rost de restu'", așadar fiind vorba de mai mulți bani, după care, aflând că martorul nu ar putea face rost de întreaga suma, îi reproșează martorului "Cum să nu faci rost?". În aceste condiții, Curtea reține că organele de urmărire penală aveau suficiente indicii privind un eventual comportament infracțional, nelegal din partea celor doi inculpați pentru a o folosi pe martora C.A.L. la realizarea flagrantului din 21 mai 2010. În ceea ce privește comportamentul inculpaților, în sensul dacă fapta ar fi fost comisă fără intervenția autorităților, Curtea reține că cei doi inculpați au fost cei care i-au contactat personal, prin deplasări la sediul magazinului sau telefonic - pe martorii D.M.

și D.R., pretinzând sume de bani cu titlu de mită, iar nu invers. Sub cel de-al doilea criteriu care constă în verificarea modalității în care instanțele naționale tratează plângerea inculpatului cu privire la existența provocării, Curtea reține că martora C.A.L. a acționat în limitele unei conduite esențialmente pasive, Curtea redând prima parte din discuția ambientală interceptată la sediul Gărzii Financiare Brașov dintre inculpatul B.C.C și această martoră. Astfel, se observă cum inculpatul nici nu o întreabă pe martoră care este scopul prezenței acesteia la sediul Gărzii Financiare, ci o întreabă direct dacă a adus mita, iar în momentul în care inculpatul a aflat cuantumul acesteia, o întreabă de ce nu s-a făcut rost de întreaga sumă de la "italienii ăia": C.A.L.: „Bună ziua.

Ce faceți? Acum nu știam pe cine să întreb și cum să (...) întreb (...) de dumneavoastră (...)" B.C.C.: „Cum e ? Ați adus ?" C.A.L.: „Numai puțin (...)" B.C.C.: „Cât?" C.A.L.: „(...) o mie (...) zece (...) o (...) zece milioane ROL, o mie de RON (...)" B.C.C.: „Păi da' n-a zis mă că vorbește cu italienii aia? În aceste condiții, desfășurarea ulterioară a evenimentelor este lipsită de echivoc, fiind evident faptul că, prin cuvintele, afirmațiile și gesturile inculpaților, activitatea desfășurată de aceștia nu a fost urmarea unor amenințări, constrângeri sau determinări din partea martorei C.A.L. care s-ar fi circumscris unei activități de provocare.

Trebuie avut în vedere că, prin folosirea expresiilor de genul "Băi, să rețineți, când bateți palma cu mine (...)" "Da, da' așa am bătut palma?", "Ne-am înțeles altfel", "Măi, așa am bătut palma?", , inculpații au lăsat de înțeles o posibilă înțelegere din partea autorității statului - reprezentată de inculpați, față de posibila încălcare a legislației în vigoare de către SC R. SRL Brașov. în mod normal, un funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii, pentru a pretinde un comportament pe măsura funcției sale, nu folosește în discuțiile pe care le poartă cu cei pe care îi verifică, astfel de expresii. În continuare, folosirea expresiilor "Văd eu, vorbesc cu G. acu' (...) Dă-i p-ăștia încoace (...)" în contextul în care martora C.A.L.

l-a întrebat pe inculpatul B.C.C cât bani cu titlu de mită trebuie să-i mai dea inculpatului, "Aicia ați scăpat (...) foarte ieftin (...)", "La început trebuia să vă dăm amenda aia, da?", "După care am făcut-o așa, și am lăsat-o așa, aseară am trecut suma pe ea (...) Nu trecusem suma aici (...) Hai (...)", "Era în ideea de suspendare", denotă faptul că inculpații, comisari aflați în exercițiul funcțiunii în cadrul Gărzii Financiare, secția Județeană Brașov, nu urmărea decât să insufle martorei C.A.L ideea că sancțiunea contravențională poate fi negociată ca urmare a unei astfel de disponibilități din partea inculpaților.

În condițiile în care autoritățile judiciare dispuneau de temeiuri în baza cărora să bănuiască faptul că cei doi inculpați erau implicați în activități care să denote un eventual comportament nelegal și cu conotații penale privind fapte de corupție, folosirea martorei C.A.L în cadrul procedurii desfășurate împotriva inculpaților nu i-a privat pe cei doi de un proces echitabil, dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenție nefiind încălcate. Inculpații au avut intenția de a săvârși fapte de corupție, intenție care a existat anterior și separat de activitatea desfășurată de martora C.A.L., astfel că nu se poate susține că inculpații nu aveau deja o predispoziție de a comite fapte de această natură.

Nu martora C.A.L.sau ceilalți martori au insistat și au condus, sub formă de forțare a situației faptice, la luarea unei decizii infracționale din partea inculpaților, astfel că, în baza argumentelor de fapt și de drept de mai sus, Curtea a respins ca nefondate și aceste critici aduse de inculpați. E. În ceea ce privește criticile referitoare la faptul că prima instanță a reținut o greșită stare de fapt grefată atât pe neverificarea bunei-credințe a martorilor audiați în cauză, cât și pe neanalizarea împrejurărilor formulării denunțurilor față de vechimea faptelor reclamate și contradicțiile existente între declarațiile martorilor și contrazicerea față de elementele de probă desprinse din celelalte mijloace de probă administrate.

Criticile aduse de inculpați sub acest aspect sunt nefondate, prin prisma următoarelor argumente: Tribunalul Brașov a analizat aceste critici în cuprinsul sentinței penale apelate; În mod corect prima instanță a reținut că mărturia, ca proces sau act de cunoaștere a realității, depinde de capacitatea fiecărei persoane de a recepta faptele, de a le prelucra în funcție de subiectivismul și selectivitatea sa psihică, de a le memora în funcție de percepția fiecăruia relativ la ce este și ce nu este important, cât și de aptitudinea fiecărei persoane în a reda faptele pe care le-a perceput; - altfel spus, este o probabilitate foarte mare ca, atât același fapt principal, cât și existența sau inexistența unor fapte sau împrejurări (fapte probatorii) de a căror constatare depinde existența sau inexistența faptului principal, să fie percepută și redată în mod diferit, uneori chiar și de aceeași persoană, la intervale de timp, în doctrină se arată că formarea unei declarații de martor parcurge, inițial, faza recepționării informației, apoi păstrarea în memorie și, în final, reproducerea ei sau recunoașterea unor persoane și obiecte; - tot doctrina este cea care a menționat factorii ce pot influența asupra recepției exacte și complete a faptelor și împrejurărilor acestora: percepția auditivă, percepția vizuală, percepția tactilă;

- inculpații au susținut în apărare faptul că martorii au calitatea fie de soți, fie de copii ai denunțătorilor, iar de aici faptul că ar fi fost interesați în prezenta cauză. Astfel, s-a susținut că martorii, fiind direct implicați în activitatea comercială ce a fost supusă controlului, au fost interesați de situația financiară a firmelor, respectiv obținerea unor sume de bani despre care se susține că ar fi fost predate inculpaților; Curtea reține că, într-adevăr, asupra sincerității unui martor, este necesar să se verifice interesul pe care acesta îl poate avea în soluționarea cauzei într-un anumit fel, cum ar fi avantajele ce ar rezulta din achitarea sau condamnarea inculpatului.

- cu toate acestea, dacă ar fi îmbrățișat punctul de vedere al inculpaților, s-ar ajunge la situația în care, în cazul infracțiunilor de luare de mită, declarațiile mituitorului-martor denunțător să fie înlăturate ca nesincere, pe considerentul că este interesat să-i fie restituită suma de bani obiect al mitei, deși există un text de lege care dispune în acest sens - art. 255 alin. (5) și art. 19 din Legea nr. 78/2000; - în aceste condiții, este firesc ca mituitorii-martori denunțători, denunțând faptele mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracțiune, să solicite restituirea sumelor obiect al mitei; - mai mult, în prezenta cauză s-a dovedit faptul că obiectul de activitate a societăților comerciale supuse controlului inculpaților, îl constituie comerțul cu amănuntul al fructelor și legumelor proaspete, această activitate fiind desfășurată în cadrul familiilor martorilor și constituind singura sursă de venit - "este singura ocupație care asigură subzistența familiei". Având în vedere aceste aspecte, este firesc ca membrii familiilor implicate în această activitate să ia la cunoștință despre relațiile sociale în care este implicată societatea comercială, inclusiv cele care implică un control din partea Gărzii Financiare, prin comisarii ei; declarațiile martorilor-denunțători nu au fost obținute în mod ilegal (art. 64 alin. (2) C. proc.

pen.) cum au susținut inculpații - prin raportare la o presupusă calitate a lor de părți civile, pentru motivele expuse supra, astfel că argumentele pe care se întemeiază criticile inculpaților sub acest aspect sunt lipsite de fundament, - nu poate fi trecut cu vederea modul în care inculpații au acționat în comiterea faptelor care li se impută, acesta fiind descris de toți martorii în același fel: odată ajunși în punctul de lucru al societății comerciale, inculpații, În cadrul verificărilor de legalitate, foloseau un ton inadecvat funcției pe care o exercită, motivat de unele nereguli în desfășurarea activității societăților comerciale și care ar fi generat consecințe de ordin contravențional sau penal; ulterior, aceștia formulau pretenții față de administratorii societăților comerciale controlate, pretinzând, în mod expres sau prin gesturi ori aluzii, diferite sume de bani, cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care se angajau a o avea față de controlul efectuat de aceștia și sancțiunile pe care le puteau aplica, aducându-le la cunoștință că, dacă nu se vor conforma solicitărilor, vor dispune suspendarea temporară a activității comerciale pe o perioadă de 3-6 luni; în cadrul pretențiilor formulate, inculpații au mers până acolo încât au solicitat martorilor să efectueze împrumuturi pentru a putea da curs pretențiilor lor;

după ce martorii reușeau să facă rost de o anumită sumă de bani sau puneau la dispoziția inculpaților sumele de bani obținute din vânzările din ziua controlului, urma un moment în care cei doi inculpați solicitau martorilor a părăsi încăperea destinată activității societății comerciale, iar după un interval pornind de la câteva minute și ajungând până la 20 de minute, rămâneau singuri; în momentul în care martorii se întorceau, inculpații le comunicau acstora că s-a încheiat controlul efectuat, iar după plecarea inculpaților, martorii constatau lipsa întregii sume de bani (SC R. SRL, SC B.P. SRL) sau a unei părți din sumă (SC D.C. SRL, SC R.L.

SRL), inculpații obișnuind să lase, nu în toate cazurile, o chitanță ce atesta plata parțială a amenzii contravenționale aplicate, plată parțială într-un cuantum mai mic decât suma de bani pe care aceștia o primeau cu titlu de mită ; - din modalitatea în care cei doi inculpați au înțeles să acționeze -creând unui ascendent psihologic în raport cu martorii membri ai familiilor implicate în activitățile societăților comerciale controlate printr-un „comportament de intimidare" (declarație martor D.C.), la care se adaugă și faptul că activitatea comercială reprezenta singura sursă de subzistență a familiilor martorilor,