ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 985/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 985/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100/P din 26

septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț s-a dispus, în baza art. 334 C.

proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis

în judecată inculpatul D.G. din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (1), (3), (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit.

a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D.G.,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1),

(3) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 14 și 346

C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească 9.943,47 RON părții civile

SC S. SRL, suma de 12.495 RON, părții civile SC P.C. SRL, suma de 7.265,49 RON,

părții civile SC F.P. SRL și suma de 7.830 RON părții civile SC D.C.T. SRL.

În baza art. 189 C. proc.

pen. onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 RON se va avansa Baroului

Neamț din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 192 pct.

1 lit. a) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de

5.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Inculpatul D.G. împreună

cu M.V.C. au înființat SC M.G.I. SRL Brusturi, societate care are ca obiect de activitate

de bază comerțul cu material lemnos și de construcții.

Societatea a deschis conturi

bancare la Banca T., Sucursala Neamț, unde specimen de semnătură a avut inculpatul

D.G., care a ridicat carnetele cu file CEC și la Banca R., Sucursala Neamț, unde

specimen de semnătură a avut învinuitul M.V.C., care a ridicat carnetele cu file

CEC.

La data de 3 august 2005,

învinuitul M.V.C. și D.M., rudă cu inculpatul D.G., au înființat SC M.G.I. SRL Brusturi,

societate care are ca obiect de activitate de bază construcții și lucrări de geniu.

Din actul constitutiv rezultă că societatea a fost administrată de M.V.C. și D.M.,

acesta din urmă susținând că, în realitate, de înființarea și administrarea societății,

s-a ocupat doar M.V.C. Pe data de 11 noiembrie 2005, D.M. s-a retras din societate

și din administrare, iar M.V.C. s-a retras și el din administrare, societatea fiind

preluată spre administrare, în urma preluării părților sociale de numita T.I., din

comuna V., județul Olt.

Societatea a deschis cont

bancar la Banca T., Sucursala Neamț, unde specimen de semnătură a avut M.V.C. care

a ridicat carnetele cu file CEC.

La data de 15 martie 1993,

numitul S.M. și soția sa, S.E. au înființat SC S.T.R. SNC Crăcăoani, societate care,

la data de 2 noiembrie 2005, și-a schimbat denumirea în SC A.I. SRL Brusturi, fiind

preluată prin cesiune, de inculpatul D.G. și numita M.A., administrator fiind D.G.

SC A.I. SRL Brusturi a

deschis cont bancar la Banca C.R., Sucursala Neamț, specimen de semnătură având

inculpatul D.G. și M.A.

La data de 3

septembrie 2005 între SC F. SA Aleșd și SC M.G.I. SRL Brusturi, reprezentată de

inculpatul D.G. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 2005 având ca

obiect vânzarea-cumpărarea de plăci de azbociment.

În art. 16-17 din contract,

se stipulează că plata se va face în numerar, file CEC sau ordine de plată, la ridicarea

mărfii sau în termen de 30 zile. Contractul a fost semnat și ștampilat la rubrica

„cumpărător” de inculpatul D.G., care a luat cunoștință de clauzele contractului.

La acest contract a fost

întocmită și o anexă, semnată și ștampilată de inculpat.

În baza acestor documente,

în perioada 3 septembrie-13 octombrie 2005, inculpatul a achiziționat de la SC

F. SA Aleșd, plăci de azbociment, pentru plata cărora a emis trei file de CEC, cu

valorile de 23.324 RON, 15.262,9 RON și 17.314,50 RON. Aceste documente de plată

au fost predate de inculpatul D.G. către furnizor, fiind doar semnate și ștampilate,

celelalte mențiuni fiind efectuate de reprezentanții societății furnizorului. Fiind

introduse în bancă, pentru decontare, filele CEC au fost refuzate la plată deoarece

societatea inculpatului era în interdicție bancară, neavând disponibilități monetare.

Plăcile de azbociment

au fost vândute către SC C.C. SRL Reșița, plățile fiind efectuate cu numerar și

prin bancă. Ulterior, inculpatul a achitat marfa furnizorului.

La data de 12 august 2005,

între SC P.C. SRL Roman și SC M.G.I. SRL Brusturi reprezentată de D.G. și M.V.C.,

a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 12 august 2005 având ca obiect

vânzarea-cumpărarea de materiale de construcții, respectiv ciment.

În capitolul III din contract

se stipulează că plata mărfurilor se va face în termen de 10-15 zile de la data

livrării și recepția mărfii, cu file CEC, numerar sau ordine de plată.

În partea introductivă

a contractului se menționează că SC M.G.I. SRL Brusturi este reprezentată de învinuitul

M.V.C., iar la rubrica „cumpărător”, contractul este semnat de inculpatul D.G.,

fiind aplicată ștampila societății.

În baza contractului,

în perioada 12 octombrie-24 noiembrie 2005, SC M.G.I. SRL Brusturi a achiziționat

de la SC P.C. SRL Roman mai multe cantități de ciment, pentru plata cărora a emis

4 bilete la ordin în valoare de 9.180,00 RON, 8.261,90 RON, 9.180,00 RON și 9.000,00

RON.

Introduce în bancă, pentru

decontare, biletele la ordin au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilităților

monetare în contul trăgătorului, cu excepția biletului la ordin emis la 24

noiembrie 2005, din care a fost efectuată o decontare parțială de 11,90 RON.

Cimentul achiziționat

de SC M.G.I. SRL Brusturi a fost vândut de inculpatul D.G. către SC M.C. SRL Târgu

Neamț și SC E. SRL Târgu Neamț, sumele bănești provenite din vânzare fiind

încasate de inculpatul D.G. O parte din prejudiciu a fost achitată de inculpatul

D.G., rămânând de recuperat suma de 12.500,00 RON.

Inculpatul a predat către

societatea furnizoare și fila CEC X1, precum și două bilete la ordin, toate necompletate,

dar semnate și ștampilate, acestea nefiind însă, introduse în bancă.

De la SC P.C. SRL Roman

a ridicat marfă și învinuitul M.V.C., iar pentru plată a emis trei bilete la ordin

neonorate decât parțial. Învinuitul a achitat o parte din prejudiciu prin compensare

cu alte mărfuri, rămânând de achitat suma de 200.000,00 RON.

La data de 26

septembrie 2005 între SC F.P. SRL Târgu Neamț și SC M.G.I. SRL Brusturi reprezentată

de inculpatul D.G. a fost încheiat contractul comercial din 2005, având ca obiect,

livrarea de produse industriale.

În capitolul II din contract

se precizează că plata se va face cu ordine de plată sau file CEC, în termen de

35 zile de la livrarea mărfii. Contractul a fost semnat și ștampilat la rubrica

„cumpărător” de inculpații D.G., care a luat cunoștință de clauzele contractuale.

În baza unei comenzi întocmite

la 28 septembrie 2005, de inculpatul D.G., în perioada 26 septembrie-5

octombrie 2005, acesta a achiziționat mai multe sortimente de anvelope, camere și

manșoane din cauciuc.

Pentru plata mărfurilor

inculpatul D.G. a comis file CEC, în valoare de 12.998 RON și în valoare de 18.000,00

RON. Înainte de data scadenței, inculpatul a anunțat SC F.P. SRL Târgu Neamț că

a intrat în interdicție de plată și a girat către societatea furnizoare o filă CEC

în valoare de 12.098,00 RON, emisă inițial de SC S.T.R. SNC Crăcăoani, către SC

M.G.I. SRL Brusturi.

La data de 10

noiembrie 2005 inculpatul D.G. a efectuat o plată parțială în valoare de 8.000,00

RON, prin ordin plată, iar la data de 23 noiembrie 2005 fila CEC din 22

noiembrie 2005 a fost introdusă în bancă spre decontare, fiind însă refuzată la

plată.

În vederea recuperării

sumei restante SC F.P. SRL Târgu Neamț a introdus în bancă primele două file CEC,

care însă au fost refuzate la plată întrucât SC M.G.I. SRL Brusturi era în interdicție

de plată.

La data de 15

decembrie 2005 a fost întocmită la contractul din 26 septembrie 2005, stabilindu-se

o reeșalonare a plăților, la această dată inculpatul D.G. emițând un bilet la ordin

în valoare de 22.098,00 RON, cu scadență la data de 7 februarie 2006, care, fiind

introdus în bancă, pentru decontare, a fost refuzat la plată, datorită lipsei de

disponibilități monetare în contul trăgătorului. Ulterior, inculpatul D.G. a achitat

prejudiciul cauzat, sumă cu care, partea vătămată s-a constituit parte civilă.

La data de 13

septembrie 2005, între SC M.P. SRL și SC M.G.I. SRL Brusturi a fost încheiat contractul

de vânzare-cumpărare mai 2005, obiectul contractului reprezentându-l valorificarea

oțelului beton laminat.

Cu factura fiscală din

15 septembrie 2005, în valoare de 34.973,86 RON, pentru plata căreia inculpatul

a emis mai multe bilete la ordin.

Biletul la ordin emis

la 15 septembrie 2005 în valoare de 10.000,00 RON a fost introdus în bancă pentru

decontare, dar a fost refuzat datorită lipsei de disponibil în contul trăgătorului.

Ulterior, la 15 decembrie 2005, între cele două societăți a fost întocmit un angajament

de plată, care nu a fost respectat, fapt pentru care SC M.P. SRL București a formulat

plângere penală. Ulterior, prejudiciul a fost achitat.

Cu factura fiscală din

17 august 2005, SC M.G.I. SRL Brusturi, administrată de inculpatul D.G. a achiziționat

de la SC S. SRL Cluj-Napoca fier în valoare de 23.005,27 RON. Marfa a fost ridicată

de învinuitul M.V.C., în calitate de delegat al firmei cumpărătoare, care a semnat

factura fiscală.

Pentru plata mărfii, inculpatul

D.G. a emis fila CEC din 26 octombrie 2005, în valoare de 20.005,27 RON inițial,

la 4 octombrie 2005 fiind achitată suma de 3.000,00 RON cu ordin de plată. Introdusă

la bancă pentru plată, fila a fost refuzată întrucât societatea inculpatului D.G.

era în interdicție bancară, nedispunând de bani.

Pe data de 14

decembrie 2005, D.G. și M.V.C. au înaintat către SC S. SRL Cluj-Napoca o adresă

prin care solicita evaluarea datoriilor, iar la data de 27 decembrie 2005, această

societate a înaintat către SC M.G.I. SRL Brusturi o somație de plată, cu un termen

de 5 zile.

La data de 18 noiembrie

2005 între SC D.C.T. SRL Piatra Neamț și SC S.T.R. SNC Crăcăoani reprezentată de

inculpatul D.G., a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 2005 având

ca obiect vânzarea-cumpărarea de construcții, plata urmând a fi efectuată în termen

de 21 de zile în numerar, file CEC ori bilete la ordin.

Contractul a fost semnat

și parțial de inculpatul D.G., în calitate de reprezentant al SC S.T.R. SNC, acesta

luând cunoștință de clauzele contractuale.

În baza contractului,

cu factura fiscală din 18 noiembrie 2005 inculpatul D.G. a achiziționat de la SC

D.C.T. SRL Piatra Neamț mai multe uși metalice în valoare de 10.470,00 RON, sumă

pentru care inculpatul a emis o filă CEC, semnată și ștampilată. Fila CEC a fost

completată de beneficiar cu suma de 11.035,38 RON și introdusă la bancă în 28

ianuarie 2006, fiind, însă, refuzată la plată ca urmare a lipsei de disponibilități.

Prin rechizitoriu, inculpatul

a fost trimis în judecată și pentru un act material al infracțiunii de înșelăciune

în dauna părții vătămate SC T. SRL Arad. Această faptă nu este confirmată de probele

administrate în cauză, deoarece inculpatul nu este asociat sau administrator la

SC M.G.I. SRL Brusturi, nu a participat la încheierea contractului comercial înregistrat

din 14 octombrie 2005 iar filele CEC, în executarea acestui contract au fost emise

de M.V.C. Prin urmare, va fi înlăturată această faptă dintre celelalte acte materiale

care compun infracțiunea continuată de înșelăciune, pentru care inculpatul a fost

trimis în judecată.

Referitor la încadrarea

juridică a faptelor, dată în actul de sesizare a instanței, tribunalul a constatat

că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea continuată de înșelăciune

cu consecințe deosebit de grave, avându-se în vedere totalul prejudiciilor cauzate

părților vătămate, respectiv 223.875,40 RON. Prin scăderea din această sumă a prejudiciului

de 71.770,30 RON, produs SC T. SRL Arad, pentru care nu răspunde inculpatul, suma

totală a prejudiciului scade sub 200.000 RON, astfel că faptele nu au produs consecințe

deosebit de grave, în sensul art. 146 C. pen. Din acest motiv, se va dispune schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (3) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În analiza încadrării juridice

a faptei, mergându-se pe ideea deciziei Înaltei Curți nr. IX/2005 s-a considerat

că fapta constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4)

C. pen. Dacă beneficiarul CEC-ului are cunoștință în momentul emiterii, că nu există

disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea

prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În cauză, beneficiarii

CEC-urilor și biletelor la ordin au avut cunoștință, în momentul primirii lor de

la inculpat, că nu există disponibilul necesar acoperirii lor. Acesta a fost și

motivul pentru care părțile vătămate au acceptat CEC-uri sau bilete la ordin doar

semnate și ștampilate de inculpat, nu și completate cu celelalte date. În felul

acesta, CEC-urile și biletele la ordin conțin date nereale de emitere, respectiv

cele completate de beneficiari, ulterior emiterii.

Tribunalul a mai observat

că plata unor CEC-uri sau bilete la ordin a fost refuzată și datorită interdicției

bancare în care se aflau societățile administrate de inculpat, aceasta în condițiile

în care unii beneficiari au verificat instrumentele de plată, cu această ocazie

constatând că respectivele societăți nu se aflau în interdicție. Aceasta este o

altă explicație că instrumentele de plată au fost emise de inculpat la o dată anterioară,

doar semnate și ștampilate și că beneficiarii le-au completat ulterior, după momentul

intrării în interdicție.

Așa fiind, este evident

că inculpatul a emis CEC-uri și bilete la ordin care nu au fost onorate, dar nu

poate fi reținută intenția acestuia de a înșela, motiv pentru care nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Cum pentru infracțiunile

prevăzute de art. 84 pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 s-a dispus prin rechizitoriu,

scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul va fi achitat pentru infracțiunea

de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen.

Sub aspectul laturii civile,

tribunalul a constatat că prin emiterea CEC-urilor și biletelor la ordin neonorate,

inculpatul a cauzat părților civile prejudicii și le-au obligat la repararea lor.

Inculpatul a fost obligat

și la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, criticând soluția sub mai

multe aspecte, care au condus la achitarea greșită, nelegală, a inculpatului.

Curtea de Apel Bacău,

secția penală, prin decizia penală nr. 48 din 4 aprilie 2012, în baza art. 379

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Neamț împotriva sentinței penale nr. 100/P din 26 septembrie 2011 a Tribunalului

Neamț, pe care a desființat-o sub aspectul achitării și, reținând cauza spre rejudecare

și, în fond:

A condamnat pe inculpatul

D.G., cu datele de stare civilă din dosar, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen.

a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 484 de

zile, rămas de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 678/2002 a Judecătoriei Cluj, pe care îl contopește cu

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.

Dispune ca inculpatul

D.G. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, cu pedeapsa accesorie, constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) și lit. c) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C.

pen.

Instanța a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

A obligat pe inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de control judiciar și-a însușit considerentul din apelul Parchetului

conform căruia părțile vătămate au fost induse în eroare de inculpat în momentele

încheierii contractelor, acestea necunoscând lipsa disponibilităților bănești ale

inculpatului, încât, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., texte de lege

în baza cărora se va dispune condamnarea inculpatului, la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei,

Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul

de pericol social concret al faptelor, modul și mijloacele de săvârșire, valoarea

pagubelor produse prin infracțiune, precum și persoana inculpatului care a suferit

multiple condamnări anterioare pentru infracțiuni de același fel, dovedind, astfel,

o persistență infracțională deosebită.

Dat fiind faptul că activitatea

infracțională a inculpatului s-a epuizat în timpul liberării condiționate privind

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 678/2001

a Judecătoriei Cluj, Curtea a revocat beneficiul liberării condiționate privind

restul de pedeapsă pe care îl va contopi cu pedeapsa ce urmează a-i fi aplicată

prin prezenta.

În considerarea celor

expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea de apel a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț cu privire la greșita soluție

de achitare a inculpatului și a desființat sentința apelată, sub acest aspect.

Rejudecându-se cauza,

a fost condamnat inculpatul D.G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (1), (3) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37

lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. proc.

pen., a revocat beneficiul liberării condiționate acordat prin sentința penală

nr. 678/2002 a Judecătoriei Cluj și a contopit restul rămas neexecutat din pedeapsa

anterioară, în actuala pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta decizie.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal a declarat recurs inculpatul D.G., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie. Inculpatul recurent, prin declarația făcută în fața instanței de

recurs, a negat faptul că ar fi înșelat și, implicit, prejudiciat părțile civile

susținând că respectivele prejudicii ar fi fost, în realitate stinse, prin

compensare, operațiune, în mod nejustificat, nerecunoscută de reprezentanții părților

civile.

Prin avocat, recurentul

și-a întemeiat recursul pe art. 385

9

pct. 20 C. proc. pen. susținând

să se țină seama de recunoașterea făcută de inculpat în baza procedurii prevăzute

de art. 320

1

C. proc. pen. și, prin admiterea recursului și rejudecarea

cauzei, să se aplice inculpatului o pedeapsă mai redusă.

Recursul este nefondat.

Contrar celor declarate

de recurent în declarația făcută în fața Înaltei Curți din actele și probele dosarului

rezultă că acesta contracta de la părțile civile anumite mărfuri disponibile la

vânzare stabilind date de plată ulterioare, pe care strict formal le achită cu file

de CEC sau ordine de plată, care, ulterior, în momentul scadenței, depuse de vânzător

în bancă, se dovedeau a fi fără acoperire, motiv pentru care erau refuzate la plată.

În felul acesta, furnizorul mărfii ajungea să fie păgubit realizând că, în fapt,

prin așa-zisele instrumente de plată, a fost înșelat.

Inculpatul n-a dovedit

să fi furnizat, la rândul său vreo marfă, societăților cocontractante, astfel încât

prejudiciile produse să fi avut loc, în lipsa plății, cu ce să se compenseze. De

altfel, dacă inculpatul ar fi reușit să-și stingă datoriile prin compensare, unitățile

furnizoare n-ar fi apelat la depunerea foilor CEC și biletelor la ordin emise de

inculpat, în bănci, pentru obținerea prețurilor corespunzătoare mărfurilor vândute.

Rezultă, astfel, că infracțiunea

comisă de inculpat există, încât, corect instanța de apel l-a condamnat la o pedeapsă

orientată spre minim, solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi

primită având în vedere profilul inculpatului, autor a mai multe infracțiuni similare,

cu situația juridică de recidivist post condamnatoriu și autorul unei alte infracțiuni

pentru care a fost condamnat de o altă instanță, la o pedeapsă de 8 ani și 6 luni

închisoare.

Inculpatul nu se poate

afla în situația de a beneficia de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

întrucât la instanța de fond nu a recunoscut fapta săvârșită și astfel nu a solicitat

aplicarea acestor dispoziții legale, motiv pentru care instanța a procedat la efectuarea

cercetării judecătorești, fără a se aprecia asupra oportunității aplicării dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen.

În raport cu cele arătate,

rezultând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte apreciază că

recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 48 din 4 aprilie

2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, ca nefondat și va dispune respingerea

acestuia, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând,

astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat precum și a onorariului pentru asigurarea

apărării din oficiu;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 48 din 4 aprilie

2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 20 martie 2013.