ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 277/2014

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 55 din 22 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 8618/279/2011 s-a dispus: Condamnarea inculpatului B.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor acte: facturile fiscale și avizul de însoțire a mărfii, având ca furnizor SC A.C.I. SRL, facturile fiscale având ca furnizor SC M.S. SRL, facturile fiscale și avizele de însoțire a mărfii având ca furnizor SC N.S. SRL, facturile fiscale și avizul de însoțire a mărfii având ca furnizor SC C.P. SRL. Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, în sumă de 300 RON, a fost achitat Baroului Neamț din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 500 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de: Sub nr. 8618/279/2011, a fost înregistrat la instanță rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților F.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și stabilirea cu rea credință a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări de la bugetul consolidat al statului prevăzută de art 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și B.I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. În expozitivul rechizitoriului s-a reținut că, în perioada mai 2004 - martie 2007, inculpatul F.M., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit în fals facturi fiscale aparținând altor societăți comerciale, pentru a crea aparența derulării unor operațiuni comerciale și a folosit facturile fiscale falsificate de inculpatul B.I., pe care le-a înregistrat în contabilitatea SC F.F. SRL, denaturând astfel cuantumul cheltuielilor efectuate de societate, cu scopul sustragerii de la plata contribuțiilor la bugetul de stat și solicitând, în baza acelorași înregistrări contabile, rambursarea TVA.

Inculpatul B.I., în perioada mai 2004 - martie 2007, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat facturi fiscale, prin completarea, semnarea și aplicarea ștampilei societăților pe care le administra, facturi pe care le-a predat inculpatului F.M. Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul B.I. a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, cunoaște și își însușește probele administrate la urmărirea penală și solicită ca judecarea cauzei să se facă pe baza acestora. Fiind întrunite condițiile prevăzute de lege, în baza art. 320 1 C. proc. pen. instanța a admis cererea pentru procedură simplificată formulată de inculpat. Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu, raportul de inspecție fiscală din 18 octombrie 2007 a D.G.F.P.

Neamț, notele de compensare-restituire TVA, situația facturilor fiscale pentru care s-au efectuat controale încrucișate, situația facturilor fiscale întocmită după ce s-au efectuat controale încrucișate, adresele din 19 octombrie 2009 și din 2007 a A.N.A.F., procesul-verbal de control din 24 iulie 2007 a D.G.F.P. Neamț, raportul de expertiză grafoscopică din 2008, raportul de expertiză contabilă din 2008 și completarea la acest raport, declarațiile martorilor A.C., G.V., A.M., F.I., D.V., G.C., B.N., T.Ș., L.M. și C.M., documentele contabile depuse în copii și original, coroborate cu declarațiile inculpaților, instanța a reținut următoarele: SC F.F. SRL Piatra Neamț, prin administratorul său, inculpatul F.M., în perioada 2005-2007 a solicitat A.F.P.

Piatra Neamț rambursarea TVA, conform decontului taxei pe valoarea adăugată, cererile fiind admise în perioada martie 2005 - martie 2007. În luna martie 2007, inculpatul a formulat o nouă cerere de rambursare TVA, motiv pentru care s-a dispus efectuarea unei verificări. Controlul fiscal efectuat a avut ca obiectiv verificarea înregistrării TVA pe toată perioada anterioară, verificându-se situația reală a evidențierii cheltuielilor efectuate cu furnizorii SC M.A.S. SRL, SC A.C.I. SRL, SC M.S. SRL, SC N.S. SRL, SC I. SRL și SC C. SRL.

În urma acestei inspecții, conform raportului de inspecție fiscală din 18 octombrie 2007, s-a constatat că societatea este încadrată în categoria societăților plătitoare de impozit pe profit, că în urma verificării documentelor contabile și a primirii răspunsurilor la controalele încrucișate efectuate la furnizorii de mărfuri, profirul impozabil s-a reîntregit cu suma totală de 617.320 RON, reprezentând cheltuieli nedeductibile și venituri suplimentare, aceste cheltuieli neavând la bază documente justificative prin care să se facă dovada efectuării operațiunilor comerciale. Cu adresa din 2008, D.G.F.P. Neamț a comunicat că SC F.F.

SRL are de achitat suma de 88.375 RON, la care se adaugă penalități de întârziere, sumă care provine din: înregistrări în evidența contabilă a unui număr de 96 facturi fiscale cu caracter fictiv, înregistrarea de venituri - livrări de mărfuri fără facturare, înregistrări de carburanți de pe bonuri fiscale fără justificare, produse finite returnate și neînregistrate în contabilitate, deduceri fiscale de pe facturi care nu reflectă realitatea tranzacțiilor efectuate și alte cheltuieli nedeductibile fiscal. Verificările efectuate de diverse agenții din țară aflate în subordinea A.N.A.F. au confirmat irealitatea operațiunilor comerciale înregistrate în evidența contabilă a societății administrate de inculpatul F.M.

Declarațiile martorei A.C., administrator la SC L. SRL și SC A.C.I. SRL și ale inculpatului B.I., administrator la SC C.P. SRL și SC N.S. SRL confirmă faptul că operațiunile comerciale înscrise în facturile fiscale emise în numele societăților pe care le reprezintă nu au fost reale, facturile fiscale fiind ridicate și vândute inculpatului F.M. În cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică grafoscopică, iar prin raportul de expertiză din 04 aprilie 2008 s-a stabilit că scrisul olograf de pe facturile fiscale care au înscrise la rubrica furnizori SC A.C.I. SRL, SC N.S. SRL, SC C.P. SRL au fost executate de inculpatul B.I. De asemenea, semnăturile depuse la rubrica semnătura și ștampila furnizorului din facturi au fost executate tot de inculpatul B.I.

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul B.I. a declarat că a achiziționat părțile sociale ale SC N.S. SRL în anul 2006. Deoarece avea nevoie de bani pentru băutură, acesta a falsificat mai multe facturi fiscale la solicitarea inculpatului F.M. Inculpatul B.I. a precizat că nu a efectuat operațiunile comerciale cu material lemnos cu SC F.F. SRL și a recunoscut că facturile emise în numele SC N.S. SRL, SC C.P. SRL și SC M.S. SRL, pentru livrare piese auto, au fost scrise de el, dar nu reflectă operațiuni reale. Raportat la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că fapta inculpatului B.I., care în perioada mai 2004 - martie 2007, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat mai multe facturi fiscale prin completarea, semnarea și aplicarea ștampilei societăților pe care le administra, deși acestea nu reflectau operațiuni reale, facturi pe care le-a dat inculpatului F.M.

pentru ca acesta să le înregistreze în contabilitatea SC F.F. SRL în scopul de a denatura cuantumul cheltuielilor efectuate de societate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza acestor texte de lege și a dispozițiilor art. 345 C. proc. pen., instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, care rezultă din modalitatea concretă de comitere și urmările produse, persoana inculpatului, care are antecedente, penale, în prezent aflându-se în executarea unei alte pedepse, în regim de detenție.

În consecință, instanța a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii, redusă ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Întrucât inculpatul are antecedente penale, mai este cercetat și în alte cauze pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, instanța constată că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim de detenție. În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În cauză nu s-a impus interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinsertia socială a infractorilor. Având în vedere că prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. s-ar aduce atingere vieții private și de familie, fapt ce ar contraveni Convenției Europene a Drepturilor Omului, în cauză nu s-a impus aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. cu privire la drepturile părintești. În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor falsificate de inculpat. Ca o consecință a condamnării, în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză. Împotriva hotărârii a declarat apel în termenul legal partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamț. Prin motivele de apel depuse în scris la dosarul cauzei, partea civilă a criticat latura civilă a cauzei sub aspectul omisiunii de a examina și soluționa acțiunea civilă formulată în cauză de apelantă. Prin decizia penală nr. 119 din 16 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F.

- D.G.F.P. Neamț împotriva sentinței penale nr. 55/D din 22 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 8618/279/2011. Pentru a decide astfel, s-a reținut, în esență, faptul că prin încheierea din data de 15 mai 2013, prima instanță a dispus disjungerea judecării cauzei privind pe inculpatul F.M. În atare situație, având în vedere că sentința apelată se referă doar la inculpatul B.I. trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnături privată, prevăzută de art. 290 C. pen. - infracțiune nesusceptibilă de a produce prejudicii materiale (infracțiune de pericol), în mod întemeiat instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acțiunii civile formulate în cauză de apelanta parte civilă.

Curtea a notat că acțiunea civilă promovată în cauză urmează a fi analizată și soluționată odată cu judecarea cauzei față de care s-a dispus disjungerea prin încheierea din data de 15 mai 2013, care îl privește pe coinculpatul F.M., trimis în judecată pentru comiterea mai multor infracțiuni, apte, unele dintre acestea prin natura lor, de a cauza prejudicii materiale părții civile. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă care a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie după cum urmează: Astfel, partea civilă a considerat că în mod greșit atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au avut în vedere cererea de constituire parte civila formulată în cauză.

Prin cererea de constituire de parte civilă formulată în cauză s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 148.068 RON (ce se va actualiza la data plații efective prin calcularea accesoriilor prevăzute de C. proc. fisc.), reprezentând: impozit pe profit - 39.375 RON, dobânzi - 2.509 RON, penalități de întârziere - 647 RON, majorări de întârziere 24.346 RON, TVA de plată - 49.000 RON, dobânzi - 30.189 RON, penalități de întârziere - 518 RON, majorări de întârziere - 1.484 RON. Prin aceeași cerere s-a solicitat și înființarea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente SC F.F. SRL, până la concurența sumei de 148.068 RON (ce se va actualiza la data plații efective prin calcularea accesoriilor prevăzute de C. proc.

fisc.), cererea fiind întemeiată pe existența condițiilor de fapt (atitudinea infracțională a inculpatului) care pot duce la periclitarea sau îngreunarea colectării debitelor pentru care s-au constituit parte civilă, prin posibilitatea înstrăinării bunurilor proprietate personală. Recursul este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea atacată este legală și temeinică urmând a o menține ca atare. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților F.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și stabilirea cu rea credință a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări de la bugetul consolidat al statului prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și B.I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.

În expozitivul rechizitoriului s-a reținut că, în perioada mai 2004 - martie 2007, inculpatul F.M., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit în fals facturi fiscale aparținând altor societăți comerciale, pentru a crea aparența derulării unor operațiuni comerciale și a folosit facturile fiscale falsificate de inculpatul B.I., pe care le-a înregistrat în contabilitatea SC F.F. SRL, denaturând astfel cuantumul cheltuielilor efectuate de societate, cu scopul sustragerii de la plata contribuțiilor la bugetul de stat și solicitând, în baza acelorași înregistrări contabile, rambursarea TVA. Inculpatul B.I., în perioada mai 2004 - martie 2007, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat facturi fiscale, prin completarea, semnarea și aplicarea ștampilei societăților pe care le administra, facturi pe care le-a predat inculpatului F.M.

Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul B.I. a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, cunoaște și își însușește probele administrate la urmărirea penală și solicită ca judecarea cauzei să se facă pe baza acestora. Fiind întrunite condițiile prevăzute de lege, în baza art. 320 1 C. proc. pen. instanța a admis cererea pentru procedură simplificată formulată de inculpat. Raportat la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că fapta inculpatului B.I., care în perioada mai 2004 - martie 2007, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat mai multe facturi fiscale prin completarea, semnarea și aplicarea ștampilei societăților pe care le administra, deși acestea nu reflectau operațiuni reale, facturi pe care le-a dat inculpatului F.M.

pentru ca acesta să le înregistreze în contabilitatea SC F.F. SRL în scopul de a denatura cuantumul cheltuielilor efectuate de societate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza acestor texte de lege și a dispozițiilor art. 345 C. proc. pen., instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, care rezultă din modalitatea concretă de comitere și urmările produse, persoana inculpatului, care are antecedente, penale, în prezent aflându-se în executarea unei alte pedepse, în regim de detenție.

În consecință, instanța a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii, redusă ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 1 C. proC. pen. Prin încheierea din data de 15 mai 2013, prima instanță a dispus disjungerea judecării cauzei privind pe inculpatul F.M. În condițiile date, observând că sentința penală apelată se referă doar la inculpatul B.I. trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnături privată, prevăzută de art. 290 C. pen. - infracțiune nesusceptibilă de a produce prejudicii materiale (infracțiune de pericol), în mod întemeiat instanțele nu s-au pronunțat asupra acțiunii civile formulată în cauză de apelanta parte civilă.

În atare situație, instanța de recurs reține că acțiunea civilă promovată în cauză urmează a fi analizată și soluționată odată cu judecarea cauzei față de care s-a dispus disjungerea prin încheierea din data de 15 mai 2013, care îl privește pe coinculpatul F.M., trimis în judecată pentru comiterea mai multor infracțiuni, apte, unele dintre acestea prin natura lor, de a cauza prejudicii materiale părții civile. Pentru considerentele arătate, văzând dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamț împotriva deciziei penale nr. 119 din 16 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, privind pe intirnații inculpați F.M.

și B.I. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuieli ocazionate de judecarea recursului promovat de aceasta împotriva deciziei penale menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamț împotriva deciziei penale nr. 119 din 16 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, privind pe intimații inculpați F.M. și B.I. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat B.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2014.