ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 330/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 330/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 30/P din data de 11 martie 2012 .pronunțată de Tribunalul

Neamț în Dosarul nr. 6453/279/2011, s-au dispus următoarele:

Condamnarea inculpatului B.I., pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. la

pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

Condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea

art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 15 (cincipsrezece)

zile închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente

menționate mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an

închisoare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-au

interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 170 C. proc. pen., raportat

la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare

comiterii infracțiunii de fals și, în consecință, s-a desființat declarația inculpatului

autentificată, din 28 ianuarie 2008 la B.N.P. L.K., precum și mențiunea efectuată

la Oficiul Registrului Comerțului Neamț în baza acestei declarații.

În temeiul dispozițiilor art. 14 C.

proc. pen., raportat la art. 119 și art. 120 C. proc. fisc., art. 1000 alin.

(3) și art. 1003 C. civ. vechi, a fost obligat inculpatul B.I., în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC G.C. SRL, cu sediul în comuna P.Ș., jud. Neamț să plătească

părții civile Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. București suma de 54.181

RON, cât și accesorii fiscale care se vor calcula în condițiile legii speciale,

până la plata efectivă a creanței fiscale.

În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a

dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale

inculpatului până la concurența sumei de 54.181 RON.

În temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a

dispus ca onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 RON,

să fie avansat către B.A. Neamț din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul B.I. să plătească fiecare în favoarea statului suma de 500 RON,

cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală și în primă instanță de fond.

Pentru a dispune astfel, prima instanță

a avut în vedere următoarele: Prin rechizitoriul nr. 5480/P/2008 din 28 iunie 2011

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț a fost pusă în mișcare acțiunea

penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.I. pentru săvârșirea

infracțiunilor de evaziune fiscală și fals în declarații, pentru săvârșirea infracțiunii

de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

și art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare, s-a reținut în

sarcina inculpatului că:

- în calitate de administrator la SC G.C.

SRL Piatra Șoimului, jud. Neamț, în perioada mai-octombrie 2008, nu a înregistrat

în evidența contabilă a societății veniturile realizate din livrările de material

lemnos către SC D.F. SRL, Bicaz Chei, jud. Neamț, SC I. SA, Piatra Neamț, SC B.I.

SRL, Grințieș, jud. Neamț, SC M. SRL, Mălini, jud. Suceava și SC M.C. SRL Mălini,

jud. Suceava, prejudiciind Statul român, cu suma de 54.181 RON, reprezentând TVA

și impozit pe profit; - a făcut declarații necorespunzătoare adevărului cu privire

la lipsa antecedentelor sale penale la B.N.P. L.K. din Piatra Neamț, declarația

sa, autentificată, din 28 ianuarie 2008, fiind ulterior depusă la Oficiul Registrului

Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț în vederea efectuării de mențiuni.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria

Piatra Neamț cu nr. 6453/279/2011 din 29 iulie 2011.

Prin sentința civilă nr. 2 din 13

ianuarie 2012 a Judecătoriei Piatra Neamț a fost admisă excepția necompetenței materiale

a Judecătoriei Piatra Neamț privind pe inculpatul B.I. și în temeiul art. 42 C.

proc. pen., raportat la art. 27 pct. 1 lit. e

1

) C. proc. pen., și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția

penală.

Cauza a fost înregistrată la această instanță

cu nr. 6453/279/2011 din 07 februarie 2012.

La termenul din 26 septembrie 2012, s-a

consemnat cererea inculpatului formulată prin apărător, în sensul judecării cauzei

în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. S-a consemnat

declarația inculpatului că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina

sa prin actul de sesizare, că își însușește probele administrate în urmărirea penală

și că nu solicită administrarea de probe în cercetarea judecătorească, și în temeiul

art. 320

1

C. proc. pen. a fost admisă cererea inculpatului. Analizând

probele administrate în dosarul de urmărire penală nr. 5480/P/2008 din 28 iunie

2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, declarațiile de recunoaștere

ale inculpatului precum și susținerile părților conform dispozițiilor art. 320

1

alin. (2), raportat la art. 340 și art. 431 C. proc. pen., s-au reținut următoarele

împrejurări:

La data de 21 noiembrie 2008, organele

de poliție s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că inculpartul B.l., în

calitate de administrator al firmei SC G.C. SRL, cu sediul în localitatea P.Ș.,

jud. Neamț a refuzat să prezinte organelor competente documentele legale și bunurile

din patrimoniul societar al firmei, în scopul împiedicării verificărilor financiar-fiscale,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

Potrivit actelor de urmărire penală, s-a

stabilit că învinuitul B.l. are calitatea de asociat și administrator al SC G.C.

SRL, cu sediul în localitatea P.Ș., jud. Neamț, având ca principal obiect de activitate

„exploatare forestieră", firma respectivă fiind înmatriculată la Oficiul Registrului

Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț la data de 17 august 2007, iar inițial fiind

înființată de numita A.C.

La data de 28 ianuarie 2008, a avut loc

cesiunea părților sociale către numitul I.M. și inculpatul B.l., acesta din urmă

fiind numit administrator al societății, iar sediul social a fost schimbat în comuna

P.Ș., jud. Neamț. Cu ocazia preluării societății, inculpatul B.l. a depus la Oficiului

Registrului Comerțului o declarație pe propria răspundere, autentificată, din

28 ianuarie 2008 la B.N.P. L.K. din Piatra Neamț, privind faptul că îndeplinea condițiile

prevăzute de legislația Statului român pentru a dobândi calitatea de asociat și

administrator al unei societăți comerciale, că nu

îndeplinea

aceste funcții sau calități la o altă societate cu răspundere limitată și nu desfășura

activități economice pe teritoriul României, neprezentând antecedente fiscale și

cazier fiscal, neavând sancțiuni de natură economică pe teritoriul României, antecedente

penale și condamnări în România sau în străinătate.

Sediul social al firmei a fost stabilit

în localitatea P.Ș., jud. Neamț, în baza contractului de comodat din 28

ianuarie 2008, încheiat cu C.M., făcându-se mențiune despre schimbarea sediului

social și la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț.

În

luna octombrie 2008, Garda Financiară, secția județeană Neamț

a efectuat verificări cu privire la activitatea comercială desfășurată de SC G.C.

SRL Piatra Șoimului, jud. Neamț sub aspectul livrărilor de material lemnos către

SC I. SRL Piatra Neamț, SC M. SRL Mălini, jud. Suceava și SC M.C. SRL, Mălini, jud.

Suceava. Cu ocazia deplasării la sediul social declarat al SC G.C. SRL din localitatea

P.Ș., jud. Neamț, s-a constatat că persoana juridică nu funcționează efectiv la

adresa menționată, neputând fi identificate documente financiar-fiscale iar administratorul

societății, respectiv inculpatul B.l. nu a dat curs solicitărilor repetate ale organului

fiscal de a pune la dispoziție documentele contabile. În consecință, prin adresa

din 04 noiembrie 2008, Garda Financiară, secția județeană Neamț a solicitat organelor

de poliție efectuarea de cercetări penale față de inculpatul B.l., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 4 și art. 9 alin.

(1) lit. b), f) din Legea nr. 241/2005, fapte comise în calitate de administrator

al SC G.C. SRL.

În

cursul urmăririi penale, inculpatul B.l. a predat organelor

de poliție evidența contabilă a SC G.C. SRL, aferentă perioadei septembrie 2007-iunie

2009.

Din adresa Gărzii Financiare, secția județeană

Neamț din 07 decembrie 2009, rezultă că organele de control fiscal au efectuat un

control operativ prin sondaj asupra documentelor financiar-fiscale aparținând SC

G.C. SRL, constatându-se că există documente justificative (facturi și avize de

însoțire a mărfurilor) ce atestă livrarea unor bunuri și/sau servicii către diferiți

agenți economici, neînregistrate în jurnalele comerciale de vânzări.

Astfel, s-a constatat că în luna februarie

2008, firma SC G.C. SRL a emis facturile de prestări servicii din 15 februarie 2008,

în valoare de 4.926,6 RON, și din 19 februarie 2008, în valoare de 4.846,27 RON,

către SC D.F. SRL, Bicaz Chei, jud. Neamț, acestea nefiind înregistrate în jurnalul

de vânzări pentru luna februarie 2008.

În

luna martie 2008, firma SC G.C. SRL a

emis

facturile din 04 martie 2008, în valoare de 4.794,4 RON, din 16 martie 2008, în

valoare de 4.890 RON, din 17 martie 2008, în valoare de 4.957,1 RON și din 25

martie 2008, în valoare de 4.862,1 RON, reprezentând livrări de material lemnos,

cu mențiunea „taxare inversă" către SC D.F. SRL, acestea nefiind înregistrate

în jurnalul de vânzări pentru luna martie 2009. În luna aprilie 2008, firma SC G.C.

SRL a emis facturile din 03 aprilie 2008, în valoare de 21.700 RON, din 14

aprilie 2008, în valoare de 4.550,9 RON, din 16 aprilie 2008, în valoare de 4.785,5

RON, din 17 aprilie 2008, în valoare de 4.697,1 RON, din 21 aprilie 2008, în valoare

de 4.914 RON, și de 14.097,6 RON, reprezentând livrări de material lemnos către

SC D.F. SRL, cu mențiunea „taxare inversă", acestea nefiind înregistrate în

jurnalul de vânzări pentru luna aprilie 2008. În luna mai 2008, firma SC G.C. SRL

a emis. facturile din 22 mai 2008, în valoare de 4.490,2 RON și din 31 mai 2008,

în valoare de 4.571,6 RON, reprezentând livrări de material lemnos către SC I.

SRL, Piatra Neamț, cu mențiunea „taxare inversă", ce nu au fost înregistrate

în jurnalul de vânzări pentru luna mai 2008.

În

luna iunie 2008, firma SC G.C. SRL a emis facturile din

02 iunie 2008, în valoare de 4.566 RON, din 03 iunie 2008, în valoare de 4.584,76

RON, din 04 iunie 2008, în valoare de 4.750 RON, și din 05 iunie 2008, în valoare

de 4.561,9 RON, reprezentând livrări de material lemnos către SC B.I. SRL Grințieș,

jud. Neamț cu mențiunea „taxare inversă", pentru luna iunie 2008 nefiind întocmit

jurnalul de vânzări.

În

perioada 10 iunie 2008 - 05 septembrie 2009, firma SC G.C.

SRL a întocmit avize de însoțire pentru material lemnos ce atestă livrări de buștean

rășinoase (995 m) către SC M. SRL, Mălini, jud. Suceava și SC M.C. SRL Mălini, jud.

Suceava. Conform art. 155 alin. (1) C. fisc., „persoana impozabilă care efectuează

o livrare de bunuri sau o prestare de servicii (...) trebuie să emită o factură

către beneficiar cel târziu până în cea de-a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare

celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care

factura a fost deja emisă". Conform documentelor financiar-fiscale, firma SC

G.C. SRL nu a emis facturi aferente acestor livrări și nu există înregistrări ale

acestor operațiuni în jurnalele de vânzări pentru lunile iulie-octombrie 2008.

Prejudiciul creat de învinuit prin omisiunea

înregistrării în evidența contabilă a firmei SC G.C. SRL a veniturilor mai sus menționate,

a fost evaluat de Garda Financiară, secția județeană Neamț la suma de 54.181 RON,

din care TVA în sumă de 1.560 RON, și

impozit pe profit, în sumă

de 52.621 RON.

În

faza premergătoare începerii urmăririi penale inculpatul B.I.

a recunoscut că a emis facturile din 15 februarie 2008 și din 19 februarie 2008

către SC D.F. SRL, precum și din 22 mai 2008 către SC I. SRL și încă alte patru

facturi și s-a angajat să achite prejudiciul în valoare de 54.181 RON.

Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul

B.I. a declarat că a fost ajutat la completarea facturilor și avizelor de însoțire

marfă de către numita A.C., recunoscând că a semnat facturile fiscale și avizele

însoțire marfă. Totodată, învinuitul a recunoscut că nu a evidențiat în contabilitate

operațiunile comerciale desfășurate cu agenții economici. De asemenea, a recunoscut

că a făcut declarații neconforme cu realitatea la notar atestând că nu are antecedente

penale și că nu era reabilitat de drept.

De asemenea, întreg probatoriul administrat

în cauză a confirmat faptul că învinuitul a administrat și reprezentat SC G.C. SRL,

Piatra Șoimului, jud. Neamț, în relațiile comerciale derulate cu SC D.F. SRL, SC

I. SRL, SC M. SRL și SC M.C. SRL, semnând o parte din facturile și chitanțele mai

sus menționate, fiind ajutat la completarea acestora de către A.C., fostul administrator

la SC G.C. SRL.

Astfel, martorul C.D., administrator la

SC D.F. SRL, a arătat că la începutul anului 2008 l-a cunoscut pe învinuitul B.I.

în perioada 15 februarie 2008 - 21 aprilie 2008, SC D.F. SRL a achiziționat material

lemnos de la SC G.C. SRL, fiind emise avize de însoțire marfă, facturi fiscale și

chitanțe fiscale.

Martorul C.V.,

care a fost audiat în faza premergătoare

începerii urmăririi penale, a declarat că în luna septembrie 2007 a încheiat un

contract de prestări servicii - întocmire evidență contabilă cu SC G.C. SRL, Piatra

Șoimului, jud. Neamț, administrată de învinuitul B.I., iar în perioada în care A.C.

a fost administrator, SC G.C. SRL nu a desfășurat niciun fel de activitate, iar

ținerea contabilității s-a realizat începând cu luna septembrie 2007.

În

același timp, martorul a recunoscut că documentele contabile

predate organelor de poliție de către inculpatul B.I. aparțin firmei SC G.C.

SRL.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică

grafică din 15 februarie  2011 întocmit de I.P.J. Neamț - Serviciul Criminalistic,

învinuitul B.I. a semnat următoarele facturi fiscale, avize de însoțire și chitanțe:

- facturile fiscale din 22 mai 2008, din

24 aprilie 2008, din 17 aprilie 2008, din 16 aprilie 2008, din 14 aprilie 2008 și

din 21 aprilie 2008, la rubrica „semnătura și ștampila furnizorului;

- avizele de însoțire din 14 aprilie 2008,

din 16 aprilie 2008, din 1 aprilie 2008, din 17 aprilie 2008, la rubrica „emitent";

- chitanțele din 16 aprilie 2008, din

14 aprilie 2008, din 17 aprilie 2008 și din 01 aprilie 2008, Ia rubrica „casier".

S-a mai stabilit, prin raportul de constatare

tehnico - științifică faptul că scrisurile de mână depuse pe facturile din 22 mai

2008 și din 24 aprilie 2008 puteau fi executate de către inculpatul B.l.

În

același timp, numita A.C. a completat o parte din facturile

fiscale și avizele de însoțire în cauză.

Prin declarația sa, numita A.C. a recunoscut

că a completat o parte din facturile în cauză, însă acestea au fost semnate de inculpatul

B.l., care s-a ocupat în mod exclusiv de administrarea firmei SC G.C. SRL după preluarea

părților sociale și numirea sa, în calitate de administrator.

S-a înlăturat în cauză ca fiind nefondată

apărarea inculpatului prin care a susținut că la data 28 ianuarie 2008 era reabilitat,

când a dat declarație autentificată la B.N.P. L.K., deoarece prin sentința penală

nr. 265 din 07 aprilie 2008 a Judecătoriei Piatra Neamț s-a dispus reabilitarea

judecătorească a inculpatului B.l. pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 776/1997 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă

prin decizia penală nr. 556/1998 a Curții de Apel Bacău, fiind evident că sentința

de reabilitare a fost pronunțată ulterior declarației autentice menționate.

Faptele care se rețin în sarcina inculpatului,

astfel cum au fost stabilite și descrise anterior, cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de constatare a efectuării

actelor premergătoare, - adresele Gărzii Financiare, secția județeană Neamț din

08 iunie 2008, din 04 noiembrie 2008, din 18 august 2009, din 07 decembrie 2009,

facturi, chitanțe, avize de însoțire marfă, jurnale comerciale de vânzare ale

SC G.C. SRL, adresa Direcției Silvice Tg. Mureș din 05 august 2009, extrase de O.N.R.C.

cu datele de identificare ale SC G.C. SRL, cererea de înmatriculare și cererile

de mențiuni privind firma comercială administrată de inculpat, precum și certificatele

de înregistrare, încheierile judecătorului delegat, certificatele de înregistrare

mențiuni; - facturi, chitanțe, avize de însoțire marfă aparținând SC G.C. SRL, în

original; - procese-verbale, -declarațiile martorilor C.D.

; P.G.l.; C.V.; A.C.; - copie a dispozitivului

sentinței penale nr. 265 din 07 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț;

- declarațiile inculpatului B.l. în urmărirea penală, coroborate cu declarația inculpatului

de recunoaștere a faptelor luată în instanță.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului

B.l. care, în calitate de administrator la SC G.C. SRL, Piatra Șoimului, jud. Neamț,

în perioada mai-octombrie 2008 nu a înregistrat în evidența contabilă a societății

veniturile realizate din livrările de material lemnos către SC D.F. SRL, Bicaz Chei,

jud. Neamț, SC I. SA, Piatra Neamț, SC B.I. SRL Grințieș, jud. Neamț, SC M. SRL

Mălini, jud. Suceava și SC M.C. SRL Mălini, jud. Suceava, prejudiciind Statul român,

cu suma de 54.181 RON, reprezentând TVA și impozit pe profit, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului B.l. de a declara la

B.N.P. L.K. din Piatra Neamț date necorespunzătoare realității sub aspectul lipsei

antecedentelor sale penale, declarația sa fiind autentificată la 28 ianuarie 2008

și ulterior depusă la Oficiul Registrului Comerțului în vederea efectuării de mențiuni,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prevăzută

de art. 292 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor

ce s-au aplicat inculpatului pentru faptele de evaziune fiscală și de fals în declarații

oficiale reținute în sarcina sa, în cadrul criteriilor prevăzute de dispozițiile

art. 72 C. pen., s-au avut în vedere: gradul de pericol social abstract al faptelor

configurat prin limitele de pedeapsă cuprinse între 2 ani și 8 ani, închisoare,

respectiv, între 3 luni și 2 ani, închisoare, sau amendă; gradul de pericol social

concret mediu al faptelor, configurat prin valoarea relativ medie a prejudiciului

cauzat bugetului consolidat al statului, considerată în raport cu valorile ridicate

ale patrimoniilor societare ale firmelor comerciale; împrejurările în care a acționat

inculpatul și perioada de timp care a trecut de la data comiterii acestor fapte

de natură să atenueze în mod semnificativ periculozitatea faptelor dar și periculozitatea

socială a persoanei inculpatului; urmările efective ale faptelor inculpatului care

au fost sistate prin intervenția organelor judiciare penale precum și faptul că

inculpatul nu are antecedente penale, aceste elemente de individualizare fiind de

natură să conducă instanța în stabilirea unor pedepse pentru infracțiunile concurente

orientate spre minimul special prevăzut în textul sancționator.

În același timp reținând conduita bună

și poziția procesuală permanent sinceră și de regret manifestată de inculpat în

cursul procesului penal, s-au stabilit în favoarea acestuia circumstanțe atenuante

în condițiile art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (1) C. pen., fiind coborâte pedepsele

aplicate sub minimul special.

Prin urmare, reținând considerentele analizate

anterior, a fost condamnat inculpatul B.I., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an, închisoare.

A fost condamnat același inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 15

(cincipsrezece) zile închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente

menționate mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an

închisoare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-au

interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul.art. 170 C. proc. pen., raportat

la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare

comiterii infracțiunii de fals și, în consecință, s-a anulat declarația inculpatului

autentificată, din 28 ianuarie 2008 la B.N.P. L.K., precum și mențiunea efectuată

la Oficiul Registrului Comerțului Neamț în baza acestei declarații.

În latura civilă a cauzei, având în vedere

cererea de constituire ca parte civilă a Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F.

București și constatările Gărzii Financiare, secția județeană Neamț comunicate prin

adresa din 07 decembrie 2009 și nota unilaterală din 07 decembrie 2009 cu anexe,

s-a constatat ca fiind probată în cauză valoarea prejudiciului cauzat bugetului

consolidat al statului în sumă de 54.181 RON, constatările Gărzii Financiare având

valoarea probatorie obiectivă a unor determinări de specialitate.

În consecință în temeiul dispozițiilor

art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 119 și art. 120 C. proc. fisc., art. 1000

alin. (3) și art. 1003 C. civ. vechi, și a fost obligat inculpatul B.I., în solidar

cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL, cu sediul în comuna P.Ș., jud. Neamț,

să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. București

suma de 54.181 RON, cât și accesorii fiscale care se vor calcula în condițiile legii

speciale, până la plata efectivă a creanței fiscale.

În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a

admis cererea formulată de partea civilă și s-a dispus instituirea sechestrului

asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența

sumei de 54.181 RON.

În temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a

dispus ca onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 RON,

să fie avansat către B.A. Neamț din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul B.I. să plătească în favoarea statului suma de 500 RON, cheltuieli

judiciare avansate în urmărirea penală și primă instanță de fond, corespunzător

culpei sale procesuale.

Împotriva sentinței a declarat apel partea

civilă Ministerul Finanțelor Publice - Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

prin D.G.F.P. Neamț.

În motivarea apelului, partea civilă a

criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul laturii civile, arătând că se impune

instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și

părții responsabile civilmente, până la concurența sumei de 54.181 RON, actualizată

la data plății efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de C. proc.

fisc.

Cererea de instituire a măsurilor asigurătorii

s-a arătat că este întemeiată pe existența condițiilor de fapt (atitudinea infracțională

a inculpatului) care pot duce la periclitarea sau îngreunarea colectării debitelor

pentru care s-a constituit parte civilă, prin posibilitatea înstrăinării bunurilor

proprietate personală și proprietate a părții responsabile civilmente.

Analizând sentința penală apelată în raport

cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea a constatat

că apelul părții civile este fondat urmând a fi admis doar în ceea ce privește valoarea

probabilă a pagubei asupra căreia s-a instituit sechestrul asupra bunurilor mobile

și imobile ale inculpatului, pentru considerentele ce s-au înfățișat în continuare.

Potrivit art. 120 alin. (1) din O.G. nr.

92/2003 dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua

imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate

inclusiv.

Potrivit art. 120

1

alin.

(1) din O.G. nr. 92/2003 plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează

cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor

fiscale principale.

Din interpretarea acestor dispoziții a

rezultat că prejudiciul creat statului este compus din obligația principală și dobânzile

pentru fiecare zi de întârziere aferentă acestei sume, calculate începând cu ziua

imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate

inclusiv.

Raportat la aceste dispoziții, s-a reținut

că se impunea instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului,

iar valoarea probabilă a pagubei include pe lângă suma datorată și accesoriile fiscale

prevăzute de C. proc. fisc.

Având în vedere principiul disponibilității

care guvernează latura civilă a cauzei Curtea a apreciat că este neîntemeiată cererea

de instituire a sechestrului asupra părții responsabile civilmente în condițiile

în care, la instanța de fond, partea civilă a solicitat aplicarea prevederilor

art. 163 C. proc. pen., respectiv înființarea sechestrului asigurător numai asupra

bunurilor inculpatului.

Așa fiind, în baza art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul formulat de partea civilă Ministerul Finanțelor

Publice - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Neamț în ceea ce privește modul de soluționare

a cererii privind aplicarea sechestrului asigurător.

În baza art. 163 C. proc. pen. cu referire

la art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus instituirea sechestrului asupra bunurilor

mobile și imobile ale inculpatului B.l. în vederea reparării pagubei produsă prin

infracțiune, până la concurența valorii acesteia (54.181 RON actualizată la data

plății prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de C. proc. fisc.).

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a declarat, în

termen, recurs partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P.

Neamț.

Prin motivele de recurs depuse în scris

la dosarul cauzei, recurenta parte civilă a solicitat instituirea sechestrului asigurător

și asupra bunurilor părții responsabile civilmente.

Examinând recursul declarat de partea civilă

Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamț prin raportare la dispozițiile

art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea

nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al

recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C.

proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același Cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în

apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care

se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe

această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări

ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate

în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției

recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede în alin. (2

1

),

că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile

prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se

încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin

5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al

aceluiași art., cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În

cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de

Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, la data de 16 iulie

2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta

este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C.

proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile

tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare,

a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv

cauzele penale aflate la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată

în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește

în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă,

o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au

fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de

aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen. Intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare,

fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În

ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de recurenta parte civilă,

se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare

sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor

de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi

examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale

prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe

se observă, că recurenta parte civilă și-a motivat recursul la data de 19 septembrie

2013 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 29 ianuarie 2014), respectându-și,

astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc.

pen.

În

speța de față, instanța de control judiciar, apreciază însă

nefondate criticile formulate de recurenta parte civilă, întrucât cererea

acesteia de instituire a sechestrului

asigurător și asupra bunurilor părții responsabile civilmente a fost formulată pentru

prima dată în fața instanței de apel.

Or, având în vedere principiul disponibilității

care guvernează latura civilă a cauzei, Înalta Curte în deplin acord cu instanța

de prim control judiciar, apreciază că este neîntemeiată cererea de instituire a

sechestrului asupra bunurilor părții responsabile civilmente în condițiile în care,

la instanța de fond, partea civilă a solicitat aplicarea prevederilor art. 163

C. proc. pen., respectiv instituirea sechestrului asigurător numai asupra bunurilor

inculpatului.

Ca urmare, având în vedere considerentele

anterior expuse Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea

civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamț împotriva deciziei

penale nr. 116 din 16 iulie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie, privind pe intimatul inculpat B.l.

Va constata că inculpatul B.l. este arestat

în altă cauză.

Va obliga recurenta parte civilă la plata

sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul, apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamț împotriva

deciziei penale nr. 116 din 16 iulie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie, privind pe intimatul inculpat B.l.

Constată că inculpatul B.l. este arestat

în altă cauză.

Obligă recurenta parte civilă la plata

sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

ianuarie 2014.