Decizia nr. 2185/2012 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 1705/101/2011 — recurs împotriva deciziei nr. 20/2012 a Curții de Apel Craiova

La începutul anului 2006, învinuitul B.P. s-a deplasat în localitatea Vânjuleț, jud. Mehedinți, unde locuiesc persoane cu un grad de instrucție redus și fără posibilități materiale de existență, unde s-a întâlnit cu partea vătămată I.I.M., căruia i-a propus un loc de muncă în agricultură, în Spania, cu un câștig de 42 euro/zi, cazare și masă gratuite. Partea vătămată a acceptat propunerea și, pentru că nu avea pașaport, învinuitul i-a achitat, în regim de urgență, taxele aferente obținerii acestui document oficial. După obținerea pașaportului, cei doi au plecat în Spania, cu un mijloc de transport plătit de învinuit. În Spania, partea vătămată a lucrat timp de 4 ani. Datorită condițiilor grele de muncă și fiindcă nu a primit nici un ban a încercat de mai multe ori să se întoarcă acasă dar nu a reușit. În luna iunie 2010, tatăl părții vătămate, I.M., s-a deplasat în Spania și a reușit să-și ia fiul acasă punând capăt exploatării acestuia.

În luna aprilie 2008, învinuitul B.P. i-a propus părții vătămate I.S., un loc de muncă sigur în agricultură, în Spania, cu un câștig de 40 euro/zi, cazare și masă gratuite. Din localitatea Vânjuleț, jud. Mehedinți, B.P. a mai convins și pe R.A., fratele lui I.S. să-l însoțească în Spania. Cheltuielile de transport, pentru ambele părți vătămate, au fost achitate de învinuit urmând a le recupera în Spania. Învinuitul i-a luat părții vătămate I.S. documentele de călătorie, pentru a nu părăsi plantația pe care muncea. Partea vătămată a încercat de mai multe ori să revină acasă dar s-a opus învinuitul motivând că nu și-a achitat datoriile față de el. Partea vătămată I.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 1900 euro.

În aceeași perioadă, învinuitul a recrutat și pe partea vătămată I.V., în aceleași condiții, transportând-o în Spania, într-un microbuz în care se mai aflau 6-7 persoane. În Spania, partea vătămată a prestat muncă în agricultură timp de o lună și jumătate, alături de alte persoane recrutate în condiții similare, fără a primi vreun ban. A insistat de mai multe ori să plece dar de fiecare dată, învinuitul B.P., a atenționat-o că nu și-a achitat datoriile. În final, fiind amenințat cu sesizarea autorităților spaniole, B.P. i-a dat documentele de identitate și numai 300 euro. Pentru diferența de 800 euro, partea vătămată se constituie parte civilă.

În luna aprilie 2006, la domiciliul victimei R.A., în com. Vânjuleț, jud. Mehedinți, s-a prezentat învinuitul B.P. promițându-i un loc de muncă în Spania, cazare și masă asigurate. Astfel, părții vătămate i s-a propus să lucreze pe diferite plantații în agricultură, cu un câștig de 35 euro/zi. Transportul în cuantum de 130 euro va fi plătit inițial de învinuit și recuperat în Spania, după prima lună de muncă. La două zile după acceptarea ofertei, împreună cu I.S., I.M. și alte persoane, au plecat cu un microbuz, cu destinația Spania. Aici, învinuitul, după reținerea documentelor, cu motivarea că le va restitui după ce i se va plăti transportul, a pus partea vătămată să muncească în agricultură. După 3 săptămâni de muncă, partea vătămată R.A. a pretins de la B.P. documentele de călătorie pentru a se putea întoarce în țară. Acesta a refuzat, motiv pentru care partea vătămată l-a amenințat că o să-l denunțe autorităților spaniole. În final a reușit să plece, fără nici un ban.

În luna decembrie 2009, partea vătămată R.V.P., a fost contactată telefonic de către învinuitul B.P. în timp ce se afla în Spania și, de comun acord, au stabilit ca acesta să vină în Spania, la muncă în agricultură, atât el cât și alte persoane identificate ulterior. Prin telefon, învinuitul a asigurat pe partea vătămată că va lucra la cules de portocale sau mandarine, cu un câștig de 5-6 euro/zi, masă și cazare gratuite. Convins că va obține în Spania ce-i promisese învinuitul, R.V.P. a mai convins alte 18 persoane care și-au manifestat dorința de a merge la muncă în Spania, în condițiile arătate. S-a menționat în rechizitoriu că, în orașul Vulcan, locul de domiciliu al părților vătămate, s-au închis foarte multe unități miniere (sursa de venit pentru locuitori) În aceeași lună, decembrie 2009, partea vătămată R.V.P., împreună cu alte 18 persoane din localitatea Vulcan și 14 persoane din Satu Mare, au plecat în Spania, cu firma de transport O.T. Aici au fost așteptați de B.P. și cazați într-un garaj insalubru, situat în localitatea Pilas – Sevilla. După aproximativ 3 luni de muncă, partea vătămată și celelalte persoane i-au cerut explicații învinuitului pentru faptul că nu au primit salariile pentru munca prestată și vor să se întoarcă în țară. Învinuitul și de data aceasta i-a avertizat că nu și-au achitat cheltuielile de transport. Partea vătămată a reușit să fugă și a denunțat faptele comise de învinuit autorităților spaniole. O parte dintre victime, 15, au reușit să revină în România cu ajutorul autorităților spaniole și Ambasadei Române. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4 000 euro. S-a mai precizat că au fost identificate o parte din părțile vătămate care l-au însoțit pe R.V.P. și au fost exploatate în condiții similare astfel: S.C.S. (care s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 euro), P.I. (s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 euro), B.P.M. (parte civilă cu suma de 2000 euro), O.C., B.V. (parte civilă cu 2000 euro), M.C.L. (parte civilă cu 1200 euro) și Șt.C. (parte civilă cu 2000 euro). La 28 iunie 2010, S.C.C.O. Mehedinți au solicitat prin C.C.P.I., P.N.F., cu adresa nr. 14/2010 autorităților spaniole, date și informații pe care le dețin cu privire la B.P. zis M. La 13 iulie 2010, I.G.P.R. – C.C.P.I., a comunicat, prin adresa nr. 1708409, faptul că cetățeanul român B.P. zis M., este cunoscut cu antecedente penale, fiind investigat de către G.C. din localitatea Pilas/Sevilla sub supravegherea unui judecător de instrucție din aceeași localitate pentru nerespectarea drepturilor muncitorilor (exploatare prin muncă). Autoritățile spaniole prin B.A.A.I. Madrid, au comunicat că, numitul B.P., zis M., coordonează în Spania, zona Sevilla, localitățile Pilas, Villas Marighe, Zaragoza și altele, o grupare infracțională preocupată cu exploatarea prin muncă, precum și obligarea la practicarea cerșetoriei sau furturi de motorină, măsline și altele. Autoritățile spaniole au identificat și audiat, la sesizarea făcută de M.A.R., următoarele părți vătămate: V.P.R.; C.S.S.; M.O.; P.M.B.; N.P.; M.R.; V.B.; S.T.T.; C.O.; C.Șt.; I.P.; C.L.M.; O.A.H. Starea de fapt așa cum a fost expusă a fost dovedită cu declarațiile părților vătămate audiate în cauză coroborate cu înscrisurile primite de la autoritățile spaniole. În instanță, audiat fiind la termenul din 20 aprilie 2011 și în prezența apărătorului ales, inculpatul B.P. a susținut că este nevinovat, că locuiește în Spania de 8-9 ani, în regiunea Sevilla, ocupându-se cu munca în agricultură. A mai arătat că partea vătămată I.I.M., trăiește în concubinaj cu fiica sa, D.I. și că, fiind toți de etnie rromă, s-a înțeles cu părinții părții vătămate să-l ia în Spania, împreună cu fiica lui, pentru a munci în agricultură și a-și face un viitor. A precizat că părinții părții vătămate I.I.M. i-au făcut plângere penală fiindcă a refuzat să le dea bani. A susținut că nu a oferit locuri de muncă, în Spania, celorlalte părți vătămate, că nu le-a exploatat prin muncă și că acestea l-au reclamat întrucât, negăsind de lucru în Spania voiau să se întoarcă în țară iar C.R. din Spania nu i-a putut ajuta. În speță, au fost audiați și martorii din rechizitoriu: I.M. și I.D., iar la cererea inculpatului, în apărare, a fost audiat martorul M.V. Inculpatul a solicitat în apărare, și audierea martorei D.E., însă, la termenul din 29 iunie 2011, a revenit asupra cererii de probatoriu și a renunțat la audierea ei, având în vedere că, din procesul-verbal de căutare, a rezultat că martora este plecată în Spania. La dosar, la solicitarea instanței s-a depus și un referat de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți. Inculpatul, în apărare, prin apărător a depus la dosar mai multe înscrisuri, respectiv: o caracterizare, o anchetă socială și declarații extrajudiciare date de unele persoane în fața unui notar din Spania, traduse în limba română. Deși inițial, au fost eliberate delegații de avocați din oficiu pentru fiecare parte vătămată, la termenul din 04 mai 2011, instanța a dispus, în temeiul art. 174 alin. (3) și (4) C. proc. pen. și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, desemnarea unui singur apărător din oficiu, av. P.C., care să reprezinte interesele acestor părți. La termenul din 29 iunie 2009, întrucât niciuna dintre părțile vătămate, legal citate, nu s-au prezentat în instanță pentru a fi audiate (unele dintre acestea fiind plecate în străinătate), instanța, din oficiu, a dat citire declarațiilor date de acestea în cursul urmăririi penale. Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat și reține următoarele: Inculpatul B.P., în perioada anilor 2006-2009, a racolat mai multe persoane din localitatea Vânjuleț, jud. Mehedinți și alte localități din județul Hunedoara, cărora le-a promis locuri de muncă în Spania, în agricultură, bine plătite, cu sume cuprinse între 40-50 euro/zi, sau 7-8 euro/oră, cazarea și masa gratuite. În realitate părțile vătămate au fost remunerate cu sume mult mai mici de bani decât cele promise, cele mai multe victime, prestând muncă fără să primească vreo sumă de bani, primind zilnic „doar un sac de pâine uscată și oase de pui drept hrană”. Pentru transport a pretins, de la fiecare persoană transportată, câte 150 euro. Astfel, la începutul anului 2006, inculpatul B.P. s-a deplasat în localitatea Vânjuleț, jud. Mehedinți, unde locuiesc persoane cu un grad de instrucție redus și fără posibilități materiale de existență, unde s-a întâlnit cu partea vătămată I.I.M., căruia i-a propus un loc de muncă în agricultură, în Spania, cu un câștig de 42 euro/zi, cazare și masă gratuite. Partea vătămată a acceptat propunerea și, pentru că nu avea pașaport, învinuitul i-a achitat, în regim de urgență, taxele aferente obținerii acestui document oficial. După obținerea pașaportului, cei doi au plecat în Spania, cu un mijloc de transport plătit de învinuit. În Spania, partea vătămată a lucrat timp de 4 ani. Datorită condițiilor grele de muncă și fiindcă nu a primit nici un ban a încercat de mai multe ori să se întoarcă acasă dar nu a reușit. În luna iunie 2010, tatăl părții vătămate, I.M., s-a deplasat în Spania și a reușit să-și ia fiul acasă punând capăt exploatării acestuia. În luna aprilie 2008, inculpatul B.P. i-a propus părții vătămate I.S., un loc de muncă sigur în agricultură, în Spania, cu un câștig de 40 euro/zi, cazare și masă gratuite. Din localitatea Vânjuleț, jud. Mehedinți, B.P. a mai convins și pe R.A., fratele lui I.S. să-l însoțească în Spania. Cheltuielile de transport, pentru ambele părți vătămate, au fost achitate de inculpat urmând a le recupera în Spania. Inculpatul i-a luat părții vătămate I.S. documentele de călătorie, pentru a nu părăsi plantația pe care muncea. Partea vătămată a încercat de mai multe ori să revină acasă dar s-a opus inculpatul motivând că nu și-a achitat datoriile față de el. Partea vătămată I.S., în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă cu suma de 1900 euro. În aceeași perioadă, inculpatul a recrutat și pe partea vătămată I.V., în aceleași condiții, transportând-o în Spania, într-un microbuz în care se mai aflau 6-7 persoane. În Spania, partea vătămată a prestat muncă în agricultură timp de o lună și jumătate, alături de alte persoane recrutate în condiții similare, fără a primi vreun ban. A insistat de mai multe ori să plece dar de fiecare dată, B.P., a atenționat-o că nu și-a achitat datoriile. În final, fiind amenințat cu sesizarea autorităților spaniole, B.P. i-a dat documentele de identitate și numai 300 euro. Pentru diferența de 800 euro, partea vătămată s-a constituit parte civilă, în cursul urmăririi penale. În luna aprilie 2006, la domiciliul victimei R.A., în com. Vânjuleț, jud. Mehedinți, s-a prezentat inculpatul B.P. promițându-i un loc de muncă în Spania, cazare și masă asigurate. Astfel, părții vătămate i s-a propus să lucreze pe diferite plantații în agricultură, cu un câștig de 35 euro/zi. Transportul în cuantum de 130 euro va fi plătit inițial de inculpat și recuperat în Spania, după prima lună de muncă. La două zile după acceptarea ofertei, împreună cu I.S., I.M. și alte persoane, au plecat cu un microbuz, cu destinația Spania. Aici, inculpatul, după reținerea documentelor, cu motivarea că le va restitui după ce i se va plăti transportul, a pus partea vătămată să muncească în agricultură. După 3 săptămâni de muncă, partea vătămată R.A. a pretins de la B.P. documentele de călătorie pentru a se putea întoarce în țară. Acesta a refuzat, motiv pentru care partea vătămată l-a amenințat că o să-l denunțe autorităților spaniole. În final a reușit să plece, fără nici un ban. În luna decembrie 2009, partea vătămată R.V.P., a fost contactată telefonic de către inculpatul B.P. în timp ce se afla în Spania și, de comun acord, au stabilit ca acesta să vină în Spania, la muncă în agricultură, atât el cât și alte persoane identificate ulterior. Prin telefon, inculpatul a asigurat pe partea vătămată că va lucra la cules de portocale sau mandarine, cu un câștig de 5-6 euro/zi, masă și cazare gratuite. Crezând că va obține în Spania ce-i promisese inculpatul, partea vătămată R.V.P. a mai convins alte 18 persoane care și-au manifestat dorința de a merge la muncă în Spania, în condițiile arătate, având în vedere că, în orașul Vulcan, locul de domiciliu al părților vătămate, s-au închis foarte multe unități miniere ( sursa de venit pentru locuitori) În aceeași lună, decembrie 2009, partea vătămată R.V.P., împreună cu alte 18 persoane din localitatea Vulcan și 14 persoane din Satu Mare, au plecat în Spania, cu firma de transport O.T. Aici au fost așteptați de B.P. și cazați într-un garaj insalubru, situat în localitatea Pilas – Sevilla. După aproximativ 3 luni de muncă, partea vătămată și celelalte persoane i-au cerut explicații învinuitului pentru faptul că nu au primit salariile pentru munca prestată și vor să se întoarcă în țară. Inculpatul și de data aceasta i-a avertizat că nu și-au achitat cheltuielile de transport. Partea vătămată a reușit să fugă și a denunțat faptele comise de inculpat autorităților spaniole. O parte dintre victime, 15, au reușit să revină în România cu ajutorul autorităților spaniole și Ambasadei Române. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4 000 euro. Au fost identificate o parte din părțile vătămate care l-au însoțit pe R.V.P. și au fost exploatate în condiții similare astfel: S.C.S. (care s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 euro), P.I. (s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 euro), B.P.M. (parte civilă cu suma de 2000 euro), O.C., B.V. (parte civilă cu 2000 euro), M.C.L. (parte civilă cu 1200 euro) și Șt.C. (parte civilă cu 2000 euro). Această stare de fapt este dovedită cu probele administrate în cauză respectiv cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor trecuți în rechizitoriu, date în cursul urmăririi penale și de înscrisurile trimise de autoritățile spaniole. Astfel, partea vătămată I.I.M., în declarațiile existente la dosar a susținut că la începutul anului 2006 a venit la domiciliul său din localitatea Vânjuleț, inculpatul B.P. zis M. care i-a promis un loc de muncă în Spania, bine plătit, cu un câștig de 42 euro, cazare și masă iar pentru transport a pretins 150 euro. Partea vătămată a arătat că, neavând documente de călătorie, a mers cu inculpatul în Tr. Severin și, acesta, în regim de urgență, i-a obținut pașaportul, plătind și taxele necesare iar apoi a fost dus inițial în București, la o fiică a inculpatului, pe nume Aurica, după care au plecat în Spania, pe drum inculpatul propunându-i să se căsătorească cu fiica lui, I. I.I.M. a mai declarat că, în Spania a fost exploatat prin muncă de inculpat care, i-a oprit pașaportul, pentru a nu putea fugi, inculpatul spunându-i că nu și-a recuperat banii pe care i-a cheltuit cu el. A susținut că, în luna iulie 2010 a reușit să vină după el tatăl său, I.M., care s-a certat cu inculpatul și l-a amenințat că se duce la poliție dacă nu-i dă drumul părții vătămate. Cele declarate de partea vătămată I.I.M. au fost confirmate de martorii I.M. și I.D., părinții părții vătămate, în declarațiile date la urmărirea penală. Deși acești martori, în instanță, au revenit asupra celor declarate la urmărirea penală susținând că inculpatul nu l-a racolat, nu l-a transportat și nu l-a exploatat prin muncă, în Spania, pe fiul lor, instanța a înlăturat aceste ultime declarații, ca nesincere, în condițiile în care ambii martori au susținut că, în prezent s-au împăcat cu inculpatul fiindcă fiul lor trăiește în concubinaj cu fiica inculpatului, numita I.. Mai mult, martora I.D. a declarat că, deoarece inculpatul este fratele mamei sale nu dorește ca acesta „să facă pușcărie”. Părțile vătămate I.V. și I.S., soț și soție, au declarat că în cursul anului 2008 inculpatul le-a promis lor și altor cetățeni din localitatea Vânjuleț, jud. Mehedinți, locuri de muncă în Spania, în agricultură, bine plătite, cu un câștig de 40 euro/zi, masă și cazare gratuite iar banii de transport urmau să-i achite după prima lună de muncă, declarațiile de la dosar. Au mai relatat că ajunși în Spania, inculpatul le-a reținut documentele de călătorie, pentru a nu putea pleca și nu le-a dat nici un ban pentru munca prestată spunând că nu l-a plătit patronul spaniol, reușind să plece după ce l-au amenințat că o să-l denunțe autorităților spaniole, aruncându-e actele și suma de 300 euro. Tot astfel, a susținut și partea vătămată R.A., declarația de la dosar, respectiv că inculpatul a venit în localitatea Vânjuleț, căutând oameni pe care să-i ducă în Spania, la muncă în agricultură, cu cazare și masă asigurate iar pentru transport le-a pretins suma de 130 euro pe care urma să-i restituie în Spania. Partea vătămată a arătat că a plecat în Spania împreună cu inculpatul, cu părțile vătămate I.I.M. și I.M. și cu numita I.L., în total 8 persoane și că odată ajunși la destinație inculpatul le-a reținut documentele de călătorie pentru a nu putea fugi fiind supravegheați și în permanență de B.P. și de membrii familiei sale. A susținut partea vătămată că inculpatul îi ținea „ca pe animale”, într-un hambar în care erau 16-20 de persoane, dormeau pe jos (pe pături sau saltele), erau duși în fiecare dimineață, pe câmp, la muncă, de către inculpat iar seara erau luați și duși în hambar, primeau o singură masă pe zi iar banii pentru munca depusă îi oprea inculpatul care spunea că vrea să-și recupereze cheltuielile efectuate Partea vătămată R.V.P., declarația de la dosar, a relatat că inculpatul B.P. i-a promis un loc de muncă, la cules de portocale, în Spania și i-a cerut să mai găsească și alte persoane dornice de muncă acolo. Partea vătămată, convinsă că inculpatul „este om de treabă” a găsit 20 de persoane care au fost de acord să meargă în Spania, la lucru în agricultură, în condițiile oferite de inculpat, respectiv cazare într-un garaj dotat cu baie și bucătărie, prețul chiriei fiind de 100 euro/lună/persoană, mâncarea și-o asigurau ei pentru două săptămâni iar pentru munca prestată urmau să fie plătiți cu 5-7 euro/oră sau 40 euro/zi. Mai arată partea vătămată că, în Spania, în localitatea Pilas, au fost așteptați de inculpatul B.P., de concubina acestuia, M., și de fiul său, B.F., care i-au dus într-un garaj insalubru și după ce le-a întocmit documentele de ședere și de muncă, le-a găsit doi patroni la care au lucrat la cules de portocale. R.V.P. a mai precizat că pe la jumătatea lunii martie 2010 i-au cerut banii inculpatului, pentru munca prestată însă acesta a refuzat să-i plătească motivând că nu a fost plătit de patroni însă, întrebându-l pe unul dintre patroni, respectiv pe numitul Salvador, acesta le-a spus că a inculpatului un avans de 1700 euro. Fiind confruntat cu patronul spaniol inculpatul a recunoscut că a primit banii însă a susținut că i-a oprit pentru cheltuieli. Părțile vătămate S.C.S., P.I., B.P.M., O.C., B.V., M.C.L. și Șt.C., declarațiile de la dosar, au confirmat cele spuse de R.V.P. susținând că, în Spania, inculpatul i-a cazat într-un garaj insalubru, fără apă, cu gândaci, plouând prin tavan, dormind pe saltele, pe jos, fiind alimentați zilnic cu un sac de pâine uscată și resturi de oase de pui. Au susținut că inculpatul nu le-a dat nici un ban pentru munca prestată de ei spunându-le că trebuie să-și recupereze cheltuielile cu cazarea, masa și transportul lor zilnic și că, deși au încercat să fugă din garajul unde erau sechestrați de inculpat și de familia acestuia au fost împiedicați. Au reușit să plece abia după ce numita Amalia, concubina părții vătămate B.P.M., a făcut un denunț la autoritățile spaniole. Cele declarate de părțile vătămate s-au coroborat și cu înscrisurile existente în dosar, întocmite de autoritățile spaniole. În acest sens s-a constatat că, la data de 13 iulie 2010, I.G.P.R. – C.C.P.I., a comunicat, prin adresa nr. 1708409, faptul că cetățeanul român B.P. zis M., este investigat de către G.C. din localitatea Pilas/Sevilla sub supravegherea unui judecător de instrucție din aceeași localitate pentru nerespectarea drepturilor muncitorilor (exploatare prin muncă). Autoritățile spaniole prin B.A.A.I. Madrid, au comunicat că, numitul B.P., zis M., coordonează în Spania, zona Sevilla, localitățile Pilas, Villas Marighe, Zaragoza și altele, o grupare infracțională preocupată cu exploatarea prin muncă, precum și obligarea la practicarea cerșetoriei sau furturi de motorină, măsline și altele. „Magistratul spaniol care a instrumentat dosarul privind pe B.P., în primă fază a decis să remită cazul autorităților române, spre competentă soluționare, având în vedere că majoritatea părților vătămate se află în România și au depus deja plângeri contra suspectului, audierea lor în Spania fiind foarte dificilă, motiv pentru care a fost comunicată o copie după actul de sesizare, încheiat de G.C.”. Autoritățile spaniole au identificat și audiat, la sesizarea făcută de M.A.R., următoarele părți vătămate: V.P.R., C.S.S., M.O., P.M.B., N.P., M.R., V.B., S.T.T., C.O., C.Șt., I.P., C.L.M., O.A.H. În raport de acest probatoriu instanța a reținut că faptele inculpatului B.P. de a recruta, transporta și caza, prin fraudă, în Spania, pe părțile vătămate I.I.M., I.S., I.V., R.A., R.V.P., S.C.S., P.I., B.P.M., O.C., B.V., M.C.L. și Șt.C. în scopul exploatării prin muncă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41, alin. (2) C. pen. Astfel, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, „Constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi.” Latura obiectivă (elementul material) a acestei infracțiuni se realizează prin mai multe acțiuni prevăzute în textul incriminator, acțiuni care vizează același scop, exploatarea victimei. În speță, inculpatul B.P. a recrutat nemijlocit pe părțile vătămate I.I.M., I.S., I.V., R.A., R.V.P., S.C.S., P.I., B.P.M., O.C., B.V., M.C.L. și Șt.C. le-a transportat și le-a cazat în Spania, toate fiind exploatate prin muncă. Conform art. 2 alin. (2) din aceeași lege, prin exploatarea unei persoane se înțelege, între altele, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat cu încălcarea normelor de muncă, salarizare, sănătate și securitate. Din actele dosarului a rezultat că părțile vătămate, în momentul recrutării, aveau un grad de instrucție redus, nu aveau locuri de muncă în țară, erau lipsite de venituri, și de aceea inculpatul s-a deplasat în localitățile de domicilii, convins că oferta sa va fi acceptată. Unora dintre aceste părți vătămate inculpatul le-a achitat transportul până în Spania și deși în Spania acestea au muncit diferite perioade de timp, inculpatul a refuzat să le plătească, sub pretextul că nu au acoperit cheltuielile de transport, cazare și masă, adăugându-se faptul că le-a luat pașapoartele și le-a cazat într-un garaj insalubru, tratându-i „ca pe animale”. Cum inculpatul a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale,în cauză s-au reținut și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. S-a mai constatat că în cauză se impun a fi reținute dispozițiile art. 13 C. pen., privind legea mai favorabilă având în vedere faptul că dispozițiile art. 12 alin. (1) au fost modificate prin Legea nr. 230/2010 (M. Of. nr. 812/06.12.2010), în sensul că s-a redus limita maximă a pedepsei de la 12 ani la 10 ani închisoare. În consecință, s-a apreciat că fondată cererea reprezentantei parchetului formulată la termenul din 29 iunie 2011, astfel că, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 13 C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social al faptei comise dat de împrejurările în care s-a săvârșit, numărul mare de victime (12), faptul că infracțiunea de trafic de persoane a fost comisă în formă continuată, dar și persoana inculpatului care nu mai are antecedente penale (în prezent fiind însă arestat preventiv într-o altă cauză) și a avut o atitudine procesuală nesinceră. Se vor mai avea în vedere și cele consemnate în referatul de evaluare, în sensul că inculpatul este dispus să obțină beneficii prin metode ce eludează legea (stabilindu-și reședința în jud. Argeș în scopul obținerii permisului de conducere) însă are susținerea emoțională a familiei, mama, concubina și copii săi, simțindu-se responsabil față de aceștia, asumându-și rolul de întreținător. Față de aceste criterii de individualizare s-a apreciat că aplicarea unei pedepse în cuantum de 3 ani închisoare cu executare conform art. 81 – art. 82 C. pen., prin suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani este de natură a duce la reeducarea inculpatului. Având în vedere lipsa antecedentelor penale și situația familială a inculpatului, așa cum a rezultat din referatul de evaluare de la dosar, s-a reținut că scopul preventiv-educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii. Referitor la latura civilă, instanța a reținut că, în cursul urmăririi penale, o parte dintre părțile vătămate s-au constituit părți civile, după cum urmează: I.V. – cu 1900 euro, I.S. – cu 1900 euro, R.V.P. – cu 4000 euro, S.C.S. – cu 2500 euro, P.I. – cu 2500 euro, B.P.M. – cu 2000 euro, B.V. – cu 2000 euro, M.C.L. – cu 1200 euro și Șt.C. – cu 2000 euro. În instanță, însă, aceste părți vătămate, constituite și părți civile nu s-au prezentat, deși au fost legal citate, în vederea audierii, astfel că, deși este cert că au suferit un prejudiciu prin activitatea ilicită a inculpatului, de a-i exploata prin muncă, în Spania, aceștia nu și-au dovedit cu probe, acte sau declarații de martori, întinderea prejudiciului suferit și nici nu au precizat ce reprezintă acele sume de bani pretinse în cursul urmăririi penale. Ca atare, cum părțile civile nu au dovedit întinderea prejudiciului suferit prin activitatea ilicită a inculpatului, instanța a respins acțiunile civile ale acestora. S-a constatat că părțile vătămate I.I.M., R.A. și O.C. nu s-au constituit părți civile. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.P., solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. A arătat că plângerile părților vătămate nu se coroborează cu nici o altă probă si nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane; părțile vătămate au formulat plângere pentru a reveni în țară, deoarece nu mai aveau bani. A mai arătat că a fost obligat nejustificat la plata cheltuielilor judiciare către stat, reprezentând onorariu de cate 300 lei pentru avocatul din oficiu pentru fiecare din părțile vătămate. În faza de apel a fost audiat inculpatul, care a menținut declarația data la instanța de fond, arătând că este nevinovat, că partea vătămată I.I.M., trăiește în concubinaj cu fiica sa, și că părinții acestuia i-au făcut plângere penală fiindcă a refuzat să le dea o suma de bani. A susținut că nu a exploatat prin muncă pe celelalte părți vătămate și că acestea l-au reclamat întrucât, negăsind de lucru în Spania, voiau să se întoarcă în țară si nu au mai avut bani pentru aceasta. Apelul a fost respins ca nefondat. Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate, precum si din oficiu, sub toate aspectele, instanța de apel a constatat ca instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă și concordantă cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică este justa. S-a constatat astfel că, din probele administrate (declarațiile părților vătămate coroborate cu înscrisurile primite de la autoritățile spaniole), a rezultat ca inculpatul B.P., în perioada 2006-2009, a racolat mai multe persoane din localitatea Vânjuleț, jud. Mehedinți și alte localități din județul Hunedoara, cărora le-a promis locuri de muncă în Spania, în agricultură, bine plătite, cu sume cuprinse între 40-50 euro/zi, sau 7-8 euro/oră, cazarea și masa gratuite. În realitate, părțile vătămate au fost remunerate cu sume mult mai mici de bani decât cele promise, cele mai multe victime, prestând muncă fără să primească vreo sumă de bani, iar pentru transport a pretins, de la fiecare persoană, câte 150 euro. Astfel, s-a reținut că la începutul anului 2006, inculpatul B.P. s-a deplasat în localitatea Vânjuleț, jud. Mehedinți, unde s-a întâlnit cu partea vătămată I.I.M., căruia i-a propus un loc de muncă în agricultură, în Spania, cu un câștig de 42 euro/zi, cazare și masă gratuite, iar partea vătămată a acceptat propunerea și, pentru că nu avea pașaport, inculpatul i-a achitat, în regim de urgență, taxele aferente obținerii acestuia. După obținerea pașaportului, cei doi au plecat în Spania, cu un mijloc de transport plătit de inculpat. În Spania, partea vătămată a lucrat timp de 4 ani. Datorită condițiilor grele de muncă și fiindcă nu a primit nici un ban, nu a reușit să se întoarcă acasă, si abia în luna iunie 2010, tatăl părții vătămate, I.M., s-a deplasat în Spania și a reușit să-și ia fiul acasă. În luna aprilie 2008, inculpatul B.P. le-a propus părților vătămate I.S. și R.A., un loc de muncă în agricultură, în Spania, cu un câștig de 40 euro/zi, cazare și masă gratuite. Cheltuielile de transport au fost achitate de inculpat, urmând a le recupera în Spania. Inculpatul i-a luat părții vătămate I.S. documentele de călătorie, pentru a nu părăsi plantația pe care muncea. În aceeași perioadă, inculpatul a recrutat și pe partea vătămată I.V., în aceleași condiții, transportând-o în Spania, într-un microbuz. În Spania, partea vătămată a prestat muncă în agricultură timp de o lună și jumătate, fără a primi vreun ban si neputând să plece întrucât de fiecare dată B.P. a atenționat-o că nu și-a achitat datoriile. Fiind amenințat cu sesizarea autorităților spaniole, B.P. i-a dat documentele de identitate și 300 euro. În luna decembrie 2009, partea vătămată R.V.P., a fost contactată telefonic de către inculpatul B.P. în timp ce se afla în Spania și au stabilit ca acesta să vină în Spania, la muncă în agricultură, atât el cât și alte persoane identificate ulterior, inculpatul asigurând partea vătămată că va lucra la cules de portocale sau mandarine, cu un câștig de 5-6 euro/zi, masă și cazare gratuite. În aceeași lună – decembrie 2009, partea vătămată R.V.P., împreună cu alte 18 persoane din localitatea Vulcan și 14 persoane din Satu Mare, au plecat în Spania, cu firma de transport O.T. Aici au fost așteptați de B.P. și cazați într-un garaj insalubru, situat în localitatea Pilas – Sevilla. După aproximativ 3 luni de muncă, partea vătămată și celelalte persoane i-au cerut explicații inculpatului pentru faptul că nu au primit salariile pentru munca prestată și i-au spus ca doresc să se întoarcă în țară, insa inculpatul i-a avertizat că nu și-au achitat cheltuielile de transport. Partea vătămată R.V.P., a reușit să fugă și a denunțat faptele autorităților spaniole. O parte dintre victime, în număr de 15, au reușit să revină în România cu ajutorul autorităților spaniole și Ambasadei Române. Au fost identificate o parte din părțile vătămate care l-au însoțit pe R.V.P. și au fost exploatate în condiții similare astfel: S.C.S., P.I., B.P.M., O.C., B.V., M.C.L. și Șt.C. În ceea ce privește apărările formulate de inculpat în cadrul motivelor de apel (în sensul că părinții părții vătămate I.I.M., concubinul fiicei sale, i-au făcut plângere penală fiindcă a refuzat să le dea o suma de bani), s-a constat că acestea sunt infirmate de probele administrate în cauza. Astfel, partea vătămată I.I.M., în declarațiile date la urmărirea penală, a susținut că în Spania a fost exploatat prin muncă de inculpat care i-a oprit pașaportul, pentru a nu putea fugi, inculpatul spunându-i că nu și-a recuperat banii pe care i-a cheltuit cu el. A mai arătat că, în iulie 2010, a reușit să vină după el tatăl său, I.M., care l-a amenințat pe inculpat că se duce la poliție dacă nu-i dă drumul părții vătămate. S-a arătat că declarația părții vătămate se coroborează cu cele ale martorilor I.M. și I.D., părinții părții vătămate, date la urmărirea penală. În mod corect s-a reținut de instanța de fond ca, deși acești martori, în instanță, au revenit asupra celor declarate la urmărirea penală, aceste ultime declarații trebuie înlăturate ca nesincere, în condițiile în care ambii martori au susținut că, în prezent s-au împăcat cu inculpatul fiindcă fiul lor trăiește în concubinaj cu fiica inculpatului. În ceea ce privește celelalte susțineri ale inculpatului, formulate prin motivele de apel (în sensul că nu a exploatat prin muncă pe celelalte părți vătămate și că acestea l-au reclamat întrucât, negăsind de lucru în Spania, voiau să se întoarcă în țară si nu au mai avut bani pentru aceasta), Curtea a constatat că și acestea sunt neîntemeiate, fiind contrazise de probele administrate în cauză, respectiv de declarațiile părților vătămate coroborate cu înscrisurile primite de la autoritățile spaniole. În acest sens, părțile vătămate I.V. și I.S., au declarat că inculpatul le-a promis locuri de muncă în Spania, în agricultură, bine plătite, cu un câștig de 40 euro/zi, masă și cazare gratuite, însa ajunși în Spania, inculpatul le-a reținut documentele de călătorie, și nu le-a dat nici un ban pentru munca prestată. Totodată, partea vătămată R.A. a arătat că a plecat în Spania împreună cu inculpatul, cu părțile vătămate I.I.M. și I.M. și cu numita I.L., și că odată ajunși la destinație inculpatul le-a reținut documentele de călătorie pentru a nu putea fugi, fiind supravegheați și în permanență de B.P. și de membrii familiei sale, iar banii pentru munca depusă îi oprea inculpatul, care spunea că vrea să-și recupereze cheltuielile efectuate În același sens au fost si declarațiile părților vătămate R.V.P., S.C.S., P.I., B.P.M., O.C., B.V., M.C.L. și Șt.C., care au arătat că, în Spania, inculpatul i-a cazat într-un garaj insalubru si nu le-a dat nici un ban pentru munca prestată. S-a reținut că declarațiile părților vătămate sunt susținute de comunicările efectuate de autoritățile spaniole prin B.A.A.I. Madrid, care au precizat că numitul B.P. coordonează în Spania, zona Sevilla, localitățile Pilas, Villas Marighe, Zaragoza și altele, o grupare infracțională preocupată cu exploatarea prin muncă, precum și obligarea la practicarea cerșetoriei sau furturi de motorină, măsline și altele. În aceste condiții, s-a apreciat că în mod corect a reținut instanța de fond că faptele inculpatului B.P. de a recruta, transporta și caza, prin înșelăciune, în Spania, pe părțile vătămate I.I.M., I.S., I.V., R.A., R.V.P., S.C.S., P.I., B.P.M., O.C., B.V., M.C.L. și Șt.C. în scopul exploatării prin muncă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen. si art. 13 C. pen., infracțiunea fiind comisă în formă continuată. Așadar fapta inculpatului există în materialitatea sa, fiind apreciat ca neîntemeiat motivul de apel prin care s-a solicitat achitarea in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.; totodată s-a arătat că fapta întrunește sub aspect obiectiv cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen. si art. 13 C. pen., neimpunându-se nici achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., astfel cum s-a solicitat. În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel a constatat că aceasta s-a efectuat cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social al faptei, împrejurările în care s-a săvârșit, numărul mare de părți vătămate, precum si persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și este în prezent arestat preventiv într-o altă cauză, Curtea a apreciat că inculpatul a beneficiat de suficientă clemență din partea instanței în condițiile în care i s-a aplicat o pedeapsă de numai 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că nu se impune reducerea pedepsei astfel aplicate. În ceea ce privește motivul de apel formulat de inculpat cu privire la greșita obligare a sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, reprezentând onorariu de cate 300 lei pentru avocatul din oficiu pentru fiecare din părțile vătămate, Curtea a constatat că și acest motiv de apel este neîntemeiat. Astfel, având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, potrivit dispozițiile art. 191 C. proc. pen., în mod corect a fost obligat inculpatul B.P. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă totală de 5525 lei, din care 2000 lei cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, 1650 lei onorariul apărătorului din oficiu, P.C., conform delegațiilor de la dosar, 50 lei onorariul avocatului N.C., apărător din oficiu al inculpatului, acordat prin încheierea din 9 martie 2011, și 825 lei onorariile avocaților din oficiu, N.L.V., P.C., P.D., P.E., N.C., O.M., N.L., B.D., R.S. și B.A., respectiv câte 75 lei pentru fiecare, conform delegațiilor de la dosar, onorarii acordate prin încheierea din 04 mai 2011. Neîntemeiată a fost apreciată și susținerea inculpatului că s-au acordat câte 300 lei pentru fiecare avocat din oficiu desemnat pentru părțile vătămate, sumele acordate de instanța de fond fiind stabilite conform delegațiilor de la dosar, stabilite potrivit protocolului încheiat între M.J. și U.N.B.R. Întrucât motivele de apel au fost apreciate ca neîntemeiate, și în cauză nu s-au identificat alte cazuri de desființare a sentinței care să fie luate în considerare din oficiu, văzând si dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul B.P. criticând soluția, ca netemeinică, și nelegală pentru greșita condamnare, invocând temeiurile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. A solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece din probele administrate nu rezultă vinovăția sa. În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei. Înalta Curte, analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate cât și prin prisma criticilor prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care se iau în discuție din oficiu de către instanță, constată că recursul formulat nu este fondat. Inculpatul a invocat eroarea gravă de fapt fără a arăta, însă, ce s-a reținut greșit cu ocazia stabilirii situației de fapt. Cazul de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., desemnează un viciu în stabilirea situației de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul cum acestea au fost percepute și analizate în hotărâre. În cauză probele administrate susțin întrutotul faptele reținute de cele două instanțe în sarcina inculpatului, astfel încât nu se poate vorbi de o gravă eroare de fapt. Inculpatul a solicitat în subsidiar reindividualizarea pedepsei. Curtea constată că inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei reținându-se în sarcina sa recrutarea, transportul și cazarea prin inducerea în eroare a mai multor părți vătămate cărora le-a promis locuri de muncă bine remunerate, deși știa că acestea vor fi exploatate prin muncă, el însuși obținând venituri ca urmare a contribuției sale. Deși faptele reținute în sarcina inculpatului sunt grave, instanța a dat dovadă de clemență, aplicând o pedeapsă redusă în cuantum, cu suspendarea condiționată a executării, iar o reindividualizare a acesteia ar însemna nu doar o încălcare a scopurilor sancțiunii vizând prevenția generală, în sensul că cetățenii vor înțelege că fapte extrem de grave pot fi sancționate cu pedepse simbolice, dar ar reprezenta și o înfrângere a finalității pedepsei constând în prevenția specială, în sensul că inculpatul ar fi încurajat să acționeze în acest mod și în viitor. De aceea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefundat, recursul inculpatului și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.