ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4702/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta SC R.E. SRL Dolj a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Dolj - Activitatea de Inspecție Fiscală, suspendarea Deciziei de impunere nr. 155 din 29 ianuarie 2010, arătând că împotriva sa a fost începută atât executarea silită prin instituirea sechestrului asupra imobilelor proprietatea societății, cât și executarea silită prin poprirea conturilor bancare ale societății. Prin sentința civilă nr. 310 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC R.E. SRL Dolj în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.

Dolj - Activitatea de Inspecție Fiscală. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a mai solicitat, anterior, suspendarea executării aceleiași decizii, cerere care a fost respinsă prin sentința nr. 203 din 8 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova. Analizând motivele de fapt și de drept, invocate în cea de a doua cerere de suspendare a deciziei de impunere nr. 155 din 29 ianuarie 2010, instanța de fond a constatat că acestea sunt identice cu cele din prima cerere de suspendare a aceleiași decizii. Astfel, instanța de fond, având în vedere prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, a constatat că, deși Legea nr. 554/2004 permite formularea a două sau mai multor cereri de suspendare a aceluiași act administrativ fiscal, totuși, în cauză, nu au fost invocate aspecte noi în legătură cu paguba iminentă și cazul bine justificat.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC R.E. SRL Dolj a declarat recurs. În motivarea recursului său, reclamanta SC R.E. SRL Dolj a arătat că sentința de fond este netemeinică și nelegală având în vedere că instanța nu a ținut cont de existența motivelor de fapt și de drept distincte, intervenite după momentul pronunțării sentinței din 8 aprilie 2010. Arată recurenta că principalul argument pentru care s-a respins cererea de suspendare în primul dosar, a vizat prematuritatea formulării cererii, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada începerii executării silite împotriva sa sau existența unor acte de executare propriu-zise. Consideră recurenta că a probat cu înscrisuri existența actelor de executare silită, executarea silită fiind în derulare efectivă, fiind imperative pentru admiterea cererii de suspendare.

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată. Potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive. Așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta – recurentă a mai formulat anterior o altă cerere de suspendare, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 203/2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova. Din examinarea celor două cereri de suspendare formulate, se observă cu evidență că motivele de fapt și motivele de drept invocate sunt identice.

Invocarea de către recurent cu titlu de noutate a efectivității procedurii de executare silită nu poate fi primită deoarece prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ (fiscal) determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ fiind el însuși titlu executoriu. Noua cerere de suspendare fiind formulată pentru motive identice celei anterioare, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (6) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.E. S.R.L. Dolj împotriva sentinței civile nr. 310 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010