ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4702/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Craiova, reclamanta SC R.E. SRL Dolj a solicitat în

contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Dolj - Activitatea de Inspecție Fiscală,

suspendarea Deciziei de impunere nr. 155 din 29 ianuarie 2010, arătând că

împotriva sa a fost începută atât executarea silită prin instituirea

sechestrului asupra imobilelor proprietatea societății, cât și executarea

silită prin poprirea conturilor bancare ale societății.

Prin sentința civilă nr. 310 din 15

iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare formulată de

reclamanta SC R.E. SRL Dolj în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Dolj -

Activitatea de Inspecție Fiscală.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a mai solicitat, anterior,

suspendarea executării aceleiași decizii, cerere care a fost respinsă prin

sentința nr. 203 din 8 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Analizând motivele de fapt și de

drept, invocate în cea de a doua cerere de suspendare a deciziei de impunere

nr. 155 din 29 ianuarie 2010, instanța de fond a constatat că acestea sunt

identice cu cele din prima cerere de suspendare a aceleiași decizii.

Astfel, instanța de fond, având în

vedere prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, a constatat că,

deși Legea nr. 554/2004 permite formularea a două sau mai multor cereri de

suspendare a aceluiași act administrativ fiscal, totuși, în cauză, nu au fost

invocate aspecte noi în legătură cu paguba iminentă și cazul bine justificat.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta SC R.E. SRL Dolj a declarat recurs.

În motivarea recursului său,

reclamanta SC R.E. SRL Dolj a arătat că sentința de fond este netemeinică și

nelegală având în vedere că instanța nu a ținut cont de existența motivelor de

fapt și de drept distincte, intervenite după momentul pronunțării sentinței din

8 aprilie 2010.

Arată recurenta că principalul

argument pentru care s-a respins cererea de suspendare în primul dosar, a vizat

prematuritatea formulării cererii, în condițiile în care reclamanta nu a făcut

dovada începerii executării silite împotriva sa sau existența unor acte de

executare propriu-zise.

Consideră recurenta că a probat cu

înscrisuri existența actelor de executare silită, executarea silită fiind în

derulare efectivă, fiind imperative pentru admiterea cererii de suspendare.

Analizând cererea de recurs,

motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu

prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că

aceasta este nefondată.

Potrivit art. 14 alin. (6) din Legea

nr. 554/2004 nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive

pentru aceleași motive.

Așa cum a reținut și instanța de

fond, reclamanta – recurentă a mai formulat anterior o altă cerere de

suspendare, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr.

203/2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Din examinarea celor două cereri de

suspendare formulate, se observă cu evidență că motivele de fapt și motivele de

drept invocate sunt identice.

Invocarea de către recurent cu titlu

de noutate a efectivității procedurii de executare silită nu poate fi primită

deoarece prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul

administrativ (fiscal) determină principiul executării acestuia din oficiu,

actul administrativ fiind el însuși titlu executoriu.

Noua cerere de suspendare fiind formulată

pentru motive identice celei anterioare, în mod corect instanța de fond a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (6) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC R.E. S.R.L.

Dolj împotriva sentinței civile nr. 310 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

noiembrie 2010