ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2666/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul G.D. a chemat în judecată C.N.C.D., solicitând anularea Hotărârii nr. 255 din 23 aprilie 2009, prin care au fost considerate neîntemeiate sesizările sale privind aspecte de discriminare în încercările de a obține un credit de la mai multe instituții financiare. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat mai multor unități bancare și societăți nebancare de credit și că, absolut toate, i-au refuzat solicitarea de credit pentru singurul motiv că fiind persoană cu handicap nu era, în opinia lor, un posibil client.

Curtea de apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2939 din 16 iunie 2010, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, reținând că acesta nu a propus administrarea unor probe din care să rezulte înfăptuirea unei fapte de discriminare din partea băncilor reclamate, înscrisurile depuse neatestând faptul că reclamantul ar fi solicitat vreun credit uneia din băncile reclamate și că acestea l-ar fi refuzat pe temeiul handicapului motor. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul G.D. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Cererea de recurs formulată de reclamantul G.D. la data de 24 septembrie 2010 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții: "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității …. c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată reclamantului la data 10 septembrie 2010, dar motivele de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei nici până la data de 11 mai 2011. Potrivit art. 301 C. proc.

civ.: "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel." De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică. Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de G.D. împotriva Sentinței civile nr. 2939 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.