ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2666/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul G.D. a

chemat în judecată C.N.C.D., solicitând anularea Hotărârii nr. 255 din 23

aprilie 2009, prin care au fost considerate neîntemeiate sesizările sale

privind aspecte de discriminare în încercările de a obține un credit de la mai

multe instituții financiare.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat mai multor unități bancare și

societăți nebancare de credit și că, absolut toate, i-au refuzat solicitarea de

credit pentru singurul motiv că fiind persoană cu handicap nu era, în opinia

lor, un posibil client.

Curtea de apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 2939 din 16 iunie 2010, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată

de reclamant, reținând că acesta nu a propus administrarea unor probe din care

să rezulte înfăptuirea unei fapte de discriminare din partea băncilor

reclamate, înscrisurile depuse neatestând faptul că reclamantul ar fi solicitat

vreun credit uneia din băncile reclamate și că acestea l-ar fi refuzat pe

temeiul handicapului motor.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul G.D.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este

nul.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Cererea de recurs

formulată de reclamantul G.D. la data de 24 septembrie 2010 nu cuprinde

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor

dispoziții: "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității …. c)

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, din actele și

lucrările dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată reclamantului

la data 10 septembrie 2010, dar motivele de recurs nu au fost depuse la dosarul

cauzei nici până la data de 11 mai 2011.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ.: "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă

legea nu dispune altfel."

De asemenea, conform

dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. "recursul este nul dacă nu

a fost motivat în termenul legal", cu excepția cazurilor în care instanța

de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică.

Or, în cauză nu

există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către

instanță.

Astfel fiind, față de

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și

ale art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul

că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de G.D. împotriva Sentinței civile nr. 2939 din 16 iunie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2011.