ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3583/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Timiș, la data de 18 noiembrie 2008, reclamanta SC S.F. SRL Timișoara a solicitat în contradictoriu cu pârâții D.S.V..S.A. Timiș, D.A.D.R. Timiș și A.N.S.V.S.A. obligarea D.S.V.S.A. la eliberarea actului administrativ de aprobare a cererii reclamantei și a documentației aferente pentru plata despăgubirilor legale pentru pagubele suferite ca urmare a măsurilor ce i-au fost impuse pentru eradicarea unor focare de pestă porcină clasică, obligarea D.A.D.R. la plata către reclamantă a despăgubirilor legale în valoare de 28.590.979, 53 lei, detaliate în anexa 1, obligarea pârâtelor, în solidar, la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor, conform O.G.

nr. 9/2000. În motivarea cererii a arătat că, în luna august 2007, la trei dintre fermele de porcine ale societății reclamante a fost confirmată existența pestei porcine clasice, C.A.J. Timiș dispunând distrugerea animalelor din fermele contaminate și a ordonat reclamantei luarea unor măsuri de eradicare a focarelor de pestă porcină clasică. S-a mai arătat că procedând la implementarea acestor măsuri dispuse a înregistrat pierderi și cheltuieli totale de 28.590.979, 53 lei și din acest motiv, la data de 21 noiembrie 2007, a înregistrat la D.S.V.S.A. cererea de despăgubire pentru pierderile suferite, formulată în temeiul O.G. nr. 42/2004. Prin sentința civilă nr. 338/ PI din 2 martie 2010, Tribunalul Timiș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, având în vedere dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., potrivit cărora curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. Instanța a reținut că A.N.S.V.S.A. este un organ al administrației publice centrale și față de obiectul acțiunii care consta în eliberarea unui act administrativ de către o autoritate publică centrală, a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile sus menționate și prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 312 din 14 iunie 2010, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Instanța a reținut că despăgubirile solicitate nu se încadrează în noțiunea de taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale, precum și accesorii ale acestora pentru ca în speță competența materială să fie determinată de plafonul valoric solicitat, astfel că în speță competența se va stabili în funcție de poziția autorității emitente a actului vătămător în sistemul administrației publice conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004. Or, pârâtele D.S.V.S.A. Timiș și D.A.D.R. Timiș au calitatea de instituții publice județene, iar pârâta A.N.S.V.S.A. București nu este emitenta unui act vătămător pentru reclamantă la momentul introducerii acțiunii. Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (l), art. 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ – fiscale”. În speță, reclamanta a solicitat instanței să constate refuzul celor două instituții publice locale respectiv D.S.V.S.A. Timiș și D.A.D.R. Timiș de a-i aproba și aviza documentația necesară efectuării plăților reprezentând despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a pestei porcine clasice, iar includerea A.N.S.S.A., prin extinderea cadrului procesual, a fost efectuată având în vedere atribuțiile acesteia stabilite prin dispozițiile H.G.

nr. 1415/2004. Astfel fiind, Înalta Curte, având în vedere caracterul de autorități publice locale a celor două pârâte în raport de obiectul acțiunii formulate, respectiv constatarea refuzului nejustificat al acestora și obligarea la emiterea aprobării și avizului solicitat, reține că, în cauză, sub aspectul competenței materiale sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în sensul că soluționarea cauzei aparține tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal. În raport de aceste considerente, în baza art. 20 și urm. C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a acțiunii la Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC S.F. SRL Timișoara în contradictoriu cu pârâții D.S.V.S.A. Timiș, D.A.D.R. Timiș și A.N.S.V.S.A. în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iulie 2010.