ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3586/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La 10 februarie 2010 contestatorii G.G. și G.L. au

formulat contestație la executare împotriva executării silite a

contractului de cesiune de creanță din 13 decembrie 1999

începută de A.V.A.S. București solicitând anularea formelor de

executare. Prin aceeași acțiune a cerut și suspendarea

executării silite până la soluționarea contestației.

Au arătat în cererea

formulată că la 10 februarie 2010 în ziarul financiar C., a

apărut un anunț privind licitația de vânzare a imobilului

proprietatea contestatorilor, constituit garanție la Convenția de

credit din 1995 reînnoită la 31 decembrie 1998, prin care SC B. SA

Sucursala Oradea a acordat o linie de credit SC S.I. SRL. Au mai arătat

contestatorii că imobilul a fost evaluat de către evaluatorul

băncii când a fost constituită ipoteca de rangul I, II, III, IV în

favoarea băncii prin contractul de garanție imobiliară

autentificat din 1995 de Notariatul de Stat, în 1996, în 1996 și în 1998

de Notariatul Public, la prețul aproximativ de 60.000 dolari, că

prețul de pornire al licitației așa cum a fost anunțat este

exagerat de mic față de prețul real care ar fi de ordinul

milioanelor de euro și că nu le-a fost înmânat procesul-verbal de

sechestru – act premergător licitației publice, nici publicația

de vânzare conform art. 5.63 alin. (1), art. 71 alin. (2) teza finală din

O.U.G. nr. 51/1998 în forma actualizată la acea dată.

La data de 1 martie 2010

contestatorii au formulat completare la contestația la executare în sensul

că aceasta se referă și la actul de executare intitulat „Publicație

de vânzare” stabilită pentru 25 martie 2010 ora 13.00 la sediul A.V.A.S.

Prin notele de

ședință depuse la data de 17 martie 2010 contestatorii au

precizat că Publicația de vânzare stabilită pentru data de 25

martie 2010 le-a fost comunicată la data de 3 martie 2010, nefiindu-le

însă comunicată Publicația de vânzare prin care s-a fixat termen

de licitație pentru data de 10 februarie 2010.

Prin sentința comercială nr.

42 din 31 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a admis excepția tardivității contestației

la executare referitoare la comunicarea titlului executoriu – somația de

plată din 12 septembrie 2008, a respins ca tardiv formulat capătul de

cerere din contestația la executare privind comunicarea titlului

executoriu, respectiv somația de plată din 12 septembrie 2008, a

respins ca neîntemeiată contestația la executare astfel cum a fost

formulată și completată referitoare la publicațiile de

vânzare pentru 10 februarie 2010 și 25 martie 2010.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că din analiza excepției

tardivității contestației la executare ridicată de intimata

A.V.A.S. rezultă că titlul executoriu a fost comunicat

contestatorilor la 19 septembrie 2008, contestația fiind formulată

peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (3) C. proc. civ.,

astfel că nu mai poate fi verificat dacă a operat vreun motiv de

suspendare a termenului de prescripție precum și celelalte aspecte

invocate (prescripție), termen.

Instanța a constatat, de

asemenea, că au fost îndeplinite condițiile privind aducerea la

cunoștință a publicației de vânzare pentru data de 10

februarie 2010 – ora 13,00, comunicarea fiind făcută în

condițiile art. 504 pct. 3, 4, 5 C. proc. civ., la data de 18 ianuarie

2010, iar în condițiile în care licitația a avut loc la aceeași

dată cu înregistrarea contestației, respectiv 10 februarie 2010,

aceasta din urmă a rămas fără obiect.

A mai reținut instanța

că motivele legate de publicația de vânzare din 25 martie 2010 sunt

neîntemeiate, prețul fiind stabilit în urma evaluării efectuate în

condițiile art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 de către o

societate de evaluare iar pe de altă parte susținerile referitoare la

preț și îmbunătățirii sunt nedovedite, nefiind

îndeplinite condițiile cerute de art. 1169 C. civ.

Împotriva acestei hotărâri

contestatorii au formulat recurs pe care l-au întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. arătând că în mod greșit a

fost admisă excepția tardivității contestației la

executare împotriva executării silite înseși și ca

neîntemeiată față de actele de executare reprezentate de

publicațiile de vânzare din 10 februarie 2020 și 25 martie 2010,

instanța înțelegând greșit ca fiind făcută împotriva

titlului executoriu, deoarece contestatorii au invocat prescripția dreptului

de a cere și a se efectua executarea, având ca temei de drept art. 405 C.

proc. civ. din Decretul nr. 167/1958 și art. 13 pct. 5 din O.U.G. nr. 51/1998,

cu modificările din Legea nr. 245/2001, toate acestea făcând

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De asemenea au invocat art. 129 alin.

(5) C. proc. civ., afirmând că judecătorul nu și-a îndeplinit

rolul activ de a dispune probatorii în a fi dovedite susținerile

referitoare la îmbunătățiri și prețul imobilului,

prețul fiind stabilit conform art. 63 și urm. din O.U.G. nr. 51/1998,

intimata A.V.A.S. având obligația imperativă de a le comunica

anunțul privind licitația, comunicare care nu s-a efectuat.

Recursul este fondat pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportate la art. 312 C. proc.

civ., ce se vor arăta în continuare.

Recurenții au invocat

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. susținând

că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii respectiv art. 405 C.

proc. civ., Decretul nr. 167/1958 și art. 13 pct. 5 din O.U.G. nr. 51/1998

cu modificările suferite prin Legea nr. 245/2001, dar din dezvoltarea

motivelor Curtea constată posibilitatea încadrării lor în art. 304 pct.

7 C. proc. civ.

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. hotărârea poate fi modificată dacă „nu cuprinde motivele pe

care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine

de natura pricinii”, textul având în vedere atât ipoteza când hotărârea

atacată este motivată, dar este insuficientă, sau când motivele

hotărârii recurate sunt contradictorii, motivarea nesusținând

dispozitivul.

Analizând motivele de recurs prin

prisma art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că instanța de

fond a analizat superficial probatoriile din dosar și nu a stabilit clar

împrejurările de fapt, esențiale în cauză, nu a evocat și

nu a aplicat normele substanțiale incidente în cauză.

Astfel, contestația la

executare, a avut de rezolvat atât problema prescripției acesteia

raportată la atacarea somației de plată, problemă

soluționată de prima instanță în sensul că

somația de plată (titlul executoriu) a fost comunicată la 19

septembrie 2008 iar contestația la executare a fost introdusă în anul

2010, cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (3) C.

proc. civ., cât și soluționarea contestației la executare

formulată împotriva actelor de executare intitulate Publicația de

vânzare stabilită pentru data de 25 martie 2010 și licitației de

la 10 februarie 2008, asupra soluționării cărora instanța a

oscilat reținând pe de o parte că problema prețului imobilului

urmărit despre care s-a afirmat că este prea mic și că s-au

executat îmbunătățiri nu poate fi analizată întrucât

contestația la executare nu a fost introdusă în termen, cu

consecința constatării tardivității, pe de altă parte

analizând contestația la executare sub aspectul prețului și

îmbunătățirilor a constatat că este neîntemeiată

pentru două considerente: pe de o parte prețul a fost stabilit ca

urmare a evaluării, pe de altă parte prețurile și

îmbunătățirile nu au fost dovedite conform art. 1169 C. civ. Cât

privește licitația de la 10 februarie 2010, în considerente

instanța a constatat că a rămas fără obiect, iar în

dispozitiv a respins-o ca nefondată.

Ca urmare, soluționând

contestația la executare declarată împotriva actului de executare

Publicația de vânzare stabilită pentru data de 25 martie 2010 cât

și licitației de la 10 februarie 2010, instanța a argumentat

respingerea acesteia prin considerente contradictorii invocând tardivitatea

contestației la executare raportată la somația de plată din

12 septembrie 2008, dar și netemeinicia acesteia pe considerentul că

prețul s-a stabilit ca urmare a evaluării dar și pentru că

cei doi contestatori nu și-au dovedit cererea conform art. 1169 C. civ.,

iar referitor la licitația din 10 februarie 2010 motivând respingerea

contestației prin aceea că a rămas fără obiect

întrucât data depunerii contestației este aceeași cu data

stabilită pentru licitație, motivare ambiguă insuficientă

și contrară dispozitivului.

Raportând considerentele la motivele

invocate de recurenții contestatori conform dispozițiilor art. 304 pct.

7 și având în vedere prevederile art. 312 C. proc. civ., Curtea

constată că instanța a cărei hotărâre este

atacată nu a cercetat îndeajuns fondul litigiului, aceasta necercetând

suficient probatoriile administrate în cauză dar și ignorând

posibilitatea administrării altor probatorii în scopul

soluționării corecte a cauzei, pronunțând o hotărâre a

cărei motivare nu susține dispozitivul și care face imposibilă

cercetarea modificării sentinței atacate sub toate aspectele invocate

în susținerea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

așa cum au solicitat contestatorii prin cererea de recurs.

Pentru aceste motive în temeiul art.

312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Curtea va admite

recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare

instanței de fond care urmează ca în soluția pe care o va

pronunța să aibă în vedere și apărările

contestatorilor invocate în motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

contestatorii G.G. și G.L. împotriva sentinței comerciale nr. 42 din

31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.