ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3586/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 10 februarie 2010 contestatorii G.G. și G.L. au formulat contestație la executare împotriva executării silite a contractului de cesiune de creanță din 13 decembrie 1999 începută de A.V.A.S. București solicitând anularea formelor de executare. Prin aceeași acțiune a cerut și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației. Au arătat în cererea formulată că la 10 februarie 2010 în ziarul financiar C., a apărut un anunț privind licitația de vânzare a imobilului proprietatea contestatorilor, constituit garanție la Convenția de credit din 1995 reînnoită la 31 decembrie 1998, prin care SC B. SA Sucursala Oradea a acordat o linie de credit SC S.I.

SRL. Au mai arătat contestatorii că imobilul a fost evaluat de către evaluatorul băncii când a fost constituită ipoteca de rangul I, II, III, IV în favoarea băncii prin contractul de garanție imobiliară autentificat din 1995 de Notariatul de Stat, în 1996, în 1996 și în 1998 de Notariatul Public, la prețul aproximativ de 60.000 dolari, că prețul de pornire al licitației așa cum a fost anunțat este exagerat de mic față de prețul real care ar fi de ordinul milioanelor de euro și că nu le-a fost înmânat procesul-verbal de sechestru – act premergător licitației publice, nici publicația de vânzare conform art. 5.63 alin. (1), art. 71 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 51/1998 în forma actualizată la acea dată.

La data de 1 martie 2010 contestatorii au formulat completare la contestația la executare în sensul că aceasta se referă și la actul de executare intitulat „Publicație de vânzare” stabilită pentru 25 martie 2010 ora 13.00 la sediul A.V.A.S.

Prin notele de ședință depuse la data de 17 martie 2010 contestatorii au precizat că Publicația de vânzare stabilită pentru data de 25 martie 2010 le-a fost comunicată la data de 3 martie 2010, nefiindu-le însă comunicată Publicația de vânzare prin care s-a fixat termen de licitație pentru data de 10 februarie 2010. Prin sentința comercială nr. 42 din 31 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis excepția tardivității contestației la executare referitoare la comunicarea titlului executoriu – somația de plată din 12 septembrie 2008, a respins ca tardiv formulat capătul de cerere din contestația la executare privind comunicarea titlului executoriu, respectiv somația de plată din 12 septembrie 2008, a respins ca neîntemeiată contestația la executare astfel cum a fost formulată și completată referitoare la publicațiile de vânzare pentru 10 februarie 2010 și 25 martie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că din analiza excepției tardivității contestației la executare ridicată de intimata A.V.A.S.

rezultă că titlul executoriu a fost comunicat contestatorilor la 19 septembrie 2008, contestația fiind formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (3) C. proc. civ., astfel că nu mai poate fi verificat dacă a operat vreun motiv de suspendare a termenului de prescripție precum și celelalte aspecte invocate (prescripție), termen. Instanța a constatat, de asemenea, că au fost îndeplinite condițiile privind aducerea la cunoștință a publicației de vânzare pentru data de 10 februarie 2010 – ora 13,00, comunicarea fiind făcută în condițiile art. 504 pct. 3, 4, 5 C. proc. civ., la data de 18 ianuarie 2010, iar în condițiile în care licitația a avut loc la aceeași dată cu înregistrarea contestației, respectiv 10 februarie 2010, aceasta din urmă a rămas fără obiect.

A mai reținut instanța că motivele legate de publicația de vânzare din 25 martie 2010 sunt neîntemeiate, prețul fiind stabilit în urma evaluării efectuate în condițiile art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 de către o societate de evaluare iar pe de altă parte susținerile referitoare la preț și îmbunătățirii sunt nedovedite, nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 1169 C. civ. Împotriva acestei hotărâri contestatorii au formulat recurs pe care l-au întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

arătând că în mod greșit a fost admisă excepția tardivității contestației la executare împotriva executării silite înseși și ca neîntemeiată față de actele de executare reprezentate de publicațiile de vânzare din 10 februarie 2020 și 25 martie 2010, instanța înțelegând greșit ca fiind făcută împotriva titlului executoriu, deoarece contestatorii au invocat prescripția dreptului de a cere și a se efectua executarea, având ca temei de drept art. 405 C. proc. civ. din Decretul nr. 167/1958 și art. 13 pct. 5 din O.U.G. nr. 51/1998, cu modificările din Legea nr. 245/2001, toate acestea făcând incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De asemenea au invocat art. 129 alin. (5) C. proc. civ., afirmând că judecătorul nu și-a îndeplinit rolul activ de a dispune probatorii în a fi dovedite susținerile referitoare la îmbunătățiri și prețul imobilului, prețul fiind stabilit conform art. 63 și urm. din O.U.G.

nr. 51/1998, intimata A.V.A.S. având obligația imperativă de a le comunica anunțul privind licitația, comunicare care nu s-a efectuat. Recursul este fondat pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportate la art. 312 C. proc. civ., ce se vor arăta în continuare. Recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. susținând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii respectiv art. 405 C. proc. civ., Decretul nr. 167/1958 și art. 13 pct. 5 din O.U.G. nr. 51/1998 cu modificările suferite prin Legea nr. 245/2001, dar din dezvoltarea motivelor Curtea constată posibilitatea încadrării lor în art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. hotărârea poate fi modificată dacă „nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”, textul având în vedere atât ipoteza când hotărârea atacată este motivată, dar este insuficientă, sau când motivele hotărârii recurate sunt contradictorii, motivarea nesusținând dispozitivul. Analizând motivele de recurs prin prisma art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că instanța de fond a analizat superficial probatoriile din dosar și nu a stabilit clar împrejurările de fapt, esențiale în cauză, nu a evocat și nu a aplicat normele substanțiale incidente în cauză.

Astfel, contestația la executare, a avut de rezolvat atât problema prescripției acesteia raportată la atacarea somației de plată, problemă soluționată de prima instanță în sensul că somația de plată (titlul executoriu) a fost comunicată la 19 septembrie 2008 iar contestația la executare a fost introdusă în anul 2010, cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (3) C. proc.

civ., cât și soluționarea contestației la executare formulată împotriva actelor de executare intitulate Publicația de vânzare stabilită pentru data de 25 martie 2010 și licitației de la 10 februarie 2008, asupra soluționării cărora instanța a oscilat reținând pe de o parte că problema prețului imobilului urmărit despre care s-a afirmat că este prea mic și că s-au executat îmbunătățiri nu poate fi analizată întrucât contestația la executare nu a fost introdusă în termen, cu consecința constatării tardivității, pe de altă parte analizând contestația la executare sub aspectul prețului și îmbunătățirilor a constatat că este neîntemeiată pentru două considerente: pe de o parte prețul a fost stabilit ca urmare a evaluării, pe de altă parte prețurile și îmbunătățirile nu au fost dovedite conform art. 1169 C. civ.

Cât privește licitația de la 10 februarie 2010, în considerente instanța a constatat că a rămas fără obiect, iar în dispozitiv a respins-o ca nefondată. Ca urmare, soluționând contestația la executare declarată împotriva actului de executare Publicația de vânzare stabilită pentru data de 25 martie 2010 cât și licitației de la 10 februarie 2010, instanța a argumentat respingerea acesteia prin considerente contradictorii invocând tardivitatea contestației la executare raportată la somația de plată din 12 septembrie 2008, dar și netemeinicia acesteia pe considerentul că prețul s-a stabilit ca urmare a evaluării dar și pentru că cei doi contestatori nu și-au dovedit cererea conform art. 1169 C. civ., iar referitor la licitația din 10 februarie 2010 motivând respingerea contestației prin aceea că a rămas fără obiect întrucât data depunerii contestației este aceeași cu data stabilită pentru licitație, motivare ambiguă insuficientă și contrară dispozitivului.

Raportând considerentele la motivele invocate de recurenții contestatori conform dispozițiilor art. 304 pct. 7 și având în vedere prevederile art. 312 C. proc. civ., Curtea constată că instanța a cărei hotărâre este atacată nu a cercetat îndeajuns fondul litigiului, aceasta necercetând suficient probatoriile administrate în cauză dar și ignorând posibilitatea administrării altor probatorii în scopul soluționării corecte a cauzei, pronunțând o hotărâre a cărei motivare nu susține dispozitivul și care face imposibilă cercetarea modificării sentinței atacate sub toate aspectele invocate în susținerea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., așa cum au solicitat contestatorii prin cererea de recurs.

Pentru aceste motive în temeiul art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Curtea va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond care urmează ca în soluția pe care o va pronunța să aibă în vedere și apărările contestatorilor invocate în motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorii G.G. și G.L. împotriva sentinței comerciale nr. 42 din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.